ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 158/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 576 din 14 octombrie 2011,

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C.

"M.D." S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de

Administrare Fiscală și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, a

anulat Decizia nr. 180 din 22 iunie 2010 emisă de prima pârâtă, precum și, în

parte, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată

stabilite de inspecția fiscală nr. 407 din 26 martie 2010, și a stabilit

cuantumul accesoriilor la suma de 28.027 RON, din care 27.016 RON dobânzi și

1.011 RON penalități de întârziere.

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâtele.

Analizând sentința

atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența

materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va

admite recursurile, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Obiectul acțiunii

formulate de reclamantă îl constituie anularea unor acte administrativ-fiscale

prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații de plată, reprezentând

majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.

Cum cuantumul sumei

reprezentând obligația de plată contestată este de până la 500.000 RON, în

speță devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, care reglementează competența materială a instanței

de contencios administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art.

3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.

Astfel, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond

în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al

contribuției contestate de reclamantă.

În cazul în care

litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii

ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se

recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu

prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege. Așadar, indiferent de

poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a

autorității publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care

se judecă reclamanta, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până

la 500.000 RON, curțile de apel fiind competente să soluționeze în fond numai

litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 RON.

Pentru aceste

considerente, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, constatând că

este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și, în baza art. 312

alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre

competentă soluționare, la Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva Sentinței nr. 576 din 14

octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL