ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 158/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 576 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. "M.D." S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, a anulat Decizia nr. 180 din 22 iunie 2010 emisă de prima pârâtă, precum și, în parte, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 407 din 26 martie 2010, și a stabilit cuantumul accesoriilor la suma de 28.027 RON, din care 27.016 RON dobânzi și 1.011 RON penalități de întârziere.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâtele. Analizând sentința atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va admite recursurile, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. Obiectul acțiunii formulate de reclamantă îl constituie anularea unor acte administrativ-fiscale prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații de plată, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.

Cum cuantumul sumei reprezentând obligația de plată contestată este de până la 500.000 RON, în speță devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie. Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al contribuției contestate de reclamantă. În cazul în care litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege.

Așadar, indiferent de poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, curțile de apel fiind competente să soluționeze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 RON. Pentru aceste considerente, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, constatând că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva Sentinței nr. 576 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Cluj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013. Procesat de GGC - CL