ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3003/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. x/43/2012, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș:

- anularea Deciziei nr. 302 din 26 septembrie 2012, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma de 258.142 RON - reprezentând obligații fiscale stabilite în baza Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F - MS 380 din 15 mai 2012 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x din 15 mai 2012, ca fiind nelegală și netemeinică;

- anularea măsurii suspendării soluționării contestației pentru suma de 258.142 RON, sumă compusă din: 64.194 RON reprezentând impozit pe profit, 42.498 RON reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 9.629 RON reprezentând penalități de întârziere aferente impozitului pe profit, 77.411 RON reprezentând TVA, 52.798 RON reprezentând majorări de întârziere aferente TVA, 11.612 RON reprezentând penalități de întârziere aferente TVA;

- trimiterea cauzei la D.G.F.P. Mureș pentru soluționarea contestației și pentru aceste debite fiscale, în sumă de 258.142 RON;

- anularea Deciziei nr. 302726.09.2012 prin care s-a dispus respingerea în parte a contestației (pentru suma de 642.093 RON) formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F - MS 380 din 15 mai 2012 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x din 15 mai 2012, ca fiind nelegală și netemeinică;

- anularea în parte a Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F - MS 380 din 15 mai 2012 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x din 15 mai 2012;

- exonerarea reclamantei de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 171.932 RON, cu titlu de impozit pe profit, respectiv suma de 80.021 RON, cu titlu de majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și suma de 29.546 RON, cu titlu de penalități de întârziere aferente impozitului pe profit, ca fiind obligații fiscale nedatorate;

- exonerarea reclamantei de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 225.411 RON cu titlu de TVA, respectiv suma de 100.675 RON cu titlu de majorări de întârziere aferente TVA-ului, și suma de 34.508 RON cu titlu de penalități de întârziere aferente TVA-ului ca fiind obligații fiscale nedatorate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 293 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș și, în consecință:

- s-a anulat pct. 1 din Decizia nr. 302 din 26 septembrie 2012, emisă de pârâtă, referitor la suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de Impunere nr. 380 din 15 mai 2012, emisă de pârâtă, cu privire la suma de 258.142 RON (petitele 2-4);

- a fost obligată pârâta D.G.F.P. Mureș să soluționeze contestația înregistrată sub nr. x din 12 iunie 2012, formulată de reclamantă, cu privire la suma de 258.142 RON, reprezentând impozit pe profit și accesorii, respectiv TVA și accesorii;

- s-a disjuns soluționarea pct. 2 din Decizia nr. 302 din 26 septembrie 2012, emisă de D.G.F.P. Mureș, referitor la respingerea contestației ca neîntemeiată pentru suma de 642.093 RON (reprezentând impozit pe profit, cu accesoriile aferente și respectiv TVA, cu accesoriile aferente), cauza fiind înregistrată sub nr. x/43/2013.

Procedând la soluționarea petitelor disjunse din acțiunea introductivă, Curtea a fost ținută să se pronunțe asupra petitelor din Decizia nr. 302/2012, relative la modul de soluționare a contestației reclamantei, cu privire la suma totală de 642.093 RON, compusă din:

- 171.932 RON, reprezentând impozit pe profit, cu majorări de întârziere/dobânzi de 80.021 RON și penalități de întârziere aferente de 29.546 RON;

- 225.411 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, cu majorări de întârziere/dobânzi de 100.675 RON și penalități de întârziere aferente de 34.508 RON.

Prin sentința nr. 21 din 23 februarie 2016, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis, în parte, acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., formulată în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Mureș, și-n consecință:

- a anulat, în parte, în parte, Decizia nr. 302 din 26 septembrie 2012, Decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala nr. F - MS 380 din 15 mai 2012, precum și Raportul de Inspecție Fiscală nr. x din 15 mai 2012, emise de pârâtă, cu privire la următoarele sume:

- impozit pe profit de 92.941 RON, majorări de întârziere de 33.455 RON, penalități de întârziere de 3.683 RON și,

- TVA de 114.057 RON, majorări de întârziere de 57.541 RON, penalități de întârziere de 17.103 RON, urmând ca reclamanta să rămână obligată la plata următoarelor sume:

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. a) și Capitolul III T.V.A. lit. a).a.1. din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit suplimentar de 1.305 RON, cu majorări de întârziere de 1.286 RON, respectiv penalități de întârziere de 196 RON și T.V.A. de 1.549 RON cu majorări de întârziere de 1.513 RON, respectiv penalități de întârziere de 232 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. c) și Capitolul III T.V.A. lit. a).a.3. din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit suplimentar de 31.286 RON, cu majorări de întârziere de 14.696 RON, respectiv penalități de întârziere de 4.693 RON și, T.V.A. de 44.639 RON cu majorări de întârziere de 18.978 RON, respectiv penalități de întârziere de 6.696 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. d) și Capitolul III T.V.A. lit. a).a.4. din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit suplimentar de 5.240 RON, cu majorări de întârziere de 14.212 RON, respectiv penalități de întârziere de 11.968 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. e) și Capitolul III T.V.A. lit. a).a.5. din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit de 3.480 RON, majorări de întârziere de 3.110 RON, penalități de întârziere de 522 RON și, TVA de 4.132 RON, majorări de întârziere de 3.947 RON, penalități de întârziere de 620 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. f) și Capitolul III T.V.A. lit. a).a.6. din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit de 1.075 RON, majorări de întârziere de 1.059 RON, penalități de întârziere de 161 RON și TVA de 2.554 RON, majorări de întârziere de 2.359 RON, penalități de întârziere de 383 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. h) și Capitolul III T.V.A. lit. a).a.7. din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit de 4.110 RON, majorări de întârziere de 1.658 RON, penalități de întârziere de 601 RON și, TVA de 6.437 RON, majorări de întârziere de 2.458 RON, penalități de întârziere de 966 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. i) din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit de 3.749 RON, majorări de întârziere de 439 RON, penalități de întârziere de 562 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. j) și Capitolul III T.V.A. lit. a).a.8. din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit de 1.801 RON, majorări de întârziere de 1.939 RON, penalități de întârziere de 270 RON și, TVA de 2.139 RON, majorări de întârziere de 2.303 RON, penalități de întârziere de 321 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. k) din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit de 7.854 RON, majorări de întârziere de 1.998 RON, penalități de întârziere de 270 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. l) din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit de 14.014 RON, majorări de întârziere de 4.340 RON, penalități de întârziere de 2.102 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. o) și Capitolul III T.V.A. lit. a).a.10. din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit în sumă de 4.199 RON, majorări de întârziere de 727 RON, penalități de întârziere de 630 RON și, TVA în sumă de 7.025 RON, majorări de întârziere de 1.144 RON și penalități de întârziere în suma de 1.054 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. p) din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, impozit pe profit de 878 RON, majorări de întârziere de 191 RON, penalități de întârziere de 132 RON.

- Capitolul III Impozit pe profit, lit. q) și Capitolul III T.V.A. lit. a).a.12. din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, majorări de întârziere de 911 RON, penalități de întârziere de 3.756 RON, aferente impozitului pe profit și, majorări de întârziere de 624 RON și penalități de întârziere în suma de 697 RON, aferente TVA.

- Capitolul III T.V.A. lit. b), c) și d) din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, TVA în sumă de 42.879 RON, majorări de întârziere de 9.808 RON și penalități de întârziere în suma de 6.432 RON, adică un total de:

- impozit pe profit de 78.991 RON, majorări de întârziere de 46.566 RON, penalități de întârziere de 25.863 RON și,

- TVA de 111.354 RON, majorări de întârziere de 43.134 RON, penalități de întârziere de 17.401 RON.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește aprovizionările de mărfuri de la partenerii comerciali declarați inactivi, (SC B. S.R.L. București, factura nr. x din 04 iunie 2008 în valoare de 4.134 RON, cu TVA aferenta de 785 RON și S.C. C. S.R.L. București, factura nr. x din 27 iunie 2008 în valoare de 4.020 RON, cu TVA aferenta de 764 RON), Curtea apreciază că înregistrarea contravalorii achizițiilor ca și cheltuieli deductibile, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2)¹, raportate la art. 21 alin. (4) lit. r) C. fisc., respectiv art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 575/2006 al Președintelui A.N.A.F. .

Aceasta întrucât, potrivit art. 11 alin. (1)² din C. fisc. în forma în vigoare în luna iunie 2008, (perioadă în care s-au derulat tranzacțiile comerciale, în discuție), nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin Ordin al Președintelui A.N.A.F. Legea arată expres că procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin, iar lista contribuabililor declarați inactivi va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, și va fi adusă la cunoștința publică, în conformitate cu cerințele prevăzute prin ordin.

Rezultă, ca atare, că pentru perioada 1.01.2007 - 31.12.2009, legiuitorul prevedea publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a listei contribuabililor declarați inactivi, fiind astfel evident îndeplinită formalitatea de publicitate susceptibilă să asigure aducerea la cunoștința tuturor persoanelor interesate, situația debitorilor declarați inactivi.

Modificarea art. 11 alin. (1)² C. fisc. s-a făcut prin O.U.G. nr. 46/2009, în vigoare din 25.05.2009; și, conform acestor modificări, s-a dispus comunicarea Ordinului și a listei contribuabililor declarați inactivi, contribuabililor cărora le sunt destinate și persoanelor interesate și afișarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fiind astfel înlăturată formalitatea publicării în Monitorul Oficial al României Partea I.

Deci, numai pentru facturile emise după 25.05.2009 se poate invoca problema lipsei unei publicități facile și operative a contribuabililor inactivi, dar pentru soluționarea cauzei este relevant a se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 161&#178; C. fisc., sunt transpuse în art. 11 alin. (1<SUP>2</SUP>), Directivele Uniunii Europene în materie de TVA.

În consecință, reclamanta datorează următoarele obligații fiscale: impozit pe profit suplimentar de 1.305 RON, cu majorări de întârziere de 1.286 RON, respectiv penalități de întârziere de 196 RON.

Referitor la TVA, este de observat că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1<SUP>2</SUP>) din C. fisc. potrivit căruia "beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați conform art. 781 din O.G. nr. 92/2003, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită și/sau a achizițiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare".

Astfel fiind, pentru achizițiile efectuate de la contribuabilul aflat în inactivitate, cumpărătorul nu mai beneficiază de dreptul de deducere a TVA aferentă achizițiilor respective aceasta independent de faptul că facturile de achiziție sunt înregistrate în contabilitate și independent de faptul că aceste documente financiar contabile sunt cuprinse apoi în declarațiile fiscale, căci textul legal precitat nu face nicio astfel de deosebire".

În consecință, reclamanta datorează și T.V.A. de 1.549 RON cu majorări de întârziere de 1.513 RON, respectiv penalități de întârziere de 232 RON.

Referitor la achiziția de bunuri, în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2011, în valoare de 195.539 RON, deși în cuprinsul primei expertize efectuate s-a apreciat că reclamanta datorează obligațiile fiscale constatate de organele de control, ulterior, analizând documentele justificativ - contabile, expertul a precizat că bunurile achiziționate se impun a fi grupate în funcție de destinația lor economică, rezultând astfel mai multe categorii (mijloace fixe - în valoare de 2.634 RON și TVA de 501 RON, stocuri de obiecte de inventar - în valoare de 2645,14 RON și TVA de 502,58 RON, cheltuieli cu prestările de servicii - în valoare de 471 RON și TVA de 89 RON, cheltuieli cu acțiunile de protocol - în valoare de 3225,81 RON și TVA de 774,19 RON și materiale acordate în campania de marketing - în valoare de 187.033,69 RON și TVA de 38.885,62 RON).

În aceste condiții, deși pârâta a susținut că aceste cheltuieli nu beneficiază de regimul deducerilor, prevăzut de art. 21 din C. fisc., în cuprinsul expertizei s-a arătat că reclamanta nu datorează aceste obligații fiscale, întrucât cheltuielile au fost justificate prin înregistrări contabile și documente justificative, modul de defalcare și destinația bunurilor fiind expusă în Completarea la raportul de expertiză . referitor la cheltuielile de marketing, despre care pârâta a susținut în cuprinsul obiecțiunilor că nu ar fi reale, s-a arătat în cuprinsul expertizei și, mai ales în răspunsul la obiecțiuni, că acestea sunt justificate în cuprinsul anexelor.

Așa fiind, Curtea a apreciat că, în speță nu pot fi aplicabile prevederile art. 21 alin. (2) (potrivit opiniei expertului), raportate la art. 128 alin. (8) lit. e) C. fisc.; întrucât, pe de o parte, din natura bunurilor achiziționate (poșete, pulover, pantalon, bijuterii, ceasuri, produse de pictură, etc.) rezultă că acestea au fost destinate uzului asociaților societății și, pe de altă parte, nici în perioada controlului efectuate de organele fiscale și nici în cursul soluționării cauzei, reclamanta nu a fost în măsură să prezinte documente justificative care să ateste realitatea operațiunilor despre care a făcut vorbire expertul (plan strategic de marketing; durata și perioada de desfășurare a campaniilor, acordarea bunurilor în discuție către consumatori finali, etc.).

Și, nu în ultimul rând, deși expertul contabil indică drept temei al deductibilității cheltuielilor prevederile pct. 6 alin. (13) lit. b) pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc., este de remarcat că în cauză nu au fost indicate, nici măcar exemplificativ, cazuri în care valoarea bunurilor/serviciilor acordate gratuit către consumatorul final sunt mai mici decât valoarea bunurilor/serviciilor furnizate clientului.

În condițiile în care reclamanta nu a justificat distribuirea acestor bunuri, ulterior achiziționării, după cum rezultă din cuprinsul expertizei, cheltuielile aferente achiziției acestor bunuri nu sunt, așadar, deductibile potrivit art. 21 alin. (1) C. fisc., întrucât acestea nu au fost determinate pentru a genera venituri, în raport de obiectul de activitate al reclamante.

În ceea ce privește TVA, instanța a apreciat, în raport de cele de mai sus, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc., care prevăd că "orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:…a) operațiuni taxabile".

În consecință, reclamanta datorează următoarele obligații fiscale: impozit pe profit suplimentar de 31.286 RON, cu majorări de întârziere de 14.696 RON, respectiv penalități de întârziere de 4.693 RON și, T.V.A. de 44.639 RON cu majorări de întârziere de 18.978 RON, respectiv penalități de întârziere de 6.696 RON.

În ceea ce privește achiziția de bunuri și servicii de la diverși furnizori, în perioada martie 2008 - septembrie 2011, în valoare de 263.054 RON, respectiv materiale de construcție, parchet, electrocasnice, mobilier, obiecte de instalații sanitare, covoare, draperii, saltele, etc., pârâta a apreciat că acestea au fost destinate imobilului din Tg. Mureș, str. Voinicenilor, însă nu au fost utilizate în scopul realizării de venituri impozabile, ci pentru folosința asociaților societății reclamante, proprietari ai imobilului în perioada verificată.

În opinia expertului, contestată de către pârâtă, cheltuielile efectuate de reclamantă sunt de natura celor curente și, respective de natura investițiilor, ceea ce influențează așadar rezultatul fiscal, prin modul de înregistrare în evidențele contabile.

Astfel, au fost stabilite, drept cheltuieli deductibile valoarea de 211.611 RON, și ca nedeductibile suma de 32.748 RON, ceea ce a generat în sarcina reclamantei următoarele obligații fiscale: impozit pe profit suplimentar de 5.240 RON, cu majorări de întârziere de 14.212 RON, respectiv penalități de întârziere de 11.968 RON.

Aceste obligații fiscale sunt determinate de calcularea greșită, ca deductibile a celor în sumă de 130.222 RON, reprezentând investiții efectuate la imobilul în cauză de către reclamantă, care trebuiau recunoscute ca și cheltuieli ale lunii septembrie 2011, precum și cheltuieli în sumă de 32.748 RON, reprezentând mijloace fixe care se vor recunoaște pe cheltuieli ulterior date de septembrie 2011, pe seama amortizării.

În acest sens, Curtea a reținut că relevante în aprecierea cheltuielilor efectuate de reclamantă ca fiind de investiții sunt următoare acte juridice și efectele produse de acestea:

încheierea Contractului de comodat din 25.09.2008, și ulterior, a celui de închiriere din 2.04.2011, între asociații reclamantei și societate,

Promisiunea de vânzare cumpărare din 21.09.2011, valorificată prin Contractul de vânzare cumpărare din 2134 din 9 noiembrie 2011.

Astfel, de este de observat că, investițiile la imobilul în cauză au fost efectuate în considerarea destinației acestuia (sediu social), stabilite de părți de comun acord chiar prin Contractul de închiriere nr. 31 din 2.04.2009 (art. 2), fiind aplicabile așadar prevederile art. 24. alin. (3) lit. a) C. fisc.:

"Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:…a) investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune și altele asemenea".

Această concluzie se impune, cu atât mai mult cu cât, aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal deoarece imobilul în cauză a fost în folosința reclamantei în perioada în care s-au efectuat aceste cheltuieli.

În ceea ce privește TVA-ul, s-a apreciat de către expertul contabil că reclamanta nu datorează aceasta sumă, întrucât toate achizițiile s-au efectuat cu scopul desfășurării activității societății și, pe cale de consecință, rezultă că sunt întrunite condițiile de exercitare a dreptului de deducere a TVA pentru aceste achiziții, fiind respectate prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc. "Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile;."

Având în vedere că toate operațiunile economice de livrări efectuate de reclamantă sunt taxabile, supuse TVA de 24%, nerealizând operațiuni scutite fără drept de deducere, toate aceste achiziții sunt "destinate utilizării în folosul" realizării de operațiuni taxabile și, pe cale de consecință, reclamanta nu datorează T.V.A. de 50.696 RON cu majorări de întârziere de 28.600 RON, respectiv penalități de întârziere de 7.604 RON.

Referitor la evidențierea în contabilitate, de către reclamantă, în luna iulie 2008, a unor achiziții de mărfuri în valoare de 32.624 RON, cu TVA aferentă de 6.199 RON, de la S.C. D. S.R.L. s-a apreciat de către organele de control că reclamanta a efectuat o singură achiziție de mărfuri de la S.C. D. S.R.L. în baza facturii nr. 170717 din 22 iulie 2008 în valoare de 10.875 RON, cu TVA aferentă de 2.066 RON, pe care în mod eronat a înregistrat-o de două ori în data de 29.07.2009: o dată sub nr. x (număr ce reprezintă codul de înregistrare fiscală a furnizorului) cu valoarea corectă de 10.875 RON, cu TVA aferentă de 2.066 RON și încă o dată sub nr. 170717, cu dublu sumelor înscrise în documentul justificativ și anume 21.750 RON, cu TVA aferentă 4.132 RON rezultând astfel că înregistrarea în contabilitate a sumei de 21.750 RON cu TVA aferentă de 4.132 RON s-a efectuat fără a avea la bază un document justificativ.

În raport de această stare de fapt, expertul desemnat în cauză a stabilit că dubla înregistrare a facturii fiscale nr. x din 20 iulie 2008 emisă de către S.C. D. S.R.L., respectiv a facturii fiscale nr. x din 19 iulie 2008 emisă de către S.C. D. S.R.L. se încadrează în noțiunea de eroare contabilă conform art. 63 alin. (2) din Ordinului MFP nr. 3055/2009, care abrogă Ordinul MFP 1752/2005, conform căruia "corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor" iar potrivit alin. (6) ale aceluiași ordin "în notele la situațiile financiare trebuie prezentate informații suplimentare cu privire la erorile constatate", ea neîncadrându-se în noțiunea de eroare materială din punct de vedere fiscal, iar in ceea ce privește obligația organelor de inspecție fiscala de a permite îndreptarea acestei erori pe parcursul controlului fiscal, nu există nici o prevedere legală care să permită aceasta.

De asemenea, în luna ianuarie 2009, unitatea a înregistrat, în mod eronat, de două ori, factura nr. x din 29 ianuarie 2009 în valoare de 3.978 RON, cu TVA aferentă de 756 RON emisă de către S.C. E. S.R.L. Iași, însă sub acest aspect, reclamanta nu a criticat în acțiunea introductivă această stare de fapt, și nici nu a formulat obiective de expertiză sub acest aspect, astfel că și consecințele fiscale generate de înregistrarea eronată a acestor cheltuieli vor fi stabilite în sarcina reclamantei.

În consecință, reclamanta datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit de 3.480 RON, majorări de întârziere de 3.110 RON, penalități de întârziere de 522 RON și, TVA de 4.132 RON, majorări de întârziere de 3.947 RON, penalități de întârziere de 620 RON.

Organele de control au stabilit că societatea a înregistrat, în mod eronat, în evidența contabilă factura de storno din 19 august 2008 emisă de S.C. F. S.R.L. Tg. Mureș, cu valoarea de - (minus) 6.720 RON și TVA aferentă de - (minus) 1.276,80 RON, în sensul că a înregistrat această factură cu semnul plus (în negru), însă înregistrarea pe cheltuieli a sumei de 6.720 RON s-a făcut în contul 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți", cu aplicarea unui regim de deductibilitate fiscală la calculul profitului impozabil.

În raport de această stare de fapt, în cuprinsul expertizei s-a stabilit că factura storno cu nr. 566 din 19 august 2008 emisă de către S.C. F. S.R.L. este înregistrată în mod eronat în contabilitate, mai exact s-a dublat cheltuiala în loc sa se anuleze, astfel că reclamanta datorează impozit pe profit de 1.075 RON, majorări de întârziere de 1.059 RON, penalități de întârziere de 161 RON.

În aceeași măsură, întrucât societatea a dedus de două ori TVA, aferent acestei operațiuni, deși trebuia să o diminueze, este cert că va avea obligația să o restituie la valoare dublă (1267,80x2), astfel că reclamanta datorează TVA de 2.554 RON, majorări de întârziere de 2.359 RON, penalități de întârziere de 383 RON.

S-a stabilit de către organele de control că în perioada aprilie 2009 - septembrie 2011 S.C. A. S.R.L. a înregistrat în evidența contabilă, în debitul contului 612 "Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chirii, suma totală de 128.960 RON (4.160 RON/lună) cu aplicarea unui regim de deductibilitate fiscală la calculul profitului impozabil aferent aceleiași perioade, deși nu s-a justificat de către reclamantă împrejurarea că la locația respectivă (str. Bărăganului nr. 18/2, Tg. Mures) s-ar desfășura activități specifice obiectului de activitate al acesteia.

Potrivit expertizei, s-a stabilit că, în raport de documentele justificative (avize de expediție, fila 391), deductibilitatea cheltuielilor generate de plata chiriei acestui imobil se referă la utilizarea acestuia pentru realizarea de venituri, acesta contribuind la desfășurarea activității, respectiv ca depozit.

Deși pârâta a susținut în cuprinsul obiecțiunilor la expertiză, că reclamanta nu ar fi fost în măsură să justifice faptul că imobilul în cauză ar contribui la realizarea de venituri pentru societate, instanța de fond a apreciat că expertul contabil desemnat în cauză a stabilit concluziile proprii în baza documentelor justificative prezentate de reclamantă, acestea fiind apte să probeze starea de fapt la care se referă, cu atât mai mult cu cât față de aceste înscrisuri nu a fost solicitată inițierea procedurii verificării de scripte, prevăzută de art. 177 și urm. C. proc. civ.

De altfel, pârâta, în mod constant a susținut că înscrisurile exhibate de reclamantă sunt necorespunzătoare adevărului, cu referire la diferite aspecte consemnate în RIF, însă, instanța apreciază, prin prisma celor de mai sus, și a concluziilor expertului care a verificat caracterul de document justificativ al acestora (din punct de vedere financiar contabil), că cele stabilite asupra stării de fapt, în concluziile raportului de expertiză, reflectă modul de calcul corect al obligațiilor fiscale ale societății.

Așa fiind, în raport de concluziile expertului, instanța reține că reclamanta nu datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit de 20.634 RON, majorări de întârziere de 6.202 RON, penalități de întârziere de 3.095 RON.

În ceea ce privește împrejurarea că reclamanta, în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2011 a înregistrat în evidența contabilă, direct în conturi de cheltuieli de exploatare (cont 6024 "Cheltuieli privind piesele de schimb", cont 604 "Cheltuieli privind materialele nestocate" și cont 611 "Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile") achiziții de piese de schimb și accesorii auto precum și servicii de reparații de la diverși furnizori, în valoare totală de 174.514 RON, cu TVA aferentă de 36.996 RON, s-a apreciat de către expertul desemnat în cauză că, în raport de categoriile de operațiuni desfășurate de reclamantă, pentru o parte a acestora nu este datorat impozit pe profit, suplimentar, întrucât fie din eroare, unele avansuri plătite au fost înregistrate ca și cheltuieli cu piese de schimb, însă fără consecințe fiscale, fie nu au putut fi justificate toate achizițiile de piese de schimb și, deci, nu au dat drept de deducere a TVA-ului.

Rezultă că reclamanta datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit de 4.110 RON, majorări de întârziere de 1.658 RON, penalități de întârziere de 601 RON și, TVA de 6.437 RON, majorări de întârziere de 2.458 RON, penalități de întârziere de 966 RON.

În ceea ce privește înregistrarea, în lunile februarie și august 2011, în evidența contabilă a S.C. A. S.R.L., în contul 6250 "Cheltuieli cu deplasări, deductibile" a sumelor de 12.584 RON, respectiv 10.846 RON, pentru care, nu au fost prezentate documente din care să rezulte că sumele menționate anterior vizează deplasări efectuate în folosul activității societății, expertul contabil a apreciat că de decontarea cheltuielilor de deplasare (transport și cazare) beneficiază atât administratorii cât și directorii unei entități, neexistând obligativitatea întocmirii și justificării unor alte documente în afara documentelor în baza cărora s-au înregistrat cheltuielile, respectiv facturile fiscale pe care, de altfel, societatea le deținea, potrivit art. 21 alin. (2) lit. e) C. fisc., raportat la art. 46, 47 din Anexa la H.G. nr. 1860/2006.

Întrucât atât directorul comercial cât directorul de vânzări sunt salariații societății reclamante și au efectuat deplasările conform serviciilor menționate în facturile fiscale (potrivit vizei de intrare și ieșire din Republica Dominicana de pe pașapoartele celor doi directori, pentru deplasarea din februarie 2011 și dovada biletelor de avion pentru deplasarea din august 2011 în Marea Britanie) s-a apreciat că nu este necesară justificarea acestor călătorii, pentru că necesitatea și oportunitatea acestor deplasări este de competența administratorului, acesta decide scopul deplasării și contractarea serviciilor.

Însă, în opinia instanței, pentru a beneficia de deductibilitatea acestor cheltuieli, reclamanta era obligată să facă dovada că acestea au fost făcute în vederea realizării de venituri impozabile, cerință impusă de art. 21 alin. (1) C. fisc., potrivit căruia "pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile...".

Așa fiind este cert că reclamanta avea obligația să justifice atât necesitatea cât și oportunitatea unor asemenea deplasări, adică, să facă dovada că acestea au fost făcute în interesul strict al societății, în vederea realizării obiectului de activitate al acesteia, însă potrivit stării de fapt reale, rezultate din materialul probator al cauzei, cei doi salariați erau în concediu de odihnă, neputându-se susține așadar, cu suficient temei, că aceștia s-ar fi deplasat în interesul societății și că, deci, ar fi aplicabile prevederile art. 21 alin. (3) lit. c) C. fisc., în cauză

În consecință, instanța a apreciat că reclamanta datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit de 3.749 RON, majorări de întârziere de 439 RON, penalități de întârziere de 562 RON.

S-a reținut de către organele de control că, în luna martie 2008, S.C. A. S.R.L. a înregistrat în debitul contului 604 "Cheltuieli privind materialele nestocate" în corespondență cu contul 231 "Imobilizări corporale în curs de execuție" suma de 11.256 RON, pentru care a aplicat un regim de deductibilitate fiscală la calculul profitului impozabil, referitor la care, nu au fost prezentate documentele justificative care au stat la baza efectuării înregistrării respective.

În cuprinsul expertizei efectuate inițial, s-a apreciat că reclamanta datorează această sumă, chiar dacă potrivit susținerilor acesteia, bunurile ar fi fost sustrase, întrucât nu a fost în măsură să facă dovada nici unui demers în vederea recuperării acestora, ipoteză în care sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (4) lit. c) C. fisc., potrivit cărora "Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:…c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidența acestor prevederi stocurile și mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme".

Nefiind în măsură să justifice existența unui caz de excepție, așa cum acesta este prevăzut în textul legal precitat, teza finală, deși putea și avea posibilitatea depunerii diligențelor unui bun proprietar, prin formularea unei plângeri penale, instanța apreciază că reclamanta datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit de 1.801 RON, majorări de întârziere de 1.939 RON, penalități de întârziere de 270 RON și, TVA de 2.139 RON, majorări de întârziere de 2.303 RON, penalități de întârziere de 321 RON.

În perioada ianuarie 2009 - septembrie 2011, societatea verificată a efectuat eronat descărcarea din gestiune a mărfurilor, având drept consecință majorarea nejustificată a cheltuielilor privind mărfurile vândute (pentru anii 2009, 2010 și perioada ian. - sept. 2011).

Potrivit Raportului de expertiză, s-a apreciat că din punct de vedere contabil, descărcarea de gestiune în exercițiul financiar 2009, 2010 și primele 3 trimestre din 2011 s-a făcut în mod eronat, nu s-au respectat prevederile punctului 160 din OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, rezultând o diferență în plus pusă pe cheltuieli în suma de 49.084 RON, astfel că reclamanta datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit de 7.854 RON, majorări de întârziere de 1.998 RON, penalități de întârziere de 270 RON.

În perioada verificată, societatea a înregistrat în debitul contului 6811 "Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor" în corespondență cu contul 28133 "Amortizarea mijloacelor de transport" diverse sume, reprezentând amortizarea mijloacelor de transport existente în patrimonii societății, pentru care a aplicat un regim de deductibilitate fiscală la calculul profitului impozabil.

Potrivit opiniei expertului, în raport de prevederile art. 24 alin. (11) lit. a) din C. fisc., "amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune"; potrivit art. 24 alin. (6) lit. c) din același act normativ " regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:...c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă"; potrivit H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.

S-a apreciat, așadar, că societatea a denaturat rezultatul fiscal aferent perioadei 2008, 2009, 2010 și trim. I-III 2011, în sensul că a diminuat rezultatul, cu o sumă de 87.586 RON, fiind încălcate astfel prevederile art. 21 alin. (1) din C. fisc., potrivit căruia "pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile...", și-n consecință, datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit de 14.014 RON, majorări de întârziere de 4.340 RON, penalități de întârziere de 2.102 RON.

S-a reținut, în actul de control, că în perioada februarie 2008 - septembrie 2011, conform situației prezentate de administratorul S.C. A. S.R.L. în timpul controlului (anexa nr. 32 la R.I.F.), unitatea verificată a "...decontat la furnizori și utilizat în scop personal", 6.960 litri combustibil, în valoare totală de 26.525 RON, cu TVA aferent în sumă totală de 5.431 RON - suma respectivă fiind înregistrată pe cheltuieli de exploatare cont 6022 " Cheltuieli privind combustibilul" și dedusă la calculul profitului impozabil, în situația în care, aceasta nu vizează activitatea firmei.

În opinia expertului, datorită faptului că în perioada 01.02.2008-30.09.2011 nu există prevederi legale exprese referitoare la deductibilitatea cheltuielilor cu combustibilul precum și a faptului că toate achizițiile din această perioadă sunt efectuate cu documente legale iar consumul de combustibil, în sumă de 17.588 RON, s-a efectuat în baza bonurilor de consum, rezultă că societatea justifică respectarea regulii generale privind calcularea profitului impozabil, potrivit căreia cheltuielile să fie "efectuate în scopul realizării de venituri".

Pentru perioada 01.05.2009-30.09.2011 valoarea cheltuielilor cu combustibilul, reconsiderate de către pârâtă, este în sumă de 8.937 RON, și TVA aferent de 2.090 RON, care s-a recalculat pentru combustibilul utilizat doar de autoutilitara x, având în vedere că pentru autoturismul x nu au mai exista achiziții de combustibil.

Așadar, întrucât toate achizițiile de combustibili sunt dovedite cu documente legale, dar mai ales a faptului că pentru această perioadă excluderea de la deductibilitate a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată se referă doar pentru autovehiculele până la 3.500 kg care sunt destinate exclusiv pentru transportul de persoane, astfel că, autoutilitara x înmatriculată sub nr. x nu poate fi exclusă de la deductibilitate fiind destinată în exclusivitate pentru transportul de marfă.

În ceea ce privește TVA-ul, s-a apreciat că având în vedere faptul că toate operațiunile economice de livrări efectuate de societatea reclamantă sunt taxabile, supuse TVA de 24%, nerealizând operațiuni scutite fără drept de deducere, rezultă că toate aceste achiziții sunt "destinate utilizării în folosul" realizării de operațiuni taxabile și, pe cale de consecința, societatea este îndreptățită să beneficieze de deducerea TVA în sumă de 50.696 RON.

Deși pârâta a susținut în cuprinsul obiecțiunilor la expertiză că, în opinia acesteia, înscrisurile prezentate cu ocazia controlului de către societate nu ar îndeplini cerința de document justificativ, aceste aspecte sunt nefondate, în condițiile în care, până la data de 1.01.2010, legislația nu prevedea cerințe exprese referitor la deductibilitatea cheltuielilor cu combustibilul, ci doar O.U.G. nr. 34/2009 a introdus un nou text legal la alin. (4) al art. 21 C. fisc..

În consecință, reclamanta nu datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit de 4.244 RON, majorări de întârziere de 2.488 RON, penalități de întârziere de 637 RON și, TVA de 5.341 RON, majorări de întârziere de 3.160 RON, penalități de întârziere de 815 RON.

Potrivit organelor de control, în perioada 01.01.2008 - 31.12.2010 S.C. A. S.R.L. a considerat deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile în sumă totală de 54.249 RON reprezentând contravaloarea combustibilului achiziționat și utilizat pentru " ...autoutilitara x cu numărul de înmatriculare x... ", care face obiectul Contractului de comodat încheiat în data de 16.12.2007 (anexa nr. 35 la R.I.F.), între societatea verificată și G.

Expertul contabil a stabilit că prevederi legale speciale referitoare la consumul de combustibili apar doar începand cu data de 01.05.2009, potrivit celor de mai sus, neexistând așadar, pentru perioada 01.01.2008-30.04.2010 dispoziții speciale în acest sens.

Referitor la aspectele menționate de către pârâtă, conform cărora nu exista documente justificative care sa dovedească utilizarea acestuia în scopul societății, respectiv că nu ar fi fost menționat numărul de înmatriculare al autovehiculului pe facturile de aprovizionare și de vânzări, curtea de apel a apreciat că, în cauză, completarea acestor date pe facturile fiscale era facultativă, conform prevederilor art. 155 din C. fisc. referitoare la întocmirea facturilor fiscale, această concluzie impunându-se, cu atăt mai mult, cu cât, reglementări legale referitoare la obligativitatea întocmirii foilor de parcurs este impusă doar începând cu 01.01.2012, conform art. 1451 C. fisc. cu modificările și completările valabile la 01.01.2012.

În consecință, reclamanta nu datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit de 8.682 RON, majorări de întârziere de 5.321 RON, penalități de întârziere de 1.302 RON și, TVA de 10.896 RON, majorări de întârziere de 6.780 RON, penalități de întârziere de 1.634 RON.

Organele de control au reținut că, în perioada mai 2009 - septembrie 2011 S.C. A. S.R.L a înregistrat cheltuieli cu carburanți pentru mai multe autovehiculele, a căror greutate maximă autorizată nu depășește 3.500 kg și care nu au mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului (autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x; autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x; autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x; autoturismul x cu nr. de înmatriculare x; autoutilitara x cu nr. de înmatriculare x), deși, potrivit art. 21 alin. (4) lit. t) C. fisc., aceste cheltuieli nu sunt deductibile, decât în cazurile de excepție reglementate de legiuitor.

Potrivit raportului de expertiză, societatea a calculat corect cheltuielile deductibile reprezentând combustibilul pentru două autoturisme (x cu nr. de înmatriculare x și x cu nr. de înmatriculare x) în sumă totală de 1.364 RON (1.364 RON +0 RON) și a dedus TVA corect în sumă de 742 RON (637 RON + 105 RON).

Pentru autoturismul VOLSWAGEN cu nr. de înmatriculare B-77-KFB, pentru care societatea reclamantă face dovada că este utilizat de către asociații societății cu funcții de directori, H. și I., salariați care nu se încadrează în excepțiile de la nedeductibilitate, pe cale de consecință, cheltuielile cu combustibilul achiziționat pentru acest autoturism sunt nedeductibile fiscal.

Curtea de apel a apreciat însă că, nici cheltuielile cu carburanții, pentru celelalte două autovehicule (marca x cu numărul de înmatriculare x; autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x) nu sunt deductibile, în condițiile în care, deși expertul a concluzionat că acestea au fost generate de utilizarea vehiculelor de către agenți de vânzări (J. și K.), aceste două persoane sunt de fapt asociații societății, cu alte funcții și atribuții în societate.

În consecință, reclamanta datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit în sumă de 4.199 RON, majorări de întârziere de 727 RON, penalități de întârziere de 630 RON și, TVA în sumă de 7.025 RON, majorări de întârziere de 1.144 RON și penalități de întârziere în suma de 1.054 RON.

S-a reținut în actul de control că, în perioada verificată, reclamanta a înregistrat în evidența contabilă în conturi de cheltuieli de exploatare (6024 și 604) și a considerat, în mod eronat, drept deductibilă la calculul profitului impozabil suma de 5.490 RON, reprezentând contravaloarea unor băuturi alcoolice achiziționate, întrucât, prin modalitatea în care a procedat, unitatea nu a respectat prevederile art. 21, alin. (1) din C. fisc., la control, suma de 5.490 RON a fost inclusă în baza de impozitare, fiind stabilit un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 878 RON.

Potrivit opinei expertului, prin reconsiderarea acestor achiziții, s-a apreciat că aceste cheltuieli sunt de protocol și, deci, nu le este aplicabil regimul de nedeductibilitate prevăzut de art. 145 alin. (5) C. fisc. ci, cel prevăzut de art. 21 alin. (3) C. fisc., de deductibilitate limitată.

Urmare a obiecțiunilor la expertiză, formulate de pârâtă, expertul contabil a procedat la reverificarea impozitului pe profit aferent anilor 2008-2011, și au constatat că societatea a depășit cota anuală de deductibilitate pentru cheltuielile de protocol astfel că, reclamanta datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit de 878 RON, majorări de întârziere de 191 RON, penalități de întârziere de 132 RON.

Organele de control au reținut că societatea a înregistrat, în mod eronat, în evidența contabilă factura nr. x din 28 martie 2011 emisă de S.C. L. S.R.L., cu valoarea de 1.580,65 RON, cu TVA aferentă de 379,36 RON, în sensul că a înregistrat eronat această factură cu valoarea de 158.065 RON și TVA aferentă de 37.935,60 RON; și că înregistrarea pe cheltuieli a sumei de 158.065 RON s-a făcut în contul 6024 "Cheltuieli privind piesele de schimb", aceasta fiind considerată deductibilă la calculul profitului impozabil.

Eroarea în cauză a fost remediată ulterior de către societate prin înregistrarea corectă, în luna mai, a facturii și stornarea, în două etape, a valorii înregistrate inițial: în luna aprilie 2011 suma de 100.000 RON, iar în luna mai 2011 suma de 58.065 RON.

În situația dată, organele de inspecție fiscală au reținut că înregistrarea pe cheltuieli (cu aplicarea unui tratament de deductibilitate) a sumei de 156.484,35 RON (158.065 RON - 1.580,65 RON) nu are un suport documentar, cazul intrând astfel sub incidența prevederilor art. 21, alin. (4), lit. f) din C. fisc.

Referitor la aceste cheltuieli, s-a apreciat în Raportul de expertiză, că înregistrarea eronată a facturii emise de către S.C. L. S.R.L. cu nr. 33 din 28 martie 2011 se încadrează în noțiunea de eroare contabilă care conform art. 63 alin. (2) din OMFP 3055/2009 se înregistrează în evidența însă, în opinia expertului, factura a fost înregistrată în mod voit greșit eronat, astfel că, reclamanta datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: majorări de întârziere de 911 RON, penalități de întârziere de 3.756 RON, aferente impozitului pe profit și, majorări de întârziere de 624 RON și penalități de întârziere în suma de 697 RON, aferente TVA.

În ceea ce privește constatările organelor de control, referitor la Capitolul III T.V.A. lit. b), c) și d) din R.I.F. nr. x din 15 mai 2012, instanța a reținut că reclamanta nu a formulat obiective de expertiză și, mai mult, în cursul cercetării judecătorești nu a justificat în vreun fel o stare de fapt contrară celei reținute în actele de control, și nici nu a susținut, prin acțiunea introductivă, motive de nelegalitate ale actelor administrative fiscale atacate, cu privire la aceste constatări, astfel că instanța apreciază că reclamanta datorează următoarele obligații fiscale suplimentare: TVA în sumă de 42.879 RON, majorări de întârziere de 9.808 RON și penalități de întârziere în suma de 6.432 RON.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în raport de art. 451 și urm. C. civ., curtea de apel a apreciat că acordarea acestora către reclamantă, nu este necesară, în condițiile în care, cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei nu s-a solicitat obligarea pârâtei D.G.R.F.P. Brașov-A.J.F.P. Mureș la plata spezelor judecății.

Împotriva sentinței nr. 21 din 23 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamanta S.C. "A." S.R.L., cât și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș.

3.1. Recursul reclamantei

Prin cererea de recurs înregistrată la data de 16.03.2016, S.C. A. S.R.L. a solicitat modificarea în parte a sentinței civile nr. 21 din 23.02.2016, pronunțată în dosar nr. x/2013, în sensul admiterii acțiunii, anulării în parte a Deciziei nr. 302/26.09-2012, a Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F - MS 380 din 15 mai 2012 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 377/15-05.2012 cu privire la următoarele constatări ale intimatei din cuprinsul acestor acte administrative:

(i) în ce privește constatările intimatei cuprinse în Cap. III "Impozit pe profit" lit. a) și Cap. III "Taxa pe valoare adăugata" lit. a).a.l) din raportul de inspecție fiscală. - valoarea prejudiciului calculat fiind de 1.305,00 RON impozit, respectiv 1.549,00 RON TVA, la care se adaugă obligații fiscale accesorii;

(ii) în ce privește constatările intimatei cuprinse în Cap. III "Impozit pe profit" lit. c) și Cap. III "Taxa pe valoare adăugata" lit. a).a. 3) din raportul de inspecție fiscală valoarea prejudiciului calculat fiind de 31.286,00 RON impozit, respectiv 44.639,00 RON TVA, la care se adaugă obligații fiscale accesorii;

iii) în ce privește constatările intimatei cuprinse în Cap. III "Impozit pe profit" lit. o) și Cap. III "Taxa pe valoare adăugata" lit. a).a. 10) din raportul de inspecție fiscală - valoarea prejudiciului calculat fiind de 4.199,00 RON impozit, respectiv 7.025,00 RON TVA, la care se adaugă obligații fiscale accesorii;

(iv) în ce privește constatările intimatei cuprinse în Cap, III "Taxa pe valoare adăugata" lit. b), c) și d) din raportul de inspecție fiscală - valoarea prejudiciului calculat fiind de 42.879,00 RON TVA, la care se adaugă obligații fiscale accesorii;

R