ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7078/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 101 din 21 mai 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3617/109/2008, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins contestația formulată de reclamantul C.I.Ș., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Pitești, prin Primar, reținând, în esență, că în mod corect, prin Dispoziția nr. 3869 din 18 septembrie 2008, contestată în cauză, Primarul Municipiului Pitești a respins notificarea formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, în condițiile în care reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului ce figurează în registrul agricol din perioada 1959 - 1962, în baza Legii nr. 18/1991, iar în caz de nemulțumire, acesta avea posibilitatea să conteste hotărârea de validare în baza aceleiași legi reparatorii.

Apelul declarat de pârâți împotriva sentinței menționate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 124 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Prin Decizia nr. 6285 din 24 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei menționate, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, arătându-se, în esență, că faptul reconstituirii parțiale a dreptului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991 nu împiedică analiza pretenției de retrocedare ori de despăgubire formulată pentru restul terenului în baza Legii nr. 10/2001, iar o asemenea argumentație constituie o omisiune de examinare a fondului cauzei.

Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Pitești, iar prin Decizia nr. 73 din 28 iunie 2011, această instanță a admis apelul reclamantului împotriva Sentinței civile nr. 101 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care a schimbat-o în sensul admiterii contestației, al modificării Dispoziției nr. 3869/2008 și constatării îndreptățirii reclamantului de a primi despăgubiri în echivalent pentru terenul de 2.500 mp situat în Pitești, str. D. (str. G. - peste linie). Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 2.500 mp, în baza art. 24 din Legea nr. 10/2001, fiind îndreptățit la despăgubiri, dată fiind dificultatea amplasamentului actual al terenului.

Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs pârâtul Municipiul Pitești, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul notificării, în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 și art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a legii și nici dovada preluării acestuia în proprietatea statului. La termenul din 18 mai 2012, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului, iar prin Decizia nr. 3544 din 18 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul Municipiul Pitești, prin primar, împotriva Deciziei nr. 73 A din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești.

Analizând excepția invocată, Înalta Curte a constatat că termenul de declarare a recursului nu a fost respectat în cauză. Astfel, decizia Curții de Apel Pitești a fost comunicată pârâtului Municipiul Pitești la data de 28 iulie 2011, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 5 ianuarie 2012. Conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii. În speță, termenul legal de 15 zile pentru declararea căii de atac a început să curgă de la data de 28 iulie 2011, fiind împlinit la data declarării recursului, astfel încât cererea de recurs a fost formulată cu depășirea termenului legal, operând sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita calea de atac, în aplicarea art. 103 C. proc.

civ. La data de 4 iulie 2012, Municipiul Pitești, prin primar, a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 3544 din 18 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 3167/109/2008*, invocând în drept dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, contestatorul a susținut următoarele: Prin Decizia civilă nr. 73/A din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis apelul formulat de C.I.Ș., a schimbat sentința și a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2.500 mp situat în str. D. (G. - peste linie). Ulterior pronunțării aceste decizii, reclamantul s-a adresat Primăriei Pitești, solicitând continuarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, având în vedere Decizia civilă nr. 73/A din 28 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, rămasă irevocabilă prin nerecurare.

Din verificările efectuate ulterior s-a constatat că, din eroare, Decizia civilă nr. 73/A din 28 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost comunicată de această instanță Casei Județene de Pensii Argeș - Direcția Stabilire și Plăți Pensii, așa cum rezultă din dovada de comunicare, respectiv Procesul-verbal de predare din data de 28 iulie 2011, Dosarul nr. 3617/109/2008 al curții de apel. Contestatorul Municipiul Pitești, prin primar, a arătat că împotriva Deciziei civile nr. 73/A din 28 iunie 2011 a declarat recurs înregistrat la Curtea de Apel Pitești și că, în condițiile în care decizia civilă menționată nu i-a fost comunicată, în mod greșit Înalta Curte a respins ca tardiv recursul, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. Astfel, instanța nu a avut în vedere că Decizia civilă nr. 73/A din 28 iunie 2011 nu a fost comunicată Municipiului Pitești, prin primar, cu respectarea dispozițiilor legale privind comunicarea înscrisurilor și a oricăror acte de procedură, ci altei instituții. Contestatorul Municipiului Pitești, prin primar, a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii pronunțate și reluarea judecații în vederea soluționării recursului. Contestația în anulare este fondată și va fi admisă pentru considerentele care succed. Potrivit art. 318 C. proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". Pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestație în anulare, în înțelesul art. 318 C. proc.

civ. teza I, aceasta trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod concret, în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. Ca urmare, eroarea trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Greșeala materială se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii. În speță, analizând contestația în anulare în raport de dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., se constată că soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 3544 din 18 mai 2012, este rezultatul unei greșeli materiale.

Astfel, Înalta Curte a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul Municipiul Pitești, prin primar, împotriva Deciziei nr. 73 A din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești reținând că hotărârea i-a fost comunicată la data de 28 iulie 2011, astfel cum reiese din procesul-verbal întocmit cu această ocazie, iar recursul a fost declarat la data de 5 ianuarie 2012, cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Or, din examinarea procesului-verbal de comunicare a Deciziei nr. 73 A din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești se constată că hotărârea menționată a fost comunicată nu pârâtului Municipiul Pitești, prin primar, ci Casei Județene de Pensii Argeș - Direcția Stabilire și Plăți Pensii, așa cum rezultă din ștampila aplicată pe dovada de comunicare, respectiv Procesul-verbal de predare din data de 28 iulie 2011 de la Dosarul nr. 3617/109/2008 al Curții de Apel Pitești.

Așa fiind, este evident că instanța s-a aflat în eroare atunci când, neobservând că procedura de comunicare a deciziei instanței de apel către pârâtul Municipiul Pitești, prin primar, nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 91 și art. 92 C. proc. civ., a respins recursul pârâtului ca tardiv, în raport de data menționată în dovada de comunicare. Cât timp decizia a fost comunicată unei instituții care nu a fost parte în proces și nu pârâtului, cum impuneau textele de lege menționate, nu se putea reține că acesta este decăzut din dreptul de a exercita calea de atac a recursului, în aplicarea art. 103 C. proc. civ. Pentru temeiurile arătate, se constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 318 teza I C. proc.

civ., astfel că Înalta Curte va admite contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 3544 din 18 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, va anula decizia menționată și va fixa termen pentru rejudecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de contestatorul Municipiul Pitești, prin primar, împotriva Deciziei nr. 3544 din 18 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Anulează decizia atacată și acordă termen la 8 februarie 2013 pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AZ