ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7078/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 101 din 21 mai 2009

pronunțată în Dosarul nr. 3617/109/2008, Tribunalul Argeș, secția civilă, a

respins contestația formulată de reclamantul C.I.Ș., în contradictoriu cu

pârâtul Municipiul Pitești, prin Primar, reținând, în esență, că în mod corect,

prin Dispoziția nr. 3869 din 18 septembrie 2008, contestată în cauză, Primarul

Municipiului Pitești a respins notificarea formulată de reclamant în baza Legii

nr. 10/2001, în condițiile în care reclamantului i-a fost reconstituit dreptul

de proprietate asupra terenului ce figurează în registrul agricol din perioada

1959 - 1962, în baza Legii nr. 18/1991, iar în caz de nemulțumire, acesta avea

posibilitatea să conteste hotărârea de validare în baza aceleiași legi

reparatorii.

Apelul declarat de

pârâți împotriva sentinței menționate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia

nr. 124 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie.

Prin Decizia nr. 6285

din 24 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de reclamant împotriva deciziei menționate, pe care a casat-o și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, arătându-se, în

esență, că faptul reconstituirii parțiale a dreptului de proprietate în

procedura Legii nr. 18/1991 nu împiedică analiza pretenției de retrocedare ori

de despăgubire formulată pentru restul terenului în baza Legii nr. 10/2001, iar

o asemenea argumentație constituie o omisiune de examinare a fondului cauzei.

Cauza a fost

reînregistrată la Curtea de Apel Pitești, iar prin Decizia nr. 73 din 28 iunie

2011, această instanță a admis apelul reclamantului împotriva Sentinței civile

nr. 101 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care a schimbat-o în

sensul admiterii contestației, al modificării Dispoziției nr. 3869/2008 și

constatării îndreptățirii reclamantului de a primi despăgubiri în echivalent

pentru terenul de 2.500 mp situat în Pitești, str. D. (str. G. - peste linie).

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada dreptului

de proprietate asupra terenului de 2.500 mp, în baza art. 24 din Legea nr.

10/2001, fiind îndreptățit la despăgubiri, dată fiind dificultatea

amplasamentului actual al terenului.

Împotriva deciziei

menționate, a declarat recurs pârâtul Municipiul Pitești, criticând-o pentru

nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că

reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce face

obiectul notificării, în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 și art. 23.1

din Normele metodologice de aplicare a legii și nici dovada preluării acestuia

în proprietatea statului.

La termenul din 18

mai 2012, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția tardivității declarării

recursului, iar prin Decizia nr. 3544 din 18 mai 2012, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul

Municipiul Pitești, prin primar, împotriva Deciziei nr. 73 A din 28 iunie 2011

a Curții de Apel Pitești.

Analizând excepția

invocată, Înalta Curte a constatat că termenul de declarare a recursului nu a

fost respectat în cauză.

Astfel, decizia

Curții de Apel Pitești a fost comunicată pârâtului Municipiul Pitești la data

de 28 iulie 2011, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 5 ianuarie

2012.

Conform art. 301 C.

proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea

hotărârii.

În speță, termenul

legal de 15 zile pentru declararea căii de atac a început să curgă de la data

de 28 iulie 2011, fiind împlinit la data declarării recursului, astfel încât

cererea de recurs a fost formulată cu depășirea termenului legal, operând

sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita calea de atac, în aplicarea art.

103 C. proc. civ.

La data de 4 iulie

2012, Municipiul Pitești, prin primar, a formulat contestație în anulare

împotriva Deciziei civile nr. 3544 din 18 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 3167/109/2008*, invocând în drept

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor contestației în anulare, contestatorul a susținut următoarele:

Prin Decizia civilă

nr. 73/A din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis apelul formulat de

C.I.Ș., a schimbat sentința și a constatat că reclamantul este îndreptățit să

primească despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2.500 mp situat în str. D.

(G. - peste linie).

Ulterior pronunțării

aceste decizii, reclamantul s-a adresat Primăriei Pitești, solicitând

continuarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, având în vedere Decizia

civilă nr. 73/A din 28 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, rămasă

irevocabilă prin nerecurare.

Din verificările

efectuate ulterior s-a constatat că, din eroare, Decizia civilă nr. 73/A din 28

iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost comunicată de această

instanță Casei Județene de Pensii Argeș - Direcția Stabilire și Plăți Pensii,

așa cum rezultă din dovada de comunicare, respectiv Procesul-verbal de predare

din data de 28 iulie 2011, Dosarul nr. 3617/109/2008 al curții de apel.

Contestatorul

Municipiul Pitești, prin primar, a arătat că împotriva Deciziei civile nr. 73/A

din 28 iunie 2011 a declarat recurs înregistrat la Curtea de Apel Pitești și

că, în condițiile în care decizia civilă menționată nu i-a fost comunicată, în

mod greșit Înalta Curte a respins ca tardiv recursul, în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Astfel, instanța nu a

avut în vedere că Decizia civilă nr. 73/A din 28 iunie 2011 nu a fost

comunicată Municipiului Pitești, prin primar, cu respectarea dispozițiilor

legale privind comunicarea înscrisurilor și a oricăror acte de procedură, ci

altei instituții.

Contestatorul

Municipiului Pitești, prin primar, a solicitat admiterea contestației în

anulare, anularea hotărârii pronunțate și reluarea judecații în vederea

soluționării recursului.

Contestația în

anulare este fondată și va fi admisă pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 318 C.

proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Pentru ca eroarea

materială să constituie motiv de contestație în anulare, în înțelesul art. 318

C. proc. civ. teza I, aceasta trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod

concret, în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

Ca urmare, eroarea

trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau

confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.

Greșeala materială se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul

cauzei la data pronunțării hotărârii.

În speță, analizând

contestația în anulare în raport de dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc.

civ., se constată că soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, prin Decizia nr. 3544 din 18 mai 2012, este rezultatul unei

greșeli materiale.

Astfel, Înalta Curte

a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul Municipiul Pitești, prin

primar, împotriva Deciziei nr. 73 A din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești

reținând că hotărârea i-a fost comunicată la data de 28 iulie 2011, astfel cum

reiese din procesul-verbal întocmit cu această ocazie, iar recursul a fost

declarat la data de 5 ianuarie 2012, cu depășirea termenului prevăzut de art.

301 C. proc. civ.

Or, din examinarea

procesului-verbal de comunicare a Deciziei nr. 73 A din 28 iunie 2011 a Curții

de Apel Pitești se constată că hotărârea menționată a fost comunicată nu

pârâtului Municipiul Pitești, prin primar, ci Casei Județene de Pensii Argeș -

Direcția Stabilire și Plăți Pensii, așa cum rezultă din ștampila aplicată pe

dovada de comunicare, respectiv Procesul-verbal de predare din data de 28 iulie

2011 de la Dosarul nr. 3617/109/2008 al Curții de Apel Pitești.

Așa fiind, este

evident că instanța s-a aflat în eroare atunci când, neobservând că procedura

de comunicare a deciziei instanței de apel către pârâtul Municipiul Pitești,

prin primar, nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 91 și art. 92 C.

proc. civ., a respins recursul pârâtului ca tardiv, în raport de data

menționată în dovada de comunicare.

Cât timp decizia a

fost comunicată unei instituții care nu a fost parte în proces și nu pârâtului,

cum impuneau textele de lege menționate, nu se putea reține că acesta este

decăzut din dreptul de a exercita calea de atac a recursului, în aplicarea art.

103 C. proc. civ.

Pentru temeiurile

arătate, se constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 318 teza I C.

proc. civ., astfel că Înalta Curte va admite contestația în anulare împotriva

Deciziei nr. 3544 din 18 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, va anula decizia menționată și va fixa termen pentru

rejudecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de contestatorul Municipiul Pitești, prin primar, împotriva

Deciziei nr. 3544 din 18 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Anulează decizia

atacată și acordă termen la 8 februarie 2013 pentru rejudecarea recursului, cu

citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 16 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ