ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1357/2008

Deliberând asupra recursului de

față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Argeș, secția civilă, la 9 august 2006 reclamanta Ț.E. a chemat în

judecată pe pârâtul Primarul municipiului Pitești, solicitând anularea parțială

a dispoziției nr. 2337/2006, emisă de acesta, respectiv art. 5 și art. 6, cu

motivarea că solicită numai restituirea în natură sau în terenuri echivalente

ca valoare și poziție și nu despăgubiri.

Tribunalul Argeș, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 314 din 19 decembrie 2006, a respins contestația ca

neîntemeiată, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că ar exista bunuri sau

servicii în municipiul Pitești care să poată fi oferite în compensare.

Totodată, prima instanță a avut în

vedere că reclamanta deși a avut apărare calificată, nu a solicitat

administrarea probei cu expertiză, pentru a se stabili regimul juridic al

terenului la 1 ianuarie 1990, la 24 februarie 2001 și în prezent și dacă există

vreo porțiune ce ar putea fi restituită în natură.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel reclamanta, susținând că nu se impunea efectuarea expertizei

tehnice în cauză, pentru a determina regimul juridic al imobilului, acesta

fiind identificat prin planuri tehnice și schițe ale zonei, iar dreptul său de

proprietate fiind recunoscut de către Primăria Municipiului Pitești, singura

problemă fiind aceea a restituirii integrale în natură sau parțial în

echivalent bănesc.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 107/A din 21 martie

2007, a respins apelul reclamantei ca nefondat.

Prin considerentele deciziei,

instanța de apel a reținut că, prin dispoziția contestată, în mod corect s-a

propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafață de 55.931,68 mp,

în condițiile în care reclamanta nu a dovedit că există vreo porțiune de teren

care ar putea fi restituită în natură sau un teren echivalent situat pe un alt

amplasament.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta Ț.E., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât atât instanța de fond cât și cea de apel au

încălcat prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 și Legea nr. 247/2005.

Recurenta a susținut că dispozițiile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 modificată prevăd acordul persoanei

îndreptățite pentru acordarea despăgubirilor în echivalent, acord pe care nu

l-a exprimat.

S-a arătat că, în cuprinsul

aceleiași dispoziții atacate, unitatea notificată a menționat la art. 6 pct. 3

faptul că în Municipiul Pitești nu au fost identificate bunuri sau servicii

care să poată fi oferite în compensare, astfel că propunerea de acordare a

despăgubirilor prin echivalent este o simplă afirmație lipsită de suport în

ceea ce privește executarea obligației asumate.

S-a învederat că, prin urmare,

singura soluție era acordarea unor despăgubiri bănești pentru terenul ce nu

putea fi restituit în natură, motiv pentru care se impunea aplicarea

Capitolului V din Legea nr. 10/2001 modificată, respectiv a art. 36 pct. 1, 2

și 3.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Analizând actele și lucrările

dosarului raportat la criticile invocate, Curtea va constata că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond și apel au

reținut corect că, în raport de actele ce au stat la baza emiterii deciziei

contestate, nu se impunea anularea acesteia în ceea ce privește situația de la

art. 5 și art. 6, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a

terenului în suprafață de 55.931,68 mp și s-a propus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.

Terenul în litigiu este afectat de

construcții, respectiv clădirea dispensarului zonal, Piața Smârdan, clădiri

vechi și blocurile nr. 7, 7 A, 8, 8 A, 9, 10 și 11, zonele funcționale ale

acestora, alei acces carosabile și pietonale de utilitate publică și

proprietăți private, atribuite în condițiile Legii nr. 18/1991, iar suprafața

de 500 mp a fost concesionată pe o perioadă de 50 de ani unei societăți

comerciale, așa cum rezultă din contractul nr. 8218/1997, depus la dosar.

Având în vedere că prin dispoziția

ce face obiectul litigiului, la art. 1, art. 2, art. 3 și art. 4, au fost

admise în parte notificările în sensul restituirii în natură a unor suprafețe

de teren libere, se impunea ca reclamanta să facă dovada situației de fapt

pretinse în sensul că ar exista și alte porțiuni ce pot fi restituite în

natură, dovadă ce nu a fost administrată.

Referitor la critica vizând

neacordarea despăgubirilor bănești pentru imobilele expropriate, Curtea va

reține că aceasta este neîntemeiată în raport de prevederile art. 6 din

dispoziția contestată, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Totodată, Curtea va reține că prin

contestație, reclamanta a precizat că solicită doar restituirea în natură sau

teren echivalent, astfel că, în lipsa unor dovezi din care să rezulte că există

terenuri disponibile pe raza Municipiului Pitești, în mod corect s-a propus acordarea

de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că nu sunt întrunite

dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta Ț.E. împotriva deciziei nr. 107/A din 21 martie 2007 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie

2008.