ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1357/2008

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, secția civilă, la 9 august 2006 reclamanta Ț.E. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Pitești, solicitând anularea parțială a dispoziției nr. 2337/2006, emisă de acesta, respectiv art. 5 și art. 6, cu motivarea că solicită numai restituirea în natură sau în terenuri echivalente ca valoare și poziție și nu despăgubiri. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 314 din 19 decembrie 2006, a respins contestația ca neîntemeiată, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că ar exista bunuri sau servicii în municipiul Pitești care să poată fi oferite în compensare.

Totodată, prima instanță a avut în vedere că reclamanta deși a avut apărare calificată, nu a solicitat administrarea probei cu expertiză, pentru a se stabili regimul juridic al terenului la 1 ianuarie 1990, la 24 februarie 2001 și în prezent și dacă există vreo porțiune ce ar putea fi restituită în natură. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta, susținând că nu se impunea efectuarea expertizei tehnice în cauză, pentru a determina regimul juridic al imobilului, acesta fiind identificat prin planuri tehnice și schițe ale zonei, iar dreptul său de proprietate fiind recunoscut de către Primăria Municipiului Pitești, singura problemă fiind aceea a restituirii integrale în natură sau parțial în echivalent bănesc.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 107/A din 21 martie 2007, a respins apelul reclamantei ca nefondat. Prin considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că, prin dispoziția contestată, în mod corect s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafață de 55.931,68 mp, în condițiile în care reclamanta nu a dovedit că există vreo porțiune de teren care ar putea fi restituită în natură sau un teren echivalent situat pe un alt amplasament.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Ț.E., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât atât instanța de fond cât și cea de apel au încălcat prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 și Legea nr. 247/2005. Recurenta a susținut că dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 modificată prevăd acordul persoanei îndreptățite pentru acordarea despăgubirilor în echivalent, acord pe care nu l-a exprimat. S-a arătat că, în cuprinsul aceleiași dispoziții atacate, unitatea notificată a menționat la art. 6 pct. 3 faptul că în Municipiul Pitești nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare, astfel că propunerea de acordare a despăgubirilor prin echivalent este o simplă afirmație lipsită de suport în ceea ce privește executarea obligației asumate.

S-a învederat că, prin urmare, singura soluție era acordarea unor despăgubiri bănești pentru terenul ce nu putea fi restituit în natură, motiv pentru care se impunea aplicarea Capitolului V din Legea nr. 10/2001 modificată, respectiv a art. 36 pct. 1, 2 și 3. În faza recursului nu s-au administrat probe noi. Analizând actele și lucrările dosarului raportat la criticile invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Instanțele de fond și apel au reținut corect că, în raport de actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, nu se impunea anularea acesteia în ceea ce privește situația de la art. 5 și art. 6, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 55.931,68 mp și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.

Terenul în litigiu este afectat de construcții, respectiv clădirea dispensarului zonal, Piața Smârdan, clădiri vechi și blocurile nr. 7, 7 A, 8, 8 A, 9, 10 și 11, zonele funcționale ale acestora, alei acces carosabile și pietonale de utilitate publică și proprietăți private, atribuite în condițiile Legii nr. 18/1991, iar suprafața de 500 mp a fost concesionată pe o perioadă de 50 de ani unei societăți comerciale, așa cum rezultă din contractul nr. 8218/1997, depus la dosar. Având în vedere că prin dispoziția ce face obiectul litigiului, la art. 1, art. 2, art. 3 și art. 4, au fost admise în parte notificările în sensul restituirii în natură a unor suprafețe de teren libere, se impunea ca reclamanta să facă dovada situației de fapt pretinse în sensul că ar exista și alte porțiuni ce pot fi restituite în natură, dovadă ce nu a fost administrată.

Referitor la critica vizând neacordarea despăgubirilor bănești pentru imobilele expropriate, Curtea va reține că aceasta este neîntemeiată în raport de prevederile art. 6 din dispoziția contestată, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, Curtea va reține că prin contestație, reclamanta a precizat că solicită doar restituirea în natură sau teren echivalent, astfel că, în lipsa unor dovezi din care să rezulte că există terenuri disponibile pe raza Municipiului Pitești, în mod corect s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Ț.E. împotriva deciziei nr. 107/A din 21 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.