ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1302/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Soluția instanței de fond.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a chemat în judecată pe pârâții

Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Argeș, solicitând anularea

deciziei nr. 731 din 20 martie 2010, adoptată de prima pârâtă, și a deciziei

nr. 97 din 15 iulie 2009, adoptată de al doilea pârât, cu obligarea acestuia

din urmă să emită decizie de trecere a reclamantei pe tabloul avocaților

incompatibili, iar în caz contrar să emită decizie de suspendare a calității de

avocat pe durata stării de incompatibilitate.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că deciziile contestate sunt nelegale și netemeinice, ambii

pârâți au interpretat greșit dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr.

51/1995 în temeiul cărora trebuia să admită cererea ei de trecere pe tabelul

avocaților incompatibili; în situația în care ar fi respins această cerere, se

impunea să admită cererea de suspendare a calității de avocat conform art. 27

lit. a).

Pârâtul Baroul Argeș

a depus întâmpinare solicitând respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate

împotriva deciziei baroului pentru considerentul că obiect al acțiunii în

justiție îl poate constitui doar decizia U.N.B.R., respectiv respingerea ca

neîntemeiată a cererii îndreptate împotriva U.N.B.R.

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 121/F-Cont din 04 iunie 2010 a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a

Barourilor din România și Baroul Argeș.

Cu privire la

excepția invocată de pârâtul Baroul Argeș, Curtea a constatat că aceasta nu

este întemeiată întrucât verificarea legalității nu se poate limita doar la

actul emis în procedura plângerii interne de către U.N.B.R., ci și la actul de

bază care a examinat solicitarea și care a statuat asupra dreptului invocat

prin solicitare.

În ceea ce privește

fondul cererii reclamantei, Curtea a constatat că acțiunea este neîntemeiată.

S-a reținut că prin decizia

nr. 43 din 15 aprilie 2009 adoptată de Consiliul Baroului Argeș, reclamanta a

fost primită în profesia de avocat începând cu 01 mai 2009, cu scutire de

examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat nr. 51/1995, prima republicare, în considerarea

faptului că aceasta a fost consilier juridic timp de cel puțin 10 ani.

Totodată, în decizie s-a stabilit că trecerea pe tabloul avocaților definitivi

se va efectua după verificarea și aplicarea dispozițiilor art. 14, 15 și 19-22

din Legea nr. 51/1995.

Potrivit art. 14 lit.

a) din Legea nr. 51/1995, republicată, „exercitarea profesiei de avocat este

incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de

avocat”.

De asemenea, potrivit

art. 16 raportat la art. 15 alin. (1) lit. f) din Statutul profesiei de avocat

„cererea formulată de persoana care dorește să fie primită în profesie va

cuprinde declarația solicitantului că nu se află în niciunul dintre cazurile de

incompatibilitate prevăzute la art. 14 din lege ori că înțelege să renunțe la

orice stare de incompatibilitate, în cel mult două luni de la data comunicării

deciziei de primire în profesia de avocat, sub sancțiunea prevăzută la art. 24

alin. (2) din lege”.

Pe de altă parte,

art. 24 din Legea nr. 51/1995, prima republicare, stipulează „(1) Consiliul

baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la

cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de

exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de

incompatibilitate”, iar „(2) În cazurile în care există incompatibilitate,

decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării

stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de

la emiterea deciziei”.

Totodată, potrivit

art. 31 alin. (2) din Statut „avocatul devenit incompatibil are obligația să

încunoștințeze în scris consiliului baroului, solicitând trecerea sa de pe

tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei pe tabloul avocaților

incompatibili”.

Instanța de fond a

reținut că potrivit normelor legale precitate, trecerea pe tabloul avocaților

incompatibili se poate face prin decizia baroului doar pentru avocații care

sunt deja înscriși în tabloul avocaților definitivi.

Or, reclamanta nu a

fost vreodată înscrisă în tabloul avocaților definitivi și, ca atare, ea nu a

devenit incompatibilă și nu îi pot fi aplicate dispozițiile art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 51/1995, republicată.

Potrivit acelorași

norme sus expuse, la primirea în profesia de avocat, cel primit, care se află

deja în stare de incompatibilitate întrucât este salariat într-o altă profesie,

are obligația de a renunța la starea de incompatibilitate în termen de două

luni de la data emiterii deciziei de primire în avocatură sub sancțiunea ca

decizia de primire în profesie să nu producă efecte până la încetarea stării de

incompatibilitate.

Reclamanta s-a aflat

în incompatibilitate de la momentul admiterii sale în profesia de avocat, în

condițiile în care ea nu a renunțat la starea de incompatibilitate în termenul

de două luni, astfel că decizia nr. 43/2009 de primire în profesia de avocat nu

a produs efecte și nici nu produce pe toată perioada existenței stării de

incompatibilitate.

În aceste condiții, a

considerat prima instanță, nefiind încă avocat definitiv, reclamanta nu poate

obține nici înscrierea în tabloul avocaților și nici în cel al avocaților

incompatibili, după cum nu poate obține nici suspendarea dintr-o profesie în

care nu este activă.

II. Calea de atac

exercitată.

Împotriva acestei

hotărâri, considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamanta,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă

aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- instanța de fond

trebuia să aplice în cauză dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr.

51/1995, republicată, care impuneau emiterea unei decizii de trecere în tabloul

avocaților incompatibili, întrucât desfășoară activitate salarizată în cadrul

altei profesii;

- în mod eronat a

fost respinsă cererea de suspendare a calității de avocat dobândită prin

decizia nr. 43 din 15 aprilie 2009 pe durata existenței stării de

incompatibilitate, față de prevederile art. 27 lit. a) din Legea nr. 51/ 1995,

republicată.

Uniunea Națională a

Barourilor din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința atacată,

întrucât recurenta-reclamantă nu a înțeles să renunțe la starea de incompatibilitate

pentru ca decizia de primire în profesie să-și producă efectele.

III. Soluția

instanței de recurs.

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se

află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă

din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, prin decizia nr. 43 din 15

aprilie 2009, respectiv art. 1, s-a aprobat primirea în profesia de avocat a

reclamantei, începând cu 01 mai 2009, urmând ca înscrierea pe tabloul

avocaților definitivi din Baroul Argeș să se efectueze după verificarea și

aplicarea dispozițiilor art. 14, 15, 19, 20, 21 și 22 din Legea nr. 51/1995,

republicată, conform art. 2 din această decizie.

Ulterior,

recurenta-reclamantă, prin cererea înregistrată la Baroul Argeș la 05 mai 2009

a solicitat suspendarea dreptului de a exercita profesia de avocat, trecerea pe

tabloul avocaților incompatibili, înscrierea în tabloul avocaților definitivi și

înființarea cabinetului individual de avocatură.

Prin cererea

înregistrată la 02 iunie 2009 recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea calității

de avocat dobândită prin decizia nr. 43 din 15 aprilie 2009 și trecerea pe

tabloul avocaților incompatibili.

Prin decizia nr. 97

din 15 iulie 2009 a Consiliului Baroului Argeș au fost respinse cererile

reclamantei privind înscrierea în tabloul avocaților definitivi; înființarea

cabinetului individual de avocatură; emiterea deciziei de trecere pe tabloul

avocaților incompatibili.

Prin decizia nr. 731

din 20 martie 2010 a fost respinsă de Consiliul U.N.B.R. plângerea formulată de

reclamantă împotriva deciziei nr. 97 din 15 iulie 2009.

Problema de drept

care se impune a fi dezlegată în cauză, de care depinde soluționarea

litigiului, este aceea dacă o persoană căreia i s-a aprobat primirea în

profesia de avocat și care se află în stare de incompatibilitate, poate fi

înscrisă direct în tabloul avocaților definitivi incompatibili sau suspendată

din calitatea de avocat, potrivit dispozițiilor legale care guvernează profesia

de avocat.

Potrivit art. 14

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995, prima republicare, pentru

reorganizarea și exercitare profesiei de avocat, „exercitarea profesiei de

avocat este incompatibilă cu: a) activitatea salarizată în cadrul altor

profesii decât cea de avocat”.

Conform art. 24 alin.

(2) din aceeași lege (forma în vigoare la momentul emiterii deciziilor) „în

cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va

produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care

trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”.

În raport de aceste

prevederi legale, efectele deciziei de primire în avocatură, respectiv

înscrierea pe tabloul avocaților, se produc numai după încetarea stării de

incompatibilitate în termenul de 2 luni de la emiterea deciziei.

Deci, pentru a avea

lor înscrierea pe tabloul avocaților definitivi și implicit dobândirea

dreptului de exercitare a profesiei, este necesară îndeplinirea următoarelor

cerințe: existența unei decizii de primire în profesia de avocat și dovada

rezolvării stării de incompatibilitate în 2 luni de la emiterea deciziei.

Cum însăși

recurenta-reclamantă a precizat că „s-a aflat și se află și în prezent în starea

de incompatibilitate prevăzută de art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995,

republicată”, rezultă că aceasta nu a îndeplinit condiția privind rezolvarea

stării de incompatibilitate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 24 alin. (2)

din legea menționată și, prin urmare, în mod corect instanța de fond a

confirmat legalitatea și temeinicia deciziilor contestate.

Recurentei-reclamante

nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din aceeași lege. Acestea

se referă la persoane care aveau calitatea de avocat fiind deja înscrise pe

tabloul avocaților, dar care au devenit incompatibile, motiv pentru care pot

solicita trecerea de pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei

pe tabloul avocaților incompatibili, astfel cum prevăd dispozițiile art. 24

alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată și art. 31 alin. (2) din Statutul

avocatului.

De asemenea, în cauza

dedusă judecății nu sunt incidente nici dispozițiile art. 27 lit. a) din Legea

nr. 51/1995, republicată care prevăd: „calitatea de avocat este suspendată a)

în caz de incompatibilitate, pe durata acestei stări”.

Potrivit acestor

dispoziții legale, numai calitatea de avocat este suspendată pe perioada cât

există stare de incompatibilitate.

Astfel cum s-a

reținut anterior, cum de altfel în mod corect a constatat și instanța de fond,

recurenta-reclamantă nu a deținut calitatea de avocat ca urmare a

neîndeplinirii condiției privind rezolvarea stării de incompatibilitate.

Prin urmare, cum

decizia de primire în profesie nu a condus automat la dobândirea calității de

avocat, recurenta-reclamantă nu putea solicita suspendarea calității de avocat,

nefiind înscrisă pe tabloul avocaților definitivi și neexercitând în fapt

această profesie niciodată.

Având în vedere

considerentele expuse, instanța de recurs apreciază ca legală sentința

recurată, nefiind incident motivul de recurs, de nelegalitate, prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, în

temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.M. împotriva sentinței civile nr. 121/F-Cont din 04 iunie 2010 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2011.