ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, la data de 26 aprilie 2011, reclamanta P.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România (U.N.B.R.)

și Baroul București, anularea Deciziei nr. 743 din 20 martie 2010 emisă de

Consiliul U.N.B.R. și a sintagmei exclusiv pentru dobândirea calității de

avocat stagiar din cuprinsul Deciziei nr. 521 din 01 iulie 2009 emisă de

Consiliul U.N.B.R.

În motivarea acțiunii, s-a arătat de

către reclamantă că a participat la examenul de primire în profesia de avocat

din sesiunea septembrie 2009, pe care l-a promovat și că ulterior a solicitat

Baroului București să facă aplicarea prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr.

51/1995 și ale art. 281 din Statutul Profesiei de avocat, în sensul de a-i fi

recunoscută calitatea de avocat definitiv, dar că prin Hotărârea nr. 11120 din

15 decembrie 2009 a Consiliului Baroului București i s-a respins nelegal

cererea.

A mai arătat că a contestat

Hotărârea Baroului București care, prin Decizia nr. 743 din 20 martie 2010 i-a

respins contestația, reținând că examenul pe care l-a promovat era exclusiv

pentru dobândirea calității de avocat stagiar, conform prevederilor Hotărârii nr.

521/01 iulie 2009, emisă de Consiliul U.N.B.R.

A susținut reclamanta că art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 51/1995, stabilește o singură posibilitate de primire în

profesia de avocat, fără să facă diferențiere între examen exclusiv pentru

stagiari și un altul pentru care au exercitat anterior o anumită perioadă de

timp funcții juridice, că în anul 2009 ș-a organizat un singur examen de

primire în profesia de avocat definitiv, cu toate că anterior primirii în

avocatură a exercitat funcția de consilier juridic o perioadă de 6 ani, 2 luni

și 20 de zile, dobândind și calitatea de consilier juridic definitiv.

La data de 21 ianuarie 2011, pârâții

au invocat excepțiile netimbrării și inadmisibilității acțiunii motivat de

faptul că reclamanta nu a realizat procedura prealabilă cu referire la petitul

2 de cerere.

Prin încheierea din 18 februarie 2011,

Curtea a admis excepția inadmisibilității acțiunii privind capătul 2 de cerere

(anularea în parte a Deciziei nr. 521 din 01 iulie 2009), considerentele pentru

care s-a admis această excepție fiind prezentate în încheierea de la acea dată.

Reclamanta la data de 03 februarie 2001,

în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a

Hotărârii nr. 521 din 01 iulie 2009 emisă de Consiliul U.N.B.R. solicitând

analizarea hotărârii menționate sub aspectul legalității iar în măsura în care

se constată că aceasta încalcă prevederile legale, a nu ține seama în mod

parțial sau total de conținutul nelegal.

Prin Sentința nr. 2570 din 1 aprilie

2011, Curtea de Apel București a respins petitul privind anularea Deciziei nr.

743 din 20 martie 2010 formulată de reclamanta P.M., ca neîntemeiat, a admis

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, a respins petitul privind

anularea Hotărârii nr. 521 din 01 iulie 2009 formulată de reclamanta P.M. în

contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul

București, ca inadmisibil și a obligat reclamanta la 1000 lei cheltuieli de

judecată către Baroul București și 800 lei cheltuieli de judecată către U.N.B.R.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a reținut, în esență, următoarele.

Prin admiterea excepției

inadmisibilității acțiunii cu privire la capătul 2 de cerere, (anularea

Hotărârii nr. 521/2009) excepția de nelegalitate invocată devine inadmisibilă,

nemaiavând obiect; excepția de nelegalitate invocată ar fi fost admisibilă doar

în situația în care instanța s-ar fi pronunțat în fond cu referire la Hotărârea

nr. 521/2009.

În aceste condiții, în opinia

instanței, prin admiterea excepției inadmisibilității capătului 2 de cerere,

petitul privind anularea Hotărârii nr. 54 din 01 iulie 2009 a fost respins ca

inadmisibil nefiind îndeplinită procedura administrativă prealabilă impusă de art.

7 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește capătul 1 din

cerere privind anularea Deciziei nr. 743 din 20 martie 2010 emisă de U.N.B.R.,

Curtea a reținut următoarele.

Prin acțiune reclamanta a susținut

ca nelegal i s-a respins contestația împotriva Hotărârii nr. 11120 pronunțată

de Baroul București motivat de faptul că examenul din sesiunea septembrie 2009,

organizat în baza prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 ar fi

fost exclusiv pentru avocații stagiari, cu toate că îndeplinea condițiile

pentru dobândirea calității de avocat definitiv, având o vechime în funcții

juridice de peste 6 ani și că art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 nu face

diferențierea între examen pentru stagiari și examen pentru persoane care au o

anumită vechime în profesii juridice, iar în anul 2009 s-a organizat un singur

examen pentru intrarea în avocatură.

Hotărârea nr. 743 din 20 martie 2010

a Consiliului U.N.B.R. este legală, având în vedere că a avut în vedere

prevederile Hotărârii nr. 521/2009, emisă de Consiliul U.N.B.R., conform căreia

examenul de primire în profesia de avocat din sesiunea septembrie 2009, a fost

organizat exclusiv pentru avocații stagiari, în baza dispozițiilor hotărârii

Consiliului U.N.B.R. nr. 613/2009, prin care au fost validate rezultatele

examenului de primire în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2009.

Metodologia înscrierii la examen,

materia, tematica, bibliografia și subiectele la examene sunt prevăzute în

anexele la Hotărârea nr. 423 din 27 septembrie 2008 a Consiliului U.N.B.R.

Prin înscrierea la examenul din

septembrie 2009, reclamanta a cunoscut că acest examen se organiza pentru

dobândirea calității de avocat stagiar pentru care bibliografia și subiectele

la examen au fost concepute având gradul de dificultate aplicabil pentru

dobândirea calității de avocat stagiar.

Ca urmare a culpei procesuale, în

temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost obligată la 1.000 lei

cheltuieli de judecată către pârâtul Baroul București și la 800 lei cheltuieli

de judecată către pârâta U.N.B.R.

Împotriva sentinței pronunțată de

Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta P.M., care a susținut în

esență că hotărârea recurată este nelegală deoarece:

- nici Hotărârea nr. 521/2009 a

U.N.B.R. și nici Legea nr. 51/1995 privind Statutul profesiei de avocat și

respectiv Regulamentul privind organizarea examenului de primire în profesie nu

interzic persoanelor care au fost definitivate într-o funcție juridică

exercitată anterior, de a participa la examenul de primire în profesie și de a

li se aplica dispozițiile art. 19 din Legea nr. 51/1995;

- ca urmare a promovării examenului

de primire în profesia de avocat, în mod automat a dobândit calitatea de avocat

stagiar, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004

în vigoare în 2009. a dobândit calitatea de avocat definitiv, fără a efectua un

stagiu efectiv de 2 ani.

- susține de asemenea

recurenta-reclamantă că în urma promovării examenului de primire în profesia de

avocat, a dobândit automat calitatea de avocat stagiar, ceea ce face ca în

cazul îndeplinirii uneia din condițiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1995,

cum este și cazul ei, să dobândească calitatea de avocat definitiv fără a mai

fi necesar efectuarea unui stagiu efectiv de 2 ani;

- recurenta-reclamantă critică

hotărârea recurată și sub aspectul cheltuielilor de judecată la care a fost

obligată arătând că în raport de obiectul acțiunii și de calitatea pârâtei

U.N.B.R., apare ca „imoral” să fie angajați avocați pentru apărarea unor

interese ce țin de profesia de avocat.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile,

Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă P.M. a

participat la examenul de primire în profesia de avocat în anul 2009, sesiunea

din septembrie, examen pe care l-a și promovat.

Acest examen a fost organizat așa

cum prevede Hotărârea nr. 524/2009 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii

U.N.B.R., exclusiv pentru avocații stagiari, avându-se în vedere la adoptarea

sa hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 613/2009 prin care au fost validate

rezultatele examenului de primire în profesia de avocat, sesiunea septembrie

2009.

Așa fiind, prin înscrierea la

examenul din septembrie 2009, recurenta-reclamantă a cunoscut că acesta se

organizează pentru dobândirea calității de avocat stagiar, cu toate

consecințele ce decurg din această calitate, potrivit Legii nr. 51/1995, astfel

cum a fost succesiv modificată.

În aceste condiții, în mod legal,

prin Hotărârea nr. 11120 din 15 decembrie 2009 a Consiliului Baroului

București, menținută prin Decizia nr. 743 din 20 martie 2010, a fost respinsă

cererea recurentei de a-i fi recunoscută calitatea de avocat definitiv fără

efectuarea stagiului de 2 ani.

Susținerea recurentei-reclamante, în

sensul că în cazul ei devin aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 51/1995, în raport de care poate dobândi calitatea de avocat

definitiv fără a mai fi necesar efectuarea unui stagiu de 2 ani, este lipsită

de suport legal, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere cadrul

legal aplicabil la momentul susținerii examenului, tempus regit actum.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16

alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, în forma în vigoare la data de 26 noiembrie 2008: „primirea în profesia

de avocat se obține numai pe baza unui examen la nivel național organizat de

U.N.B.R. potrivit legii și statutului profesiei de avocat”. Aceeași lege

prevede în mod explicit în art. 1 că: „la începutul exercitării profesiei,

avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu

durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar”.

De la regula examenului prevăzută

pentru intrarea în profesia de avocat, au fost prevăzute excepțiile

reglementate de art. 16 alin. (2) și art. 19 alin. (2) și (3). Acestea

dispoziții legale însă au fost abrogate prin O.U.G. nr. 159/2008, rămasă în

vigoare până la 9 februarie 2010.

Este evident așadar că, la data

susținerii examenului de către recurentă, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 51/1995

erau abrogate.

Cât privește motivul de recurs

privind acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea, având în vedere

dispozițiile exprese ale art. 274 alin. (1) C. proc. civ., urmează a-l respinge

ca neîntemeiat, dovada acestor cheltuieli fiind făcută de pârâta-intimată

U.N.B.R.

În raport de cele mai sus reținute

și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

Față de soluția pronunțată având în

vedere dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă va

fi obligată la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă U.N.B.R. și

la 400 lei către Baroul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.M.

împotriva sentinței nr. 2570 din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la 800

lei către intimata-pârâtă U.N.B.R. și la 400 lei către Baroul București, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2012.