ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 26 aprilie 2011, reclamanta P.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România (U.N.B.R.) și Baroul București, anularea Deciziei nr. 743 din 20 martie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R. și a sintagmei exclusiv pentru dobândirea calității de avocat stagiar din cuprinsul Deciziei nr. 521 din 01 iulie 2009 emisă de Consiliul U.N.B.R.

În motivarea acțiunii, s-a arătat de către reclamantă că a participat la examenul de primire în profesia de avocat din sesiunea septembrie 2009, pe care l-a promovat și că ulterior a solicitat Baroului București să facă aplicarea prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și ale art. 281 din Statutul Profesiei de avocat, în sensul de a-i fi recunoscută calitatea de avocat definitiv, dar că prin Hotărârea nr. 11120 din 15 decembrie 2009 a Consiliului Baroului București i s-a respins nelegal cererea. A mai arătat că a contestat Hotărârea Baroului București care, prin Decizia nr. 743 din 20 martie 2010 i-a respins contestația, reținând că examenul pe care l-a promovat era exclusiv pentru dobândirea calității de avocat stagiar, conform prevederilor Hotărârii nr. 521/01 iulie 2009, emisă de Consiliul U.N.B.R.

A susținut reclamanta că art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, stabilește o singură posibilitate de primire în profesia de avocat, fără să facă diferențiere între examen exclusiv pentru stagiari și un altul pentru care au exercitat anterior o anumită perioadă de timp funcții juridice, că în anul 2009 ș-a organizat un singur examen de primire în profesia de avocat definitiv, cu toate că anterior primirii în avocatură a exercitat funcția de consilier juridic o perioadă de 6 ani, 2 luni și 20 de zile, dobândind și calitatea de consilier juridic definitiv. La data de 21 ianuarie 2011, pârâții au invocat excepțiile netimbrării și inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că reclamanta nu a realizat procedura prealabilă cu referire la petitul 2 de cerere.

Prin încheierea din 18 februarie 2011, Curtea a admis excepția inadmisibilității acțiunii privind capătul 2 de cerere (anularea în parte a Deciziei nr. 521 din 01 iulie 2009), considerentele pentru care s-a admis această excepție fiind prezentate în încheierea de la acea dată. Reclamanta la data de 03 februarie 2001, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 521 din 01 iulie 2009 emisă de Consiliul U.N.B.R. solicitând analizarea hotărârii menționate sub aspectul legalității iar în măsura în care se constată că aceasta încalcă prevederile legale, a nu ține seama în mod parțial sau total de conținutul nelegal.

Prin Sentința nr. 2570 din 1 aprilie 2011, Curtea de Apel București a respins petitul privind anularea Deciziei nr. 743 din 20 martie 2010 formulată de reclamanta P.M., ca neîntemeiat, a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, a respins petitul privind anularea Hotărârii nr. 521 din 01 iulie 2009 formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București, ca inadmisibil și a obligat reclamanta la 1000 lei cheltuieli de judecată către Baroul București și 800 lei cheltuieli de judecată către U.N.B.R. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele.

Prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii cu privire la capătul 2 de cerere, (anularea Hotărârii nr. 521/2009) excepția de nelegalitate invocată devine inadmisibilă, nemaiavând obiect; excepția de nelegalitate invocată ar fi fost admisibilă doar în situația în care instanța s-ar fi pronunțat în fond cu referire la Hotărârea nr. 521/2009. În aceste condiții, în opinia instanței, prin admiterea excepției inadmisibilității capătului 2 de cerere, petitul privind anularea Hotărârii nr. 54 din 01 iulie 2009 a fost respins ca inadmisibil nefiind îndeplinită procedura administrativă prealabilă impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește capătul 1 din cerere privind anularea Deciziei nr. 743 din 20 martie 2010 emisă de U.N.B.R., Curtea a reținut următoarele.

Prin acțiune reclamanta a susținut ca nelegal i s-a respins contestația împotriva Hotărârii nr. 11120 pronunțată de Baroul București motivat de faptul că examenul din sesiunea septembrie 2009, organizat în baza prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 ar fi fost exclusiv pentru avocații stagiari, cu toate că îndeplinea condițiile pentru dobândirea calității de avocat definitiv, având o vechime în funcții juridice de peste 6 ani și că art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 nu face diferențierea între examen pentru stagiari și examen pentru persoane care au o anumită vechime în profesii juridice, iar în anul 2009 s-a organizat un singur examen pentru intrarea în avocatură. Hotărârea nr. 743 din 20 martie 2010 a Consiliului U.N.B.R.

este legală, având în vedere că a avut în vedere prevederile Hotărârii nr. 521/2009, emisă de Consiliul U.N.B.R., conform căreia examenul de primire în profesia de avocat din sesiunea septembrie 2009, a fost organizat exclusiv pentru avocații stagiari, în baza dispozițiilor hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 613/2009, prin care au fost validate rezultatele examenului de primire în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2009. Metodologia înscrierii la examen, materia, tematica, bibliografia și subiectele la examene sunt prevăzute în anexele la Hotărârea nr. 423 din 27 septembrie 2008 a Consiliului U.N.B.R. Prin înscrierea la examenul din septembrie 2009, reclamanta a cunoscut că acest examen se organiza pentru dobândirea calității de avocat stagiar pentru care bibliografia și subiectele la examen au fost concepute având gradul de dificultate aplicabil pentru dobândirea calității de avocat stagiar.

Ca urmare a culpei procesuale, în temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost obligată la 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul Baroul București și la 800 lei cheltuieli de judecată către pârâta U.N.B.R. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta P.M., care a susținut în esență că hotărârea recurată este nelegală deoarece: - nici Hotărârea nr. 521/2009 a U.N.B.R.

și nici Legea nr. 51/1995 privind Statutul profesiei de avocat și respectiv Regulamentul privind organizarea examenului de primire în profesie nu interzic persoanelor care au fost definitivate într-o funcție juridică exercitată anterior, de a participa la examenul de primire în profesie și de a li se aplica dispozițiile art. 19 din Legea nr. 51/1995; - ca urmare a promovării examenului de primire în profesia de avocat, în mod automat a dobândit calitatea de avocat stagiar, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004 în vigoare în 2009. a dobândit calitatea de avocat definitiv, fără a efectua un stagiu efectiv de 2 ani.

- susține de asemenea recurenta-reclamantă că în urma promovării examenului de primire în profesia de avocat, a dobândit automat calitatea de avocat stagiar, ceea ce face ca în cazul îndeplinirii uneia din condițiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1995, cum este și cazul ei, să dobândească calitatea de avocat definitiv fără a mai fi necesar efectuarea unui stagiu efectiv de 2 ani; - recurenta-reclamantă critică hotărârea recurată și sub aspectul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată arătând că în raport de obiectul acțiunii și de calitatea pârâtei U.N.B.R., apare ca „imoral” să fie angajați avocați pentru apărarea unor interese ce țin de profesia de avocat. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă P.M. a participat la examenul de primire în profesia de avocat în anul 2009, sesiunea din septembrie, examen pe care l-a și promovat. Acest examen a fost organizat așa cum prevede Hotărârea nr. 524/2009 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii U.N.B.R., exclusiv pentru avocații stagiari, avându-se în vedere la adoptarea sa hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 613/2009 prin care au fost validate rezultatele examenului de primire în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2009. Așa fiind, prin înscrierea la examenul din septembrie 2009, recurenta-reclamantă a cunoscut că acesta se organizează pentru dobândirea calității de avocat stagiar, cu toate consecințele ce decurg din această calitate, potrivit Legii nr. 51/1995, astfel cum a fost succesiv modificată.

În aceste condiții, în mod legal, prin Hotărârea nr. 11120 din 15 decembrie 2009 a Consiliului Baroului București, menținută prin Decizia nr. 743 din 20 martie 2010, a fost respinsă cererea recurentei de a-i fi recunoscută calitatea de avocat definitiv fără efectuarea stagiului de 2 ani. Susținerea recurentei-reclamante, în sensul că în cazul ei devin aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995, în raport de care poate dobândi calitatea de avocat definitiv fără a mai fi necesar efectuarea unui stagiu de 2 ani, este lipsită de suport legal, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere cadrul legal aplicabil la momentul susținerii examenului, tempus regit actum.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în forma în vigoare la data de 26 noiembrie 2008: „primirea în profesia de avocat se obține numai pe baza unui examen la nivel național organizat de U.N.B.R. potrivit legii și statutului profesiei de avocat”. Aceeași lege prevede în mod explicit în art. 1 că: „la începutul exercitării profesiei, avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar”. De la regula examenului prevăzută pentru intrarea în profesia de avocat, au fost prevăzute excepțiile reglementate de art. 16 alin. (2) și art. 19 alin. (2) și (3). Acestea dispoziții legale însă au fost abrogate prin O.U.G.

nr. 159/2008, rămasă în vigoare până la 9 februarie 2010. Este evident așadar că, la data susținerii examenului de către recurentă, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 51/1995 erau abrogate. Cât privește motivul de recurs privind acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 274 alin. (1) C. proc. civ., urmează a-l respinge ca neîntemeiat, dovada acestor cheltuieli fiind făcută de pârâta-intimată U.N.B.R. În raport de cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat. Față de soluția pronunțată având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă U.N.B.R.

și la 400 lei către Baroul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinței nr. 2570 din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă la 800 lei către intimata-pârâtă U.N.B.R. și la 400 lei către Baroul București, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2012.