ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3289/2016

Decizia nr. 3289/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea contestată pe calea de atac a revizuirii

Prin sentința nr. 12 din 11 aprilie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis sesizarea Tribunalului Suceava privind conflictul negativ de competență ivit între secția I civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Tribunalului Suceava, în cauza având ca obiect „anulare act administrativ” (anularea deciziei nr. 508 din 14 septembrie 2015, emisă de R.N.P. - Direcția Silvică Suceava), având ca părți pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava.

A stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a concluzionat, în esență, că personalul silvic care își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, având atribuții de pază a vegetației forestiere și gradul profesional prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 59/2000 (pădurar debutant și pădurar, respectiv brigadier silvic debutant și brigadier silvic), nu îndeplinește o funcție publică în sensul prevederilor Legii nr. 188/1999.

Cererea de revizuire

Împotriva sentinței nr. 12 din 11 aprilie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire pârâta R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către Curtea de Apel Suceava contravine autorității de lucru judecat, existând hotărâri definitive potrivnice, date în același cadrul legislativ și pe aceeași speță, care privesc conflictul negativ de competență între aceleași secții ale Tribunalului Suceava și care stabilesc competența de soluționare a cauzelor în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.

Obiectul litigiului, părțile și cauza sunt aceleași, întrucât privesc judecarea unor litigii referitoare la încetarea contractului individual de muncă, între Direcția Silvică Suceava și personal silvic încadrat pe funcția de pădurar, contracte încetate din considerente de reorganizare și pe același temei de drept.

Atât anterior sentinței criticate, cât și ulterior, toate litigiile de muncă ce priveau raporturile de serviciu ale personalului silvic, indiferent de statutul și funcția îndeplinite, s-au soluționat exclusiv de către Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.

Revizuenta a mai criticat raționamentul instanței ce a pronunțat hotărârea atacată și a argumentat că personalul silvic aparține categoriei funcționarilor publici.

Apărările intimatului

Legal citat, intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, argumentând că hotărârea criticată nu evocă fondul, iar, pe de altă parte, între hotărârile invocate nu există identitate de părți, de obiect și de cauză.

A mai solicitat obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția Înaltei Curți

Examinând actele și înscrisurile dosarului, prin prisma susținerilor revizuentei și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată revizuirea inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ. (2010).

Din economia reglementărilor în materie, rezultă că admisibilitatea revizuirii se apreciază, în prezenta cauză, exclusiv din perspectiva încadrării criticilor formulate în motivele limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, în speță, în cele de sub pct. 8, invocate ca temei legal al cererii de revizuire.

Dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ. au înlăturat, pentru cererile de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8, condiția ca hotărârea supusă revizuirii să evoce fondul.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri (...) poate fi cerută dacă: (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.”

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune, în esență, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

(i) Există hotărâri definitive contradictorii;

(ii) Hotărârile potrivnice să fie pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri; ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat.

(iii) Să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Principiul autorității de lucru judecat, ce rezultă din dispozițiile art. 1201 C. civ., este un principiu de interes general, care corespunde necesității de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicție se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părțile litigante și judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.

Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părțile au uzat deja de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege.

Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) și impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În prezenta cauză, se constată că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, pentru a se pretinde de către revizuentă o încălcare a principiului autorității de lucru judecat, în condițiile în care hotărârile invocate în motivarea cererii de revizuire sunt pronunțate în cauze diferite, între părți diferite, fiind irelevant faptul că ar exista similarități între situația de fapt, temeiul de drept sau obiectul cauzelor în care au fost pronunțate hotărârile invocate.

Hotărârile la care a făcut referire revizuenta reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluții opuse celei pronunțate prin hotărârea atacată nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă.

Cererea formulată de intimatul A. privind obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată va fi, de asemenea, respinsă, constatându-se că intimatul nu a depus înscrisuri în dovedirea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava împotriva sentinței nr. 12 din 11 aprilie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Respinge cererea intimatului A. privind obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2016.