ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1372/2016

Decizia nr. 1372/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată inițial la Curtea de Apel Suceava, în primul ciclu procesual, reclamanta Direcția Silvică Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia specială de retrocedare și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, anularea deciziei nr. 470 din 14 martie 2005 emisă de prima pârâtă, susținând că prin decizia atacată s-a dispus retrocedarea nudei proprietăți a imobilului compus din construcții și teren aferent înscris în CF nr. XX nr. topo. YY, către Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, fără să existe identitate între persoanele juridice Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. A mai susținut reclamanta că Arhiepiscopia nu este succesoarea Mitropoliei Bucovinei, iar imobilul ce face obiectul litigiului nu coincide cu cel înscris în Cartea funciară în urmă cu 100 de ani.

Prin încheierea nr. 5553 din 17 noiembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin sentința civilă nr. 50 din 10 martie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Direcția Silvică Suceava și a respins acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România (denumită în continuare Comisia specială de retrocedare) și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, prin care se solicita anularea deciziei nr. 470 din 14 martie 2005 emisă de prima pârâtă. Totodată, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților suma de 375 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1252/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava, a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare apreciind că reclamanta justifică în temeiul legii calitate procesuală activă.

În rejudecare cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. x/1/2006.

La 14 septembrie 2007 s-a dispus suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/86/2006, iar la 24 februarie 2015 s-a repus cauza pe rol urmare a cererii reclamantei constatând totodată că s-a soluționat irevocabil cauza care a impus suspendarea. Prin sentința civilă nr. 105/2015 pronunțată la data de 26 mai 2015 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Suceava împotriva pârâtelor Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase din România și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților - Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei și în consecință a anulat decizia nr. 470 din 14 martie 2005 emisă de pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

A reținut instanța, în rejudecare, următoarele:

Prin decizia nr. 470 din 14 martie 2005 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România Dosar nr. x/2005 s-a dispus retrocedarea nudei proprietăți a imobilului compus din construcție și teren aferent înscris în CF nr. XX a comunei Dorna Candrenilor nr. topo. YY, către Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, cu menținerea destinației de sediu brigadă silvică pe o perioadă de 3 ani de la data emiterii deciziei și cu plata unei chirii pe această perioadă de către deținătorul actual în favoarea nudului proprietar.

A mai reținut instanța fondului că, reclamanta, în calitate de deținător actual, critică prin prezenta acțiune legalitatea deciziei pentru următoarele considerente: lipsa identității între persoanele juridice Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. A mai susținut reclamanta că Arhiepiscopia nu este succesoarea Mitropoliei Bucovinei, iar imobilul ce face obiectul litigiului nu coincide cu cel înscris în Cartea funciară în urmă cu 100 de ani, întrucât a adus investiții la acesta ,realizând și construcții noi ,demolând construcțiile vechi. Prin precizarea din 19 iunie 2007, s-a invocat și lipsa calității de proprietar asupra imobilului.

Decizia nr. 470/2005 a fost emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare în temeiul art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 care prevede că imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, compuse din construcții împreună cu terenul aferent, existente în natură, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență. (…) (6) În cazul în care imobilele care fac obiectul cererilor de retrocedare sunt afectate unor activități de interes public din învățământ și cercetare, sănătate sau sunt destinate funcționării unor așezăminte social-culturale, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanțe ale organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România, solicitantul retrocedării poate opta pentru: a) restituirea numai a nudei proprietăți, caz în care imobilul respectiv își va păstra afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data deciziei de retrocedare. În această perioadă proprietarul este scutit de plata impozitului pe proprietate și, totodată, va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului. În acest interval plata cheltuielilor de întreținere aferente imobilului respectiv revine utilizatorilor.

Verificând dacă decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor legale de mai sus foștilor proprietari se constată că în Dosarul nr. x/86/2006 cu număr nou x/1/2010* soluționat irevocabil prin decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat irevocabil asupra calității Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei de administrator și nu proprietar al bunurilor imobile proprietate publică a Statului Român, printre care și imobilul care face obiectul retrocedării prin Decizia atacată - construcție și teren aferent înscris în CF nr. XX a comunei Dorna Candrenilor nr. topo. YY. În aceste condiții,se impune admiterea acțiunii și anularea deciziei nr. 470/2005 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare pe motivul că nu este îndeplinită cerința impusă de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, pârâtul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nefiind proprietarul acestor imobile.

Față de această soluție, a apreciat instanța de fond că nu se mai impune analiza criticii reclamantei vizând edificarea unor noi construcții pe terenul în litigiu, reclamanta nemaiavând interes în soluționarea acestei cereri.

Pe cale de consecință, a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică împotriva pârâtelor Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase din România și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților - Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei și în consecință a anulat decizia nr. 470 din 14 martie 2005 emisă de pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 304

1

C. proc. civ.

În cadrul motivelor de recurs se invocă următoarele aspecte de nelegalitate.

Primul privește încălcarea de către instanța de fond a principiului disponibilității în procesul civil, principiu care presupune dreptul reclamantului la fixarea cadrului procesual. Iar în raport de acest cadru, se arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă în condițiile în care nu există nu există identitate între Fondul Ortodox Român al Bucovinei și Arhiepiscopie.

Se arată că titularul deciziei nr. 470/2005 emisă de Comisia specială de retrocedare este Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei, care nu a figurat ca parte și în consecință instanța de fond nu putea dispune asupra deciziei nr. 470/2005.

Al doilea aspect de nelegalitate privește încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, intimata Direcția Silvică Suceava neavând calitate procesuală activă de a contesta decizia administrativă de retrocedare emisă în baza actului normativ special – O.U.G. nr. 94/2000.

Ultimele motive de nelegalitate privesc pe fond soluția recurată prin care s-a dispus anularea deciziei nr. 470/2005, recurenta apreciind că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 94/2000 deoarece nu s-a ținut cont de dreptul de proprietate înscris în cartea funciară în favoarea Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei.

Aceasta în condițiile în care, prin sentințe judecătorești irevocabile s-a contestat că Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei, „este continuator al proprietarului titular” al vechii persoane juridice desființate abuziv prin Decretul nr. 273/1949.

În sistemul de drept austriac sub a cărui regim s-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, drepturile reale se nasc numai prin înscrierea în cartea funciară, iar prin această înscriere se creează o stare de drept material în baza căruia nu sunt numai prezumat ca proprietar ci chiar sunt proprietar.

Acest sistem de drept care este derivat din sistemul german de publicitate imobiliară, pune la baza publicității funciare mai multe principii fundamentale printre care principiul constitutiv de drepturi și principiul forței probante absolute.

Esențial este caracterul absolut al înscrierii ceea ce înseamnă că drepturile reale se dobândesc, se modifică sau se sting numai de la data in tabularii în cartea funciară.

Sistemul austriac de publicitate imobiliară a fost menținut și prin Decretul - Lege nr. 115/1938 pentru modificarea dispozițiilor privitoare la cartea funciară, aplicabil în Bucovina.

Se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca nefondat.

La dosar intimata-reclamantă Direcția Silvică Suceava a formulat întâmpinare în care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În baza art. 305 C. proc. civ. Curtea a admis proba cu acte apreciate ca noi de către recurenta-pârâtă.

Prin încheierea din 19 aprilie 2016, curtea a admis motivat, în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în cauză de recurenta-pârâtă.

Prin încheierea din 19 aprilie 2016, Curtea a admis motivat, în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în cauză de recurenta-pârâtă.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:

Aspectul de nelegalitate privind stabilirea cadrului procesual și soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei – intimate Regia Națională a Pădurilor Romsilva nu este fondat.

În mod corect prima instanță a stabilit corect cadrul procesual a apreciat că recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză. Această parte a formulat cererea de retrocedare a terenului în litigiu în baza O.U.G. nr. 94/2000, iar decizia nr. 470 din 14 martie 2005 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a primit imobilul retrocedat către Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.

Fapt de necontestat recurenta-pârâtă a avut o poziție constant în favoarea retrocedării imobilului în litigiu apreciat ca făcând parte din patrimoniul bisericesc preluat abuziv de statul român, având în prezenta cauză calitate procesual pasivă ca titular al deciziei contestate, iar în cauza soluționată prin decizia nr. 2082 din 19 mai 2015 calitate de intervenient în interesul Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei.

În ceea ce privește calitatea procesual activă a intimatei-reclamante de a contesta decizia nr. 470 din 14 martie 2005, Curtea apreciază că în mod corect s-a stabilit calitatea sa procesual activă în raport de faptul că imobilul cu privire la care a fost emisă decizia administrativă contestată este situat în raza Ocolului Silvic Dorna Candrenilor, subunitate a Direcției Silvice Suceava.

Excepția lipsei calității procesuale active a Direcției Silvice Suceava a fost soluționată definitiv și irevocabil prin decizia nr. 1252 din 27 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În justificarea respingerii excepției lipsei calității procesuale active a Direcției Silvice Suceava invocată de pârâtă, Curtea a reținut că Potrivit art. 6 lit. u) ltima liniuță din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, prevăzut în Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1105/2003, una dintre principalele atribuții ale Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în domeniul silviculturii constă în aceea că „reprezintă în justiție, în mume propriu, dreptul de administrare în domeniile care constituie obiectul său de activitate".

Potrivit art. 9 alin. (1) și (2) din același Regulament, „Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are în structura sa unități fără personalitate juridică - direcții silvice", iar „Directorii și consilierii ai unităților fără personalitate juridică din structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități".

Din interpretarea textelor de lege citate, rezultă că Direcția Silvică Suceava reprezintă și îndeplinește atribuțiile Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva pe raza teritorială a Județului Suceava, ceea ce înseamnă că are de la lege - în înțelesul de hotărâre a Guvernului - dreptul și obligația de a reprezenta în justiție Regia cu privire la dreptul de administrare asupra imobilelor aflate în competența sa teritorială.

În ceea ce privește soluția pe fond dispusă Curtea apreciază că în cauză soluția recurată prin care a fost anulată decizia de retrocedare nr. 470 din 14 martie 2005 este dată cu aplicarea corectă a legii, în condițiile în care cererea de retrocedare formulată de recurenta-pârâtă în numele Fondului Bisericesc Român al Bucovinei nu îndeplinește pe fond condițiile admiterii cererii de retrocedare, respectiv condițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

În opinia Curții, în raport de sentințele civile irevocabile prin care a fost susținută acțiunea în revendicare Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina nu a dovedit calitatea de proprietar asupra bunului imobil care formează obiectul prezentei decizii de retrocedare, fondul nefiind proprietarul bunului ci administratorul lui – decizia civilă nr. 147/A/2013.

Referitor la dreptul de proprietate al Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina și la statutul său de la înființare și până la desființare, Curtea de Apel Cluj și Înalta Curte de Casație și Justiției au stabilit, cu autoritate de lucru judecat că:

Bunurile revendicate de petentă nu au fost preluate în mod abuziv de Statul Român prin efectul Decretului nr. 273/1949. În realitate, în anul 1949, Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina nu avea în patrimoniul său un drept de proprietate deplină asupra bunurilor pe care le deținea, ci un drept de administrare, corespunzător proprietății publice, care includea atributele posesiei, folosinței și dispoziției, exercitate în limitele legale și de asemenea că Fondul istoric, persoană juridică de drept public nu a fost proprietarul, ci simplul administrator al bunurilor proprietate publică a statului fie că acesta a fost Statul Austriac. (Austro - Ungar sau Statul Român/pag. 80 decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014).

Fondul a fost o creație a statului austro-ungar, impusă de necesități economico-financiare și politice, care vizau o administrare eficientă a averilor bisericești secularizate în provincia Bucovina, prin asigurarea surselor proprii de autofinanțare și, totodată, de finanțare a statului și că a avut în permanentă caracter public, de interes general, explicit afirmat prin actele normative de înființare și de organizare, emise de statul austro-ungar și, ulterior, de statul român, veniturile lui fiind afectate „pentru salarizarea, întreținerea și pregătirea clerului ortodox ca și pentru înființarea și finanțarea școlilor din Bucovina".

În ceea ce privește actele noi depuse în recurs acestea nu sunt de natură a infirma legalitatea soluției recurate în condițiile în care actele depuse vizează probarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu. Dar prezenta acțiune nu este o acțiune în revendicare, soluția fiind legală și temeinică în raport de considerentele deciziei nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, prin care, în cadrul acțiunii, în revendicare s-a constatat, irevocabil că Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina nu este proprietarul bunurilor revendicate că are calitatea de administrator al acestor bunuri.

În lipsa revizuirii deciziei civile nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, în cauză nu există temei pentru modificarea sentinței de fond prin care în mod corect s-a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamanta-intimată și anulată decizia nr. 470/2005.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținut ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților împotriva sentinței nr. 105 din 26 mai 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.