ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2412/2019

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanții Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentați prin arhiepiscop, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziilor nr. 3593, 3594, 3595, 3596, 3597, 3598 și 3616 din 16 septembrie 2015, emise de Comisia Specială de Retrocedare și retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x a Com. cad. Ciocănești, identice parcelelor cadastrale cu construcții nr. 328, 392/1, 257, 126, 125, 22 și 329.

Prin Sentința nr. 71 din 11 mai 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanții Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.

Împotriva Sentinței civile nr. 71 din 11 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 martie 2019, recurenții-reclamanți Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei au învederat că renunță la judecarea recursului declarat în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Cererea de renunțare la judecata recursului a fost comunicată intimatei-pârâte Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România la data de 19 aprilie 2019. Intimata-pârâtă nu a comunicat un punct de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecata recursului.

În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurenților-reclamanți, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamanților la judecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 71 din 11 mai 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamantele Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților Suceava și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei Suceava împotriva Sentinței civile nr. 71 din 11 mai 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2019.

Procesat de GGC - CT