ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5601/2019

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 februarie 2016, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.), a solicitat anularea Deciziei nr. 3289 din 27.01.2016 emise de A.F.I.R. privind soluționarea contestației nr. 32415/2.12.2015; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de A.F.I.R. cu nr. x din 10.12.2015; anularea măsurii de retragere a ajutorului financiar nerambursabil acordat, în calitate de beneficiar al contractului de finanțare nr. x/3.09.2012; anularea măsurii de reziliere a contractului; anularea măsurii de stabilire în sarcina reclamantei a creanței de 103.759 RON; cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, a solicitat: anularea, în parte, a actelor menționate; să se constate că, dată fiind imposibilitatea obiectivă, după ce s-a acceptat încheierea contractului cu cedentul titular la APIA, a înscrierii tuturor suprafețelor agricole deținute în Registrul unic de identificare la APIA, în perioada 01.03-15.05, odată cu depunerea cererii unice de plată pe suprafață, trebuia să se constate cel mult, intervenția unor cauze independente de voința solicitantului, definite ca fiind cauze de forță majoră, prima tranșă urmând a nu se recupera, fără plata celei de-a doua tranșe.

Prin sentința nr. 334/2016 din data de 11 iulie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. pentru A. PFA, în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. PFA, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând cauza, admiterea în tot a contestației.

3.1. În motivarea primului memoriu de recurs, recurenta-reclamantă a prezentat situația de fapt, motivele de fapt și de drept menționate în cererea de chemare în judecată, precizând că s-a prezentat la Centrul Județean APIA Mehedinți pentru a realiza transferul scriptic de exploatație, dar acest transfer nu s-a putut realiza deoarece aplicația nu era funcțională, iar APIA nu a operat efectiv transferul decât la data de 4.05.2014, când s-au împlinit 5 ani de când cedentul B. încheiase angajamentul de agro-mediu. Mai arată că în 2014, cedentul a finalizat angajamentul de agro-mediu și recurenta a accesat un nou angajament de agro-mediu pentru o perioadă de 5 ani, menținând continuitatea pachetului.

Recurenta-reclamantă menționează că i se impută faptul că nu a înregistrat scriptic transferul proprietății la APIA în anii 2012 și 2013, fără a se arăta când ar fi trebuit să facă acest transfer și cum se putea face fără întreruperea continuității pachetului. Anul 2014 fiind an de tranziție între PNDR 2007-2013 și PNDR 2014-2015 s-au înregistrat pachetele de agro-mediu, dar nu s-au efectuat plăți. Susține că exploatația agricolă și-a îndeplinit angajamentele luate conform Ghidului solicitantului vs 05 și Planului de afaceri, deține în prezent în proprietate o suprafață de 7,17 ha, în arendă o suprafață de 25,93 ha, iar în zootehnie deține 3 capete bovine, fiind viabilă din punct de vedere economic și obținând profit în fiecare an.

Precizează că în Decizia nr. 3289 din 27.01.2016, emisă de A.F.I.R., sunt invocate prevederi considerate a fi fost încălcate, ce nu fuseseră menționate în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 10.12.2015. Astfel, echipa de soluționare a contestației a completat motivarea din procesul-verbal, ceea ce nu este admisibil în opinia sa, instanța de fond neanalizând această susținere.

Obligația de înscriere în perioada 01.03.-15.05. este redată la pagina 10, Capitolul 2. - Prezentarea Măsurii 112 din Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii 112, ce prevede că beneficiarii acestei măsuri au obligația de a-și înscrie toate suprafețele agricole deținute în Registrul unic de identificare la APIA, în perioada 01.03. - 15.05., odată cu depunerea cererii unice de plată pe suprafață.

Consideră că singura măsură pe care APDRP/AFIR o putea lua în mod legal era să constate, cel mult, intervenția unor cauze independente de voința solicitantului, definite ca fiind cauze de forță majoră, prima tranșă urmând a nu se recupera și fără plata celei de-a doua tranșe. Precizează că APDRP a acceptat încheierea contractului de finanțare cu cedentul C. titular, care a accesat Măsura 214 "Plăți de agro-mediu" din cadrul PNDR și care cunoștea că pentru păstrarea continuității, recurenta putea accesa Măsura 214 doar după expirarea celor 5 ani, dar nici asupra acestui motiv de nulitate a actelor administrative atacate instanța nu a dat dezlegarea corectă, respingând acțiunea.

Recurenta-reclamantă critică și faptul că tot în Decizia nr. 3289 din 27.01.2016 s-a precizat că nu a respectat Ghidul solicitantului în care se menționa că nu se acordă sprijin prin această măsură exploatațiilor care nu sunt preluate integral de la cedenți, iar în ceea ce privește prejudiciul, arată că nici prin procesul-verbal și nici prin decizie, Agenția nu face nicio referire la acesta, deși, potrivit dispozițiilor legale, pentru a se dispune retragerea finanțării nerambursabile trebuie să existe și să fie dovedit un prejudiciu.

Consideră că menținerea măsurii de retragere integrală a finanțării nerambursabile nu ține cont de scopul avut în vedere de O.U.G. nr. 66/2011 și, întrucât legislația națională nu prevede în mod expres criterii cu privire la aprecierea noțiunii de "gravitate", aceasta este lăsată la aprecierea autorităților de control. Cu toate acestea, CJUE a dat, pe cale de jurisprudență, anumite repere în aprecierea constrângerilor.

Susține, de asemenea, că cele constatate de A.F.I.R. nu se încadrează în ipoteza neregulii, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții exprese și anume, săvârșirea unei abateri de la dispozițiile legale și/sau contractuale și existența unui prejudiciu produs sau eventual, cu atât mai mult cu cât contractul din speță și-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic și funcțional, astfel că pretenția intimatei-pârâte depășește exigențele impuse de legislația comunitară. Pe de altă parte, nu există nici pericolul despre care vorbește O.U.G. nr. 66/2011 în definiția neregulii, întrucât scopul și destinația fondurilor atrase urmăresc întocmai clauzele contractuale asumate de beneficiar, nicio dovadă contrară nefiind expusă de Agenție în acest sens. Astfel, invocă definiția noțiunii de neregulă din Anexa nr. 1 la contractul de finanțare, precum și din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, precizând că în speță nu există niciun prejudiciu și se poate urmări continuitatea pachetelor de agro-mediu.

3.2. În motivarea celui de-al doilea memoriu de recurs, recurenta-reclamantă reia susținerile din primul memoriu arătând, în plus, că în manualele de procedură ale A.F.I.R. se menționează clar că abia din anul 2 din plan se verifică baza IACS-APIA.

Manualul ce cuprinde Procedura autorizare plăți, versiunea 36, pag. 27, pentru Măsurile 112, 41, arată că dosarul cererii de plată este alcătuit din următoarele documente: pentru tranșa I: 1. Cererea de plată și anexa - Identificarea financiară; 2. Declarația pe propria răspundere a beneficiarului; 3. Alte documente.

Pentru tranșa II: 1. Cererea de plată și anexa - Identificarea financiară; 2. Declarația de cheltuieli; 3. Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei; 4. Raportul de execuție; 5. Fișa familiei de albine din Carnetul stupinei/Adeverința emisă de autoritatea administrației publice locale; 6. Adeverința emisă de autoritatea administrației publice locale; 7. Procesul-verbal de recepție finală (bunuri/lucrări); 8. Adeverința x din care să rezulte că beneficiarul a primit/nu a primit sprijin prin PNA 2011-2013 pentru achiziția de familii de albine, roiuri la pachet, roiuri pe faguri și mătci; 9. Documentele emise de autoritățile de mediu, sanitar și sanitar veterinar, dacă este cazul; 10. Declarație pe propria răspundere a beneficiarului privind imposibilitatea declarării suprafețelor la APIA; 11. Declarație pe propria răspundere a beneficiarului că nu își încetează activitatea agricolă mai devreme de trei ani de la data depunerii cererii de plată - tranșa II; 12. Declarația pe propria răspundere a beneficiarului; 13. Alte documente justificative.

Intimata-pârâtă A.F.I.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. A susținut că prin semnarea contractului de finanțare, tânărul fermier A. s-a angajat, conform art. 3 alin. (1) din Anexa 1, să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare, iar pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată, s-a obligat să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în Planul de afaceri și să nu își înceteze activitatea agricolă. În data de 29.06.2015, beneficiarul a depus dosarul de plată nr. x la OJFIR Mehedinți, înregistrat sub numărul 3227, iar în urma analizei dosarului s-a stabilit neeligibilitatea tranșei și s-a întocmit Nota de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control nr. 35418/25.09.2015 privind recuperarea sumei acordate de 103.759 RON, apreciindu-se că beneficiarul a încălcat contractul de finanțare.

Recurenta - reclamantă nu aduce argumente relevante care să combată cele reținute de instanța de fond, ci prezintă aceleași argumente invocate prin cererea de chemare în judecată.

Intimata a arătat că nu poate fi reținut motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condițiile în care recurenta nu avea cunoștință la data formulării căii de atac de conținutul efectiv al sentinței.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat susținerile recurentei-reclamante în sensul că transferul exploatației nu a putut fi realizat din cauza unor probleme în sistemul informatic la nivelul APIA, arătând că Ghidul solicitantului vs 05 prevede că nu se acordă sprijin prin această măsură exploatațiilor care nu sunt preluate integral de la cedenți, situație în care cedenții nu trebuie să mai fie înregistrați în Registrul unic de identificare de la APIA și/sau la ANSVSA. Întrucât beneficiarul avea obligația de a-și înscrie toate suprafețele agricole deținute în Registrul unic de identificare la APIA, acesta este singurul răspunzător de faptul că nu a făcut respectivele demersuri.

A menționat că, potrivit Ghidului emis de APIA pentru fermierii care solicită sprijin pentru măsura de agro-mediu în anul 2013: în cazul în care, în cursul perioadei de îndeplinire a unui angajament luat ca o condiție de acordare a unui sprijin, exploatația unui beneficiar este transferată, în totalitate sau parțial, unei alte persoane, aceasta poate prelua angajamentul pentru perioada rămasă, iar transferul de exploatație reprezintă operațiunea de vânzare-cumpărare, arendare sau orice alt tip de tranzacție similară, care are drept obiect exploatația agricolă în cauză. De asemenea, angajamentul de agro-mediu se poate transfera și odată cu întreaga exploatație.

Totodată, a susținut că este vorba despre o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 16 din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanțare și art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006.

Potrivit celui de-al treilea și al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95, precum și art. 4 din același Regulament, prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora, sens în care invocă jurisprudența CJUE (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 47, Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 32).

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă la termenul de judecată din 17.10.2019, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată având în vedere că argumentele invocate prin cele două memorii de recurs se circumscriu motivelor de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., neputând fi reținută susținerea că sunt reluate doar apărările din cererea de chemare în judecată.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 486 C. proc. civ., instanța de control judiciar va respinge excepția nulității recursului.

2.2. Pe fondul cererii de recurs, analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

Reclamanta A. PFA a încheiat cu A.F.I.R. contractul de finanțare nr. x/03.09.2012 având ca obiect "Instalare tânăr fermier A., șef de exploatație în comuna Bilvănești, județul Mehedinți".

Reclamanta a preluat prin contractul de arendă înregistrat la Consiliul Local al Comunei Bilvănești cu nr. x din 20.12.2011, suprafața de 11,08 ha de la cedentul B., iar prin contractul de arendă nr. x/20.10.2010, înregistrat la Consiliul Local al Comunei Balta, suprafața de 2,3 ha de la cedentul D. având, conform prevederilor Ghidului Solicitantului vs 05 și a procedurilor de evaluare A.F.I.R., valabile la momentul depunerii cererii de finanțare - 13.01.2012, obligativitatea înscrierii suprafeței în nume propriu în Registrul unic de identificare.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 10.12.2015 întocmit de A.F.I.R. s-a stabilit un debit în sarcina sa în cuantum de 103.759 RON, reprezentând tranșa I de plată, ca urmare a nerespectării condițiilor prevăzute în contractul de finanțare și în anexele I și II, ce fac parte integrantă din acesta, respectiv netransferarea suprafețelor în nume propriu în Registrul unic de identificare.

Agentul constatator, din verificarea bazei de date IACS-APIA, a reținut că reclamanta nu figurează pentru anii 2012 și 2013 cu cerere de plată pe suprafața arendată, cedentul B. fiind persoana care solicitase subvenție, deși cedase dreptul de utilizare a terenului prin contractul de arendă, astfel că reclamanta a încălcat următoarele prevederi ale Ghidului Solicitantului vs 05:

"Nu se acordă sprijin prin această măsură exploatațiilor care nu sunt preluate integral de la cedenți. În această situație, cedenții nu trebuie să mai fie înregistrați în Registrul unic de identificare de la APIA și/sau la ANSVSA"; "Beneficiarii acestei măsuri au obligația de a-și înscrie toate suprafețele agricole deținute în Registrul unic de identificare la APIA, în perioada 01.03 -15.05, odată cu depunerea cererii unice plată pe suprafață."

Instanța de fond a respins prezenta acțiune reținând că reclamanta a depus Cererea de finanțare în data de 13.01.2012, iar cedentul B. a depus la APIA cererea de plată a campaniei 2012 în data de 26.03.2012 și tot acesta a depus și cererea de plată aferentă campaniei 2013, astfel că reclamanta nu a efectuat demersurile necesare înregistrării la APIA a exploatației agricole preluate de la cedentul B., încălcând prevederile Ghidului Solicitantului valabile la momentul depunerii Cererii de finanțare.

Nu este reală nici susținerea că pachetul de agro-mediu nu putea fi transferat de la cedent la reclamantă, în raport cu prevederile Ghidului emis de APIA pentru fermierii care solicită sprijin pentru măsura de agromediu în anul 2012 - Capitolul III "Transferul pentru suprafețele aflate sub angajament". Și în anul 2013 exista posibilitatea transferului, conform Ghidului emis de APIA pentru fermierii care solicită sprijin pentru măsura de agromediu în anul 2013 pentru transferul de suprafețe agricole aflate sub angajament de agromediu.

Astfel, Curtea a reținut că pachetul de agromediu putea fi transferat înaintea finalizării celor 5 ani de continuitate impuși de program, acesta fiind de fapt obligatoriu odată cu transferul proprietății, rațiunea impunerii acestei condiții, a înregistrării în sistemul IACS a suprafețelor imediat după preluare, fiind aceea că persoana fizică/juridică care exploatează suprafața de teren în mod real, să fie și persoana care primește subvenția aferentă acelei exploatații.

Prin semnarea Contractului de finanțare, reclamanta și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. A.F.I.R. are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toată perioada de valabilitate a Contractului de finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor.

Primul motiv de recurs invocat de recurenta reclamantă este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată întemeiat acest motiv de casare, întrucât prima instanță nu a analizat toate motivele de fapt și de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, rezumându-se să arate că reclamanta nu a efectuat demersurile necesare înregistrării la APIA a exploatației agricole preluate de la cedentul B., că nu este reală susținerea că pachetul de agromediu nu putea fi transferat de la cedent la reclamantă, prin prisma dispozițiilor Ghidului emis de APIA pentru fermierii care solicită sprijin pentru măsura de agromediu în 2012 - Capitolul III - "Transferul pentru suprafețele aflate sub angajament, dar și a prevederilor Ghidului emis de APIA pentru fermierii care solicită sprijin pentru măsura de agromediu în anul 2013 pentru transferul de suprafețe agricole aflate sub angajament de agromediu. Totodată, instanța de fond a redat prevederi din contractul de finanțare referitoare la încetarea valabilității contractului și la restituirea de către beneficiar, în integralitate, a sumelor primite ca finanțare nerambursabilă.

Se constată că prima instanță nu a analizat următoarele susțineri ale reclamantei:

- în Decizia nr. 3289/2016 prin care A.F.I.R. a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de nereguli au fost invocate prevederi care nu fuseseră menționate în procesul-verbal. Echipa de soluționare a contestației completează motivarea din procesul-verbal (ceea ce este inadmisibil, susține reclamanta);

- criticile referitoare la incidența prevederilor Ghidului Solicitantului vs 05, menționate în decizia de soluționare a contestației, conform cărora "Nu se acordă sprijin prin această măsură exploatațiilor care nu sunt preluate integral de la cedenți. În această situație, cedenții nu trebuie să mai fie înregistrați în Registrul unic de identificare de la APIA și/sau la ANSVSA"; "Beneficiarii acestei măsuri au obligația de a-și înscrie toate suprafețele agricole deținute în Registrul unic de identificare la APIA, în perioada 01.03 -15.05, odată cu depunerea cererii unice plată pe suprafață." Reclamanta a susținut în acțiune că perioada 1.03-15.05 nu are nicio legătură cu data depunerii cererii unice de plată pentru tranșa I;

- intervenția unor cauze independente de voința solicitantului, definite ca fiind cauze de forță majoră, dată fiind imposibilitatea obiectivă, după ce s-a acceptat încheierea contractului cu cedentul titular la APIA, a înscrierii tuturor suprafețelor agricole deținute în Registrul unic de identificare la APIA, în perioada 01.03-15.05, odată cu depunerea cererii unice de plată pe suprafață. În cadrul acestui motiv de nulitate a invocat faptul că aplicația A.P.I.A. nu era funcțională atunci când s-a prezentat la Centrul Județean A.P.I.A. Mehedinți pentru a realiza transferul scriptic de exploatație, făcând referire la adresa nr. x/22.12.2015 emisă de A.P.I.A.;

- în ceea ce privește prejudiciul, nici în procesul-verbal și nici prin decizia de soluționare a contestației, A.F.I.R. nu face nicio referire la acesta, deși potrivit dispozițiilor legale, pentru a se putea dispune măsura retragerii finanțării nerambursabile trebuie să existe și să fie dovedit un prejudiciu. În speță nu există niciun prejudiciu, apreciază reclamanta, și se poate urmări continuitatea pachetelor de agro-mediu pentru anii 2012-2015, astfel cum rezultă din caietele de agro-mediu depuse la dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților și la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar (în speță, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor invocate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătorești, total sau parțial, echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanței de fond de a examina și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, care necesitau un răspuns specific și explicit, au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuțiile de control judiciar.

În aceste condiții, reclamantei i s-a cauzat o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

În consecință, se constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care vizează situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare are în vedere neregularități procedurale, altele decât cele prevăzute la alin. (1)-(4), precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului civil, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil. De asemenea, este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Întrucât instanța de control judiciar a reținut incidența acestor două motive de recurs, nu se mai impune analizarea criticilor recurentei subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând să fie avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Admite recursul declarat de A. PFA împotriva sentinței nr. 334/2016 din 11 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.