ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2119/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 61 din 13 martie 2012, Tribunalul Brașov a dispus următoarele: În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei M.M. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în forma complicității, prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 În baza art. 334 C. proc. pen.

a dispus schimbarea încadrării juridice: - din infracțiunea de „evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din data del8 februarie 2011 până la data de 13 iulie 2011 și în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din 13 iulie 2011; - din infracțiunea de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor .accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prevăzută de art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, în infracțiunea de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prevăzută de art. 2961 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 -fapta din 18 februarie 2011 la 13 iulie 2011 și în infracțiunea de „deținere de către orice persoană înafara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII,

fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prevăzută de art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - fapta dinl3 iulie 20113. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din 13 iulie 2011 a fost condamnat inculpatul M.V. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - fapta din 13 iulie 2011 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete". în temeiul art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M.V. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală,respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale. S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., pedeapsă accesorie. În baza art. 86 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului M.V. pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În baza art. 86 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul M.V.

să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov conform programului de supraveghere stabilit de această instituție; să anunțe în prealabil,orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință, și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea să comunice, și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. A impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să desfășoare în folosul comunității o activitate neremunerată timp de 300 ore. A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 13 iulie 2011 la 10 august 2011. A fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de. inculpatul M.V. prin încheierea de ședință din data de 3 noiembrie 2011. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.V. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din data de 18 februarie 2011 până la data de 13 iulie 2011 și pentru infracțiunea de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prev. de art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 -faptadin 18 februarie 2011 la 13 iulie 2011. În baza art. 346 C. proc.

pen. a obligat inculpatul M.V. să plătească părții civile Statul Român - reprezentat prin M.F.P., A.N.A. - prin D.J.A.O.V. Brașov suma de 53740 lei, reprezentând prejudiciu cauzat, astfel cum rezultă din „decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal" din 28 iulie 2011 emisă de A.N.A.F. - D.J.A.O.V. Brașov care constituie titlu executoriu. În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.V. a cantității de 875 pachete de țigarete - 10.040 țigări, bunuri aflate în custodia D.R.A.O.V. Brașov - serviciul S.O.V.M.A. - Biroul Echipe Mobile și depunerea acestora la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov. A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 29 iulie 201 lasupra bunurilor inculpatului M.V., respectiv imobil situat în județ Brașov, loc.

Brașov, înscris în C.F. până la concurența sumei de 53.740 lei. A fost obligat inculpatul M.V. să plătească statului suma de 1.200 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, rămânând în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 629/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus trimiterea în judecată: - în stare de arest preventiv a inculpatului M.V. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținerea în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 modificată prin O.U.G.

nr. 54/2010; - trimiterea în judecată a inculpatei M.M. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Ca stare de fapt, în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul M.V. la data de 13 iulie 2011 a deținut în autoturismul de culoare gri un număr de 100.040 țigarete ambalate în pachete fără marcaje fiscale de accize sau purtând marcaje fiscale de accize de Ucraina, în acest mod sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către bugetul consolidat al statului, prin ascunderea sursei impozabile, cauzând un prejudiciu de 53.740 lei, iar în perioada 18 februarie 2011-13 iulie 2011 a comercializat pe teritoriul României către diverși consumatori astfel de țigarete.

Instanța de fond a apreciat că în drept, faptele inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. Cu privire la inculpata M.M. s-a reținut că în perioada 18 februarie 2011-13 iulie 2011, intermediind cu consumatorii finali, a ajutat nemijlocit pe inculpatul M.V., în activitatea de sustragere de la plata obligațiilor fiscale referitoare la țigaretele nemarcate deținute în afara antrepozitului fiscal achiziționate și ulterior comercializate.

Situația de fapt a fost stabilită în raport de materialul probator administrat în cursul urmăririi penale respectiv: proces-verbal de constatare a actelor premergătoare, proces-verbal de sesizare din oficiu, decizie de regularizare emisă de A.N.A.F.-A.N.V.-D.J.A.O.V. Brașov, declarațiile inculpaților, declarațiile denunțătorului G.A.M., procese-verbale întocmite de organele de poliție la datele de 7 iulie 2011, 15 iunie 2011, 21 iunie 2011, 7 martie 2011, 27 aprilie 2011,. proces-verbal pentru prezentare pentru recunoaștere după planșa foto întocmită de organele de poliție la data de 19 mai 2011, copia rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov în Dosar penal nr. 5606/P/2010; copia minutei în Dosar nr. 28443/197/2010 al Judecătoriei Brașov; proces-verbal întocmit de I.P.J.

Argeș la momentul depistării în trafic a inculpatului M.V. la data de 13 iulie 2011, însoțit de planșa foto .aferentă; .proces-verbal desigilare a autoturismului; proces-verbal de efectuare a perchezițiilor domiciliare la imobilele aparținând inculpaților M.V., M.M. și numitului M.G.; Încheierea nr. 58/2011 a Tribunalului Brașov privind autorizarea interceptării telefonice a convorbirilor purtate de inculpați; Încheierea nr. 71/2011 a Tribunalului Brașov de reînnoire a autorizațiilor de interceptare ; proces verbal de certificare a interceptărilor telefonice; fișe de cazier judiciar. În cursul judecății s-a procedat la audierea inculpaților M.V. și M.M., în condițiile art. 70 al 2 C. proc. pen., a martorului G.A., s-au efectuat referate de evaluare pentru ambii inculpați; s-au comunicat, la solicitarea instanței, declarațiile numitului C.C.

în Dosar nr. 629/P/2011 - Dosar disjuns și nr. 1260/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov procesele-verbale din data de 7 martie 20122 și din data de 18 februarie 20122 întocmite de I.P.J. Brașov. Întrucât din Dosarul penal nr. 629/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov finalizat cu rechizitoriul ce formează obiectul prezentului dosar s-a făcut referire la numitul P.C., instanța a solicitat Parchetelor de pe lângă Tribunalele Brașov și Covasna înaintarea în copie a declarației acestuia. Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a învederat că, în Dosarul penal nr. 168/P/2011 privind pe numitul P.C., dosar disjuns din Dosarul penal nr. 629/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, nu există declarația solicitată de instanță (fila 85 dosar instanță).

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a comunicat (fila 74dosar instanță) că nu deține declarația numitului P.C. La primul termen de judecată, inculpatul M.V. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., învederând că, are cunoștință de consecințele recunoașterii sale, a recunoscut și regretat comiterea faptei. Având în vedere dispozițiile art. 33 C. proc. pen., instanța nu a procedat la disjungerea cauzei privind pe cei doi inculpați, dat fiind faptul că, același probatoriu administrat în cauză era contestat de una dintre părți. Inculpații nu au dorit să dea declarații în cauză, iar inculpatul M.V. nici după ce instanța a constatat că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen.; de altfel, inculpatul nu a solicitat în apărare administrarea altor probe. De asemenea, instanța de fond a mai reținut următoarele: Deși prezentul dosar s-a format urmare a surprinderii în flagrant a inculpatului M.V. la data de 13 iulie 2011, iar activitatea infracțională a acestuia și a coinculpatei M.M. este apreciată ca fiind începută la data de 18 februarie 2011, instanța a analizat separat cele două perioade-13 iulie 2011 și perioada 18 februarie 2011 la 13 iulie 2011, dat fiind însuși materialul probatoriu administrat în cauză și modalitatea de instrumentare a dosarului, care privește în fapt două acțiuni distincte. Cu referire la fapta petrecută în perioada 18 februarie 2011 - 13 iulie 2011 s-a reținut că, organele judiciare au deținut informații potrivit cărora inculpații M.V.

și M.M. - fiu și mamă - desfășoară activități ilicite care se pot încadra în dispozițiile art. 9 din Legea nr. 241/2005. Astfel, la data de 9 mai 2011 organele judiciare s-au sesizat cu privire la faptul că cei doi inculpați și numitul M.G. pun în circulație țigări netimbrate, „cu timbru de Ucraina și de Republica Moldova în zona complexului U. din mun. Brașov, sustrăgându-se plății taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat" (fila 19 dosar u.p.). Instanța de fond a constatat faptul că la data de 7 martie 2011 (fila 90 dosar) organele judiciare au consemnat faptul că, urmare a unor activități de supraveghere operativă desfășurate în datele de 18, 23 și 24 februarie 2011, a fost identificată inculpata M.M.

care ar fi distribuit țigări neînregistrate fiscal pe teritoriul României. Prin adresa emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 1260/P/2011 -fila 74 dosar instanță - s-a comunicat faptul că procesele - verbale de supraveghere operativă din datele de 18, 23 și 24 februarie 2011 sunt documente clasificate la nivel „secret". Cum aceste înscrisuri nu pot fi verificate de instanță, la analizarea probatoriului au fost avute în vedere exclusiv procesul-verbal din data de 07 martie 2011 întocmit de organele judiciare, declarația martorului G.A. și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpați în perioada critică. Cu referire la fapta care s-ar fi săvârșit la data de 18 februarie 2011, instanța de fond a constatat că singurele probe care susțin acuzarea sunt procesul-verbal întocmit de organele judiciare la data de 7 martie 2011 (fila 90 dosar u.p.), precum și declarația numitului G.A.

În ceea ce privește depoziția martorului G.A.- fila 70 dosar instanță, s-a constatat că aceasta nu face dovada infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, întrucât: - martorul susține că s-a deplasat în data de 17 februarie 2011 în piața Astra pentru a cumpăra ,,țigări" mai ieftine, că s-a întâlnit în piață cu un fost coleg de liceu - „F." - persoană neidentificată în cursul urmăririi penale, care i-a spus că știe de unde poate cumpăra astfel de țigări și chiar a cumpărat de la un comerciant un cartuș de țigări despre care susține că nu are timbru fiscal. Martorul învederează însă că despre acest eveniment „a anunțat organele de poliție", care i-au solicitat apoi ajutorul în vederea surprinderii în flagrant a unor potențial infractori.

S-a reținut că incidentul din data de 17 februarie 2011 nu privește însă pe inculpata M.M., martorul G.A. susținând că în data de 18 februarie 2011 a primit bani din fondurile M.A.I. (fila 83 dosar instanță) pentru a cumpăra țigări comercializate în condițiile nelegale de către diverși vânzători. În acest sens, martorul G.A. s-ar fi deplasat în piața Astra unde s-a reîntâlnit cu numitul „F." și acesta l-ar fi condus la inculpata M.M. care i-ar fi vândut două cartușe de țigări, care nu aveau timbru fiscal românesc. Martorul ar fi introdus cele două cartușe de țigări într-o pungă, apoi s-ar fi deplasat la „cafe-bar-ul A.";deși martorul („Sursa") a fost supravegheat de un lucrător din cadrul poliției, s-a reținut că este de remarcat faptul că supravegherea acestuia nu s-a efectuat și în interiorul localului în care acesta a intrat împreună cu “I.” Prin urmare, instanța de fond a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine că martorul G.A.

a intrat și ieșit din localul „A." cu cartușe de țigări și chiar dacă acesta avea cartușe cu țigări în plasă la momentul intrării în local ele nu sunt identice cu cele cu care a ieșit din bar (fila 91 dosar u.p.); mai mult decât atât, în cuprinsul procesului verbal încheiat de lucrătorul de poliție nu se consemnează dacă martorul G.A. a ajuns cu aceleași cartușe de țigări la organele de poliție. Totodată, s-a mai constatat că în situația în care martorul G.A. a acceptat să ajute organele judiciare, acesta trebuia supravegheat îndeaproape de lucrătorii de poliție; în situația în care martorul a ieșit din câmpul vizual al lucrătorului, care îl supraveghea, „proba" pe care acesta a furnizat-o organelor judiciare nu poate fi primită de către instanță, neexistând certitudinea că martorul a cumpărat cartușele de țigări de la inculpata M.M.

sau din interiorul localului. Mai mult decât atât, instanța de fond a constatat faptul că, în cuprinsul rechizitoriului nici nu se face referire la cele două (conform declarației martorului din fața instanței) sau trei cartușe(potrivit procesului-verbal de la fila 90 dosar u.p.) cumpărate de martor și nici persoana care îl supraveghea pe martor nu a fost în măsură a stabili ce anume și în ce cantitate s-a cumpărat (fila 90 dosar u.p.).De altfel, cu referire la aceste cartușe de țigări cumpărate de martor, organele judiciare au omis a sesiza partea vătămată pentru a se putea stabili un eventual prejudiciu cauzat statului (fila 104 dosar instanță). În ceea ce privește procesul-verbal întocmit la data de 7 martie 2011 (fila 90 dosar u.p.) s-a constatat că în cuprinsul acestuia sunt consemnate de către lucrătorul de poliție judiciară, activitățile de supraveghere ale martorului G.A.

din data de 18 februarie 2011, instanța de fond reținând că este de remarcat faptul că, lucrătorul de poliție nu l-a supravegheat îndeaproape pe martorul G. În ceea ce privește procesul-verbal pentru prezentare pentru recunoaștere după planșa foto întocmită de organele de poliție la data de 19 mai 2011 referitor la indicarea de către martorul G.A. a inculpatei M.M. ca fiind persoana de la care a cumpărat țigări ce nu fuseseră accizate și fiscalizate, instanța a constatat că acest mijloc probatoriu este subsecvent procesului-verbal întocmit la data de 1 martie 2011 și prin urmare nu poate face dovada comiterii vreunei fapte penale. De asemenea, instanța de fond a mai apreciat că nici declarațiile numitului C.C.

nu fac referire la vreo faptă ce ar fi putut ficomisă de inculpații M.M. și M.V. în această perioadă - filele 75-80 dosar instanță. Prin urmare, cu referire la cele petrecute la data de 18 februarie 2011 instanța a constatat că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a releva vinovăția inculpatei M.M. S-a mai reținut că inculpata M.M. este trimisă în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală în forma complicității, autorul acestei infracțiuni fiind inculpatul M.V.. S-a constatat că probatoriul administrat în cauză pentru acțiunea din data del8 februarie 2011 nu cuprinde nicio referire la inculpatul M.V.: declarațiile martorului G.A., proces - verbal încheiat la datele 7 martie 2011; în ceea ce privește conținutul convorbirilor telefonice, acestea au în vedere perioada de după 24 mai 2011. Totodată, prima instanță a mai apreciat că, transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpații M.M.

și M.V. în perioada 24 mai 2011-13 iulie 2011 nu relevă probe certe că inculpații au săvârșit infracțiunile reclamate. S-a mai constat că materialul probator administrat în cauză nu acoperă și perioada cuprinsă între 18 februarie 2011-24 mai 2011, deși cel mai probabil, inculpații au desfășurat și în această perioadă fapte de comerț. Prin urmare, s-a constatat că probatoriul infracțiunilor ce formează obiectul cercetării - „evaziune fiscală" și „deținerea în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000" țigarete, acțiuni comise în perioada 24 mai 2011-13 iulie 2011, îl constituie doar interceptarea convorbirilor telefonice.

S-a mai reținut că rolul instanței este acela de a constata existența efectivă a unor activități infracționale care se pot fi reținute în sarcina inculpaților. Prima instanță a apreciat că în lipsa oricăror alte probe care să le certifice, procesele-verbale întocmite de organele de poliție la datele de 7 iulie 2011, 15 iunie 2011, 21 iunie 2011, 27 aprilie 2011 nu fac dovada infracțiunilor comise. De asemenea, s-a mai constatat că din transcrierea convorbirilor telefonice reiese faptul că: - inculpata M.M. discută cu diverse persoane referitor la țigarete despre care nu se face vorbire că nu ar fi deținute conform dispozițiilor legale (fila 133 dosar u.p.), or nu rezultă că acestea au intrat în posesia inculpatei (fila 144 dosar penal), or nu reiese că este vorba de marfă nefiscalizată (fila 150, 151 dosar u.p.), instanța de fond a apreciat că, aceste aspecte constituie doar indicii ale faptului că inculpata M.M.

s-ar ocupa cu comercializarea de produse neaccizate sau nefiscalizate; mai mult, s-a apreciatcă nu există probe care să certifice faptul că inculpata a tranzacționat astfel de produse neaccizate sau că acestea au fost comercializate efectiv de inculpată. Prima instanță a mai avut în vedere că faptele de evaziune fiscală și de deținere în afara antrepozitului fiscal a unor mărfuri nefiscalizate impun o verificare a celor susținute în cuprinsul convorbirilor telefonice, nu atât pentru stabilirea prejudiciului, ci pentru dovedirea însăși a infracțiunii. De asemenea, s-a apreciat că, împrejurarea că inculpata M.M. comercializează diverse produse în piața A. din municipiul Brașov, loc în care este de notorietate că sunt tranzacționate bunuri a căror proveniență nu este tot timpul legală, nu este în măsură a face dovada existenței infracțiunilor ce formează obiectul cercetării.

In lipsa unei dovezi materiale - în condițiile în care aceasta nu este imposibil de obținut (martorul G. este o persoană care a fost contactată special pentru aproba infracțiunile ce formează obiectul prezentului dosar) - s-a apreciat că probatoriul constând în interceptarea convorbirilor telefonice este insuficient pentru dovedirea infracțiunilor de evaziune fiscală. În ceea ce privește activitatea desfășurată de inculpatul M.V.

în perioadal8 februarie 2011-13 iulie 2011 constând în aceea că ar fi fost autorul infracțiunilor de evaziune fiscală și deținere în afara antrepozitului fiscal a unor mărfuri neaccizate sau nefiscalizate, instanța de fond a constatat că probatoriul este insuficient: - împrejurarea că cei doi inculpați sunt mamă și fiu nu constituie o probă și nici indiciu că între aceștia ar fi existat vreo înțelegere în sensul comiterii unor fapte prevăzute de legea penală;de altfel, din conținutul convorbirilor telefonice nu rezultă că între cei doi inculpați ar exista o legătură cauzală care să conducă la concluzia că inculpatul M.V. procură marfă neaccizată sau nefiscalizată pentru a fi comercializată de inculpata M.M.; - faptul că inculpatul M.V.

a mai fost cercetat pentru același gen de infracțiuni, că este angajat al unei societăți comerciale administrate de soția sa, societate care comercializează diverse produse printre care și țigarete, s-a apreciat că nu constituie o probă și nici măcar un indiciu al comiterii activității infracționale în perioada 18 februarie 2011-13 iulie 2011; - conținutul convorbirilor telefonice nu relevă decât indicii ale faptului că inculpatul M.V. ar practica activități comerciale, posibil cu caracter ilicit, însă în lipsa unei dovezi certe, a unor probe concludente, instanța de fond a constatat că faptele imputate acestuia, în perioada indicată anterior, sunt insuficient probate. De asemenea, .s-amai reținut că interceptarea .convorbirilor^ telefonice■.

se dispune potrivit art. 911 C. proc. pen. pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută cu alte mijloace de probă. Instanța de fond a apreciat că nu constituie decât indicii ale comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, conținutul convorbirilor telefonice. S-a reținut că, în lipsa unor probe care să certifice infracțiunile din prezentul dosar, simplele discuții purtate de inculpați cu diverse persoane sau între ei nu fac dovada certă a faptelor care li se impută. Instanța a încercat să obțină declarațiile persoanelor sau probatoriul care ar fi condus organele judiciare la concluzia că între inculpații din prezenta cauză și numiții P.C.

și C.C., cercetați inițial în același dosar, există o legătură care ar face necesară audierea acestora în calitate de martori Având în vedere răspunsul organelor judiciare - fila 85 dosar instanță - în sensul că P.C. nu a fost audiat, iar procesele-verbale întocmite la datele 18, 23 și 24 februarie 2011 sunt documente clasificate la nivel „secret", instanța de fond a constatat că pentru activitatea comercială desfășurată de inculpați în perioada 24 mai 2011-13 iulie 2011 materialul probatoriu administrat în cauză este insuficient pentru a se putea dispune condamnarea. Așa fiind, prima instanță a constatat că, în fapt, declarația inculpatului M.V. de recunoaștere a faptei, întemeiată pe dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., s-a datorat dorinței acestuia de a prelua întreaga vină a comiterii faptei și, în acest fel, de a-și sprijini mama, pe coinculpata M.M. Prin raportare la materialul probator administrat în cauzăjnstanța de fond a constatat că prevederile art. 320 C. proc. pen. nu pot fi repnute, materialul probator administrat în cauză fiind insuficient pentru a proba o parte a faptelor imputate inculpatului, acesta nefiind complinit nici în cursul judecății. Prin urmare, instanța a analizat probele administrate în cauză în ambele faze procesuale în ceea ce-l privește și pe inculpatul M.V., pentru a nu se ajunge la soluții care nu se pot concilia - ținând seama și de soluția ce s-ar fi impus a fi aplicată față de inculpata M.M.

Cu referire la activitatea infracțională din data de 13 iulie 2011, s-a reținut că aceasta a fost pe deplin probată, însă doar cu referire la inculpatul M.V. Astfel, la data de 13 iulie 2011 inculpatul M.V. a fost surprins de organele de poliție pe raza județului Argeș transportând în autoturismul de culoare gri un număr de 10.040 țigarete. S-a stabilit de către organele judiciare că, procedând în acest mod, inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul consolidat al statului, prin ascunderea surse impozabile, cauzând un prejudiciu de 53.740 lei. În acest sens, instanța de fond a reținut că fapta este probată prin proces-verbal întocmit de I.P.J. Argeș la momentul depistării în trafic a inculpatului M.V.

la data de 13 iulie 2011 însoțit de planșa foto aferentă; proces verbal de sigilarea autoturismului aparținând inculpatului; decizie de regularizare emisă de A.N.A.F.-A.N.V.-D.J.A.O.V. Brașov, precum și declarația inculpatului de recunoaștere a faptei. Apreciind că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului care s-ar fi desfășurat în perioada 18 februarie 2011-13 iulie 2011 nu a fost probată suficient, instanța de fond a dispus potrivit art. 334 C. proc.

pen., cu referire la inculpatul M.V., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din data de 18 februarie 2011 până la data de 13 iulie 2011 și în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din 13 iulie 2011, iar din infracțiunea de„deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prev. de art. 2961 all din Legea nr. 571/2003 (perioada reținută în actul de sesizare fiind identică cu cea reținută în cadrul infracțiunii de evaziune fiscală) în infracțiunea de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII,

fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prev. de art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - fapta din 18 februarie 2011 la 13 iulie 2011 și în infracțiunea de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prev. de art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - fapta din 13 iulie 2011. În ceea ce privește acțiunile imputate inculpatului pentru perioada 18 februarie 2011-13 iulie 2011 instanța a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen. În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M.V. săvârșiteă la data de 13 iulie 2011 când a fost surprins de organele de poliție pe raza județului Argeș transportând în autoturismul de culoare gri un număr de 10.040 țigarete ambalate în pachete fără marcaje fiscale de accize sau purtând marcaje fiscale de accize de Ucraina, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținerea în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 modificată prin O.U.G.

nr. 54/2010. Instanța a constatat că nu se pot reține dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în condițiile în care probatoriul nu a fost suficient pentru a conduce la condamnarea inculpatului astfel cum s-a dispus trimiterea sa în judecată. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social generic al faptelor comise, modalitatea concretă de săvârșire a acestora,precum și persoana inculpatului. Astfel, instanța de fond a constatat că ambele infracțiuni ce formează obiectul cercetării prezintă un pericol social relativ ridicat, evidențiat în limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legiuitor. Modalitatea și împrejurările comiterii faptei - prin încercarea de eludare a dispozițiilor fiscale,valoarea deloc neglijabilă a prejudiciului cauzat statului - imprimă faptelor periculozitate sporită.

S-a constatat că inculpatul, deși nu este recidivist, nu se află la prima confruntare cu legea penală, anterior fiind cercetat pentru o infracțiune similară pentru care i s-a aplicat însă o sancțiune administrativă, potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005; acest aspect denotă faptul că inculpatul, deși a beneficiat anterior de clemența legii, continuă să comită același gen de infracțiuni, dovedind un patern infracțional de natură economico-fiscală. Totodată instanța a constatat că inculpatul nu a depus nici un efort în a acoperi prejudiciul cauzat statului prin acțiunile, atitudinea sa fiind interpretată prin prisma faptului că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu se mai puteau reține în cauză - inculpatul repetând fapta la un interval mai mic de 5 ani.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului survine surprinderii acestuia în flagrant de către organele de poliție, astfel încât o atitudine de negare a faptei nu ar fi condus decât la o întârziere a procedurii. A mai fost avută în vedere atitudinea procesuală corectă manifestată de inculpat după comiterea faptei, manifestată în prezența sa în fața autorității la fiecare termen de judecată, aspect care nu a fost reținută ca și circumstanță atenuantă, însă a condus la aplicarea unor pedepse la limita specială prevăzută de legiuitor pentru infracțiunile ce au impus condamnarea. S-a mai constatat că inculpatul, deși nu este la primul contact cu legea penală, are loc de muncă - în cadrul unei societăți administrate de soția sa, este căsătorit are copii în întreținere.

Având în vedere aceste considerente, precum și cuantumul pedepsei stabilite,constatând că scopul sancțiunii poate fi atins și fără executare efectivă a pedepsei ca modalitate de executare a pedepsei a-au aplicat dispozițiile art. 861 C. pen. Totodată, pentru a schimba atitudinea inculpatului față de valorile sociale pe care le-a încălcat, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare să desfășoare în folosul comunității o activitate neremunerată timp de 300 ore. În ceea ce o privește pe inculpata M.M., instanța de fond a constatat că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a dovedi că prin. acțiunile sale l-a sprijinit sau ajutat în orice fel pe inculpatul M.V. la comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Instanța a apreciat că interceptarea convorbirilor telefonice nu a condus la surprinderea inculpatei M.M. comercializând produse neaccizate sau nefiscalizate procurate de către inculpatul M.V.; prinderea în flagrant a inculpatului M.V. nu conduce automat la probarea existenței unei legături între acesta și inculpata M.M.; faptul că ambii inculpați desfășoară activități comerciale, că sunt rude, nu face dovada existenței unei legături infracționale între aceștia. În ceea ce privește procesul-verbal întocmit la data de 7 martie 2011 cu referire la activitățile întreprinse de martorul G.A., instanța a reținut că proba, deși a fost legal administrată, a fost viciată datorită modului în care a fost concepută activitatea de supraveghere a martorului -care nu a fost supravegheat în toată perioada cât a durat de la momentul cumpărării produselor de la inculpata M.M.

și până la predarea acestora(sau a altora) organelor de poliție. În același sens, s-a apreciat că nici declarația martorului G.A. nu poate fi primită, în condițiile în care susținerile sale - în sensul că a cumpărat cartușe de țigări neaccizate sau netimbrate de la inculpată - nu pot fi apreciate ca fiind veridice ; în acest sens este de remarcat faptul că martorul,după ce a fost în piață (cu o persoană ce nu a fost identificată în cursul procedurii), s-a deplasat la un local din apropiere unde a stat o perioadă de timp, fără a fi supravegheat în interior de către organele de poliție. De asemenea, s-a apreciat că nici declarațiile numitului C.C. - filele 75-80 dosar instanță - nu fac referire la faptul că inculpata M.M.

l-ar fi ajutat în vreun fel pe inculpatul M.V. și nici nu denotă faptul că între C.C. și inculpații din prezenta cauză ar exista vreo legătură în sensul desfășurării unor activități comerciale. De altfel, această persoană - C.C. - nu a fost propusă ca martor în prezenta cauză, deși prin actul de sesizare s-a reținut că ar exista o legătură cauzală între acesta și inculpații M.V. și M. Cu privire la fapta din data de 13 iulie 2011 s-a reținut că inculpatul M.V. a cauzat un prejudiciu în cuantum de 53740 lei, sumă cu care Statul Român - reprezentat prin M.F.P., A.N.A.F. - prin D.J.A.O.V. Brașov s-a constituit parte civilă în procesul penal. Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, inculpatul nu a contestat cuantumul prejudiciului cauzat, sens în care se s-a dispus potrivit art. 346 C. proc.

pen. obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat, astfel cum rezultă din,,decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal" din 28 iulie 2011 emisă de A.N.A.F. - D.J.A.O.V. Brașov care constituie titlu executoriu. Pentru asigurarea reparării pagubei cauzate părții civile, se va dispune menținerea sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 29 iulie 2011 asupra bunurilor inculpatului M.V., respectiv imobil situat în județ Brașov, loc. Brașov înscris în C.F., până la concurența sumei de 53.740 lei. Țigările descoperite asupra inculpatului la data de 13 iulie 2011 bunuri aflate în custodia D.R.A.O.V. Brașov - serviciul S.O.V.M.A.

- Biroul Echipe Mobile, constând în cantitatea de 875 pachete de țigarete - 10.040 țigări au fost confiscate și depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel: 1. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând sentința pentru: - nelegalitate, deoarece în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 317 C. proc. pen., întrucât instanța a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de deținere înafara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prev. de art. 296 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, modificată prin O.U.G.

nr. 54/2010, în două acte materiale, reținându-se ca interval de săvârșire a faptelor pentru prima din 18 februarie 20llpână în 13 iulie 2011 și pentru a doua faptă, data de 13 iulie 2011 când a fost prins având asupra sal00.040 țigarete, purtând marcaje fiscale de accize de Ucraina, deși din actul de sesizare rezultă căpentru această faptă instanța a fost sesizată numai pentru actul material din 13 iulie 2011. - sub aspectul necomunicării dispozitivului sentinței apelate, către O.N.R.C. - soluția de achitare a inculpaților M.M. și M.V. este netemeinică, deoarece la dosarul cauzei mijloacele de probăadrrrinistrate dovedesc fără niciun dubiu, faptul că, cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor astfel cum au fost trimiși în judecată.

2. Înculpatul M.V. a criticat sentința apelată pentru netemeinicie, solicitând achitarea pentru faptele din perioada 18 februarie 2011 - 13 iulie 2011 în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. și nu art. 10 lit. d) C. proc. pen. Inculpatul a criticat și modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către prima instanță, în sensul că, a solicitat aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. A invocat faptul că, în ipoteza în care, instanța de apel va menține suspendarea sub supraveghere a pedepsei, să îi fie înlăturată obligația de a efectua o activitate în folosul comunității sau cel puțin reduse numărul de ore la care a fost obligat. 3. Inculpata M.M. prin apărătorul său ales, a solicitat și ea extinderea efectului apelului declarat de inculpatul M.V.

și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 100/Ap din 02 octombrie 2012 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 61/S din data de 13 martie 2012 a Tribunalului Brașov, dispunându-se desființarea acesteia: - sub aspectul încadrării juridice dată infracțiunii prevăzută de art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 (deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete), față de inculpatul M.V.; - sub aspectul necomunicării dispozitivului sentinței apelate, către O.N.R.C.

Rejudecând în aceste limite: l. S-a constatat că inculpatul M.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 04 august 2011, în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru o infracțiune de deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută de art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, din data de 13 iulie 2011 În baza art. 334 C. proc. pen.

s-a dispus schimbarea încadrării juridice:din infracțiunile de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prev. de art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 (fapta din 18 februarie 2011 la 13 iulie 2011 și fapta din 13 iulie 2011) în infracțiunea de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse,, marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prev. de art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 fapta din 13 iulie 2011. În baza art. 2961 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - fapta din 13 iulie 2011 - a fost condamnat inculpatul M.V.

la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete". A fost menținută pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, aplicate pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din 13 iulie 2011. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen.

au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M.V. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,dreptul de a ocupa funcția de adrninistrator al unei societăți comerciale. Au fost aplicate prevederile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului M.V. pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În baza art. 86 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul M.V.: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov conform programului de supraveghere stabilit de această instituție; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 863 al 3 C. pen.

s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să desfășoare în folosul comunității o activitate neremunerată timp de 300 ore. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, către O.N.R.C. pentru a face mențiunile corespunzătoare. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul M.V. împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 189 C. proc.

pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Brașov a sumei de 150 lei, reprezentând două onorarii parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu,sumă ce se include în cheltuielile judiciare avansate de stat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul inculpat M.V. la la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel. în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut cu privire la inculpatul M.V. că în mod judicios prima instanță a separat activitatea infracțională de care era bănuit acesta ca urmare a schimbării încadrării juridice,făcând referire la două intervale de timp, respectiv fapta din data de 18 februarie 2011 până la data del3 iulie 2011 și fapta din 13 iulie 2011, ambele fiind infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute deart.

9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Analizând mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, instanța de prim control judiciar a constatat că pentru infracțiunea de evaziune fiscală de care este acuzat inculpatul M.V. (18 februarie -13 iulie 2011) nu s-au produs dovezi temeinice în susținerea vinovăției acestui inculpat. S-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut cărasupra acuzației pentru acest interval de timp planează un dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpatul M.V., că nu conturează decât bănuieli cu privire la pretinsa activitate de evaziune fiscală pentru prima perioadă. Instanța de apel a apreciat că într-adevăr, există la dosarul cauzei transcrieri ale convorbirilor telefonice purtate de către inculpați însă, acestea nu conturează cu certitudine faptul că inculpatul M.V.

s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală pentru perioada 18 februarie-13 iulie 2011. Conținutul convorbirilor telefonice, evidențiază între altele că inculpatul se ocupă cu activități comerciale având ca obiect printre altele comercializarea de țigarete, însă nu s-a dovedit caracterul ilicit al țigaretelor la care se face referire în convorbirile telefonice. S-a apreciat că în mod judicios a reținut prima instanță că mențiunile din convorbirile telefonice la anumite mărci de țigări, mențiuni făcute de inculpata M.M. reprezintă doar indicii ale unei presupuse activități infracționale de evaziune fiscală, vinovăția persoanei trebuind să fie stabilită de către organele judiciare, cu certitudine, fără dubiu condiție care nu este mdeplinită în speță.

S-a mai reținut că, rolul de a dovedi vinovăția unei persoane revine organului de urmărire penală și instanțelor de judecată, apreciindu-se însă că în cauză, mijloacele de probă nu au avut forța de a dovedi săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, pentru inculpatul M.V. pentru perioada 18 februarie-13 iulie 2011. Instanța de apel a reținut că prima instanță și-a exercitat rolul activ și a încercat să procedeze la audierea numiților P.C. și C.C., persoane despre care se susținea inițial de către acuzare că le-ar fi livrat inculpaților țigări netimbrate, însă din motive obiective, nu s-a putut proceda la audierea acestora.

S-a mai reținut că, în susținerea acestui motiv de apel al Parchetului s-au făcut referiri la conținutul convorbirilor telefonice, însă în mod judicios prima instanță a apreciat că aceste convorbiri telefonice,- nu constituie decât indicii, ale comiterii unei fapte prevăzute de legea penală. In lipsa unor alte probe care să certifice infracțiunile din prezentul dosar, simplele discuții purtate de inculpați, cu diverse persoane sau între ei, nu fac dovada certă a faptelor care li se impută. Nu s-au făcut referiri concrete, în susținerea motivelor de apel, la alte mijloace de probă administrate în cauză, care s-ar corobora cu fapte și împrejurări care se desprind din respectivele convorbiri telefonice, ci doar la anumite presupuneri și la relațiile de familie dintre cei doi inculpați.

Cu privire la soluția de achitare a inculpatei M.M., instanța de apel a constatat că soluția de achitare a acesteia și temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. este legală și își găsește suportul în materialul probator administrat în cauză. S-a reținut ca și în privința acestei inculpate prima instanță a stabilit în mod judicios, faptul că,mijloacele de probă administrate conturează doar indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma complicității prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legeanr. 241/2005, fiind analizate minuțios toate mijloacele de probă și în privința acestei inculpate. De asemenea, instanța de apel a apreciat că materialul probator administrat în cauză nu a reușit să dovedească în cauză că, țigaretele la care M.M.

făcea referire în convorbirile telefonice ar fi deținute. S-a mai avut în vedere că această inculpată deținea în Piața A. din municipiul Brașov un punct de lucru în care comercializa diferite produse, însă în absența unei dovezi certe a caracterului ilegal al produselor instanța de judecată nu poate să constate că activitatea comercială derulată de inculpată era una de natură infracțională. Curtea nu poate, însă,