ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2119/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2119/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza actelor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din

13 martie 2012, Tribunalul Brașov a dispus următoarele:

În baza art. 2

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea

inculpatei M.M. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în forma

complicității, prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005

În baza art.

334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice:

- din

infracțiunea de „evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din data del8 februarie 2011 până la

data de 13 iulie 2011 și în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.

9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din 13 iulie 2011;

- din

infracțiunea de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului

fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor .accizabile

supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate

necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete"

prevăzută de art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003, în

infracțiunea de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului

fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse

marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător

ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prevăzută de art.

2961 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 -fapta din 18 februarie 2011 la 13 iulie

2011 și în infracțiunea de „deținere de către orice persoană înafara

antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor

accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate

necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete"

prevăzută de art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - fapta

dinl3 iulie 20113.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din 13 iulie 2011 a fost condamnat

inculpatul M.V. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală la pedeapsa

de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția

de administrator al unei societăți comerciale.

În baza art.

296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - fapta din 13 iulie 2011 a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea

infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal

și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse

marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător

ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete".

în temeiul art.

33 lit. a) art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului M.V. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de

evaziune fiscală,respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul

autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei

societăți comerciale.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., pedeapsă

accesorie.

În baza art. 86

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului M.V. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul M.V. să se

prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Brașov conform programului de supraveghere stabilit de această instituție; să

anunțe în prealabil,orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință, și

orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea să comunice,

și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele sale de existență. A impus inculpatului ca pe

durata termenului de încercare să desfășoare în folosul comunității o activitate

neremunerată timp de 300 ore. A pus în vedere inculpatului dispozițiile art.

864 C. pen.

În temeiul art.

71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

S-a constatat

că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 13 iulie 2011 la

10 august 2011.

A fost revocată

măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de. inculpatul M.V. prin

încheierea de ședință din data de 3 noiembrie 2011.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatului M.V. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală"

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din data

de 18 februarie 2011 până la data de 13 iulie 2011 și pentru infracțiunea de

„deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și

comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării

potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu

marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prev. de art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 -faptadin 18 februarie 2011 la 13 iulie 2011.

În baza art.

346 C. proc. pen. a obligat inculpatul M.V. să plătească părții civile Statul

Român - reprezentat prin M.F.P., A.N.A. - prin D.J.A.O.V. Brașov suma de 53740

lei, reprezentând prejudiciu cauzat, astfel cum rezultă din „decizia pentru

regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul

vamal" din 28 iulie 2011 emisă de A.N.A.F. - D.J.A.O.V. Brașov care

constituie titlu executoriu.

În baza art.

118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.V. a cantității

de 875 pachete de țigarete - 10.040 țigări, bunuri aflate în custodia D.R.A.O.V.

Brașov - serviciul S.O.V.M.A. - Biroul Echipe Mobile și depunerea acestora la

camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov.

A fost menținut

sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 29 iulie 201

lasupra bunurilor inculpatului M.V., respectiv imobil situat în județ Brașov,

loc. Brașov, înscris în C.F. până la concurența sumei de 53.740 lei.

A fost obligat

inculpatul M.V. să plătească statului suma de 1.200 lei cheltuieli judiciare,

restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr.

629/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus trimiterea

în judecată:

- în stare de

arest preventiv a inculpatului M.V. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și

deținerea în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul

României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate

necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută

de art. 296

1

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 modificată

prin O.U.G. nr. 54/2010;

- trimiterea în

judecată a inculpatei M.M. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la

evaziune fiscală prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005.

Ca stare de

fapt, în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul M.V. la data de 13 iulie

2011 a deținut în autoturismul de culoare gri un număr de 100.040 țigarete

ambalate în pachete fără marcaje fiscale de accize sau purtând marcaje fiscale

de accize de Ucraina, în acest mod sustrăgându-se de la plata obligațiilor

fiscale către bugetul consolidat al statului, prin ascunderea sursei

impozabile, cauzând un prejudiciu de 53.740 lei, iar în perioada 18 februarie

2011-13 iulie 2011 a comercializat pe teritoriul României către diverși

consumatori astfel de țigarete.

Instanța de

fond a apreciat că în drept, faptele inculpatului realizează elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținere de către orice persoană în afara

antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor

accizabile supuse marcării prevăzute de art. 296

1

alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

Cu privire la

inculpata M.M. s-a reținut că în perioada 18 februarie 2011-13 iulie 2011, intermediind

cu consumatorii finali, a ajutat nemijlocit pe inculpatul M.V., în activitatea

de sustragere de la plata obligațiilor fiscale referitoare la țigaretele

nemarcate deținute în afara antrepozitului fiscal achiziționate și ulterior

comercializate.

Situația de

fapt a fost stabilită în raport de materialul probator administrat în cursul

urmăririi penale respectiv: proces-verbal de constatare a actelor

premergătoare, proces-verbal de sesizare din oficiu, decizie de regularizare

emisă de A.N.A.F.-A.N.V.-D.J.A.O.V. Brașov, declarațiile inculpaților,

declarațiile denunțătorului G.A.M., procese-verbale întocmite de organele de

poliție la datele de 7 iulie 2011, 15 iunie 2011, 21 iunie 2011, 7 martie 2011,

27 aprilie 2011,. proces-verbal pentru prezentare pentru recunoaștere după

planșa foto întocmită de organele de poliție la data de 19 mai 2011, copia

rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov în Dosar penal

nr. 5606/P/2010; copia minutei în Dosar nr. 28443/197/2010 al Judecătoriei

Brașov; proces-verbal întocmit de I.P.J. Argeș la momentul depistării în trafic

a inculpatului M.V. la data de 13 iulie 2011, însoțit de planșa foto .aferentă;

.proces-verbal desigilare a autoturismului; proces-verbal de efectuare a

perchezițiilor domiciliare la imobilele aparținând inculpaților M.V., M.M. și

numitului M.G.; Încheierea nr. 58/2011 a Tribunalului Brașov privind

autorizarea interceptării telefonice a convorbirilor purtate de inculpați; Încheierea

nr. 71/2011 a Tribunalului Brașov de reînnoire a autorizațiilor de interceptare

; proces verbal de certificare a interceptărilor telefonice; fișe de cazier

judiciar.

În cursul

judecății s-a procedat la audierea inculpaților M.V. și M.M., în condițiile

art. 70 al 2 C. proc. pen., a martorului G.A., s-au efectuat referate de

evaluare pentru ambii inculpați; s-au comunicat, la solicitarea instanței,

declarațiile numitului C.C. în Dosar nr. 629/P/2011 - Dosar disjuns și nr.

1260/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov procesele-verbale din

data de 7 martie 20122 și din data de 18 februarie 20122 întocmite de I.P.J.

Brașov.

Întrucât din Dosarul

penal nr. 629/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov finalizat cu

rechizitoriul ce formează obiectul prezentului dosar s-a făcut referire la

numitul P.C., instanța a solicitat Parchetelor de pe lângă Tribunalele Brașov

și Covasna înaintarea în copie a declarației acestuia.

Parchetul de pe

lângă Tribunalul Covasna a învederat că, în Dosarul penal nr. 168/P/2011

privind pe numitul P.C., dosar disjuns din Dosarul penal nr. 629/P/2011 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, nu există declarația solicitată de

instanță (fila 85 dosar instanță).

Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brașov a comunicat (fila 74dosar instanță) că nu deține declarația

numitului P.C.

La primul

termen de judecată, inculpatul M.V. a solicitat aplicarea dispozițiilor art.

320 C. proc. pen., învederând că, are cunoștință de consecințele recunoașterii

sale, a recunoscut și regretat comiterea faptei.

Având în vedere

dispozițiile art. 33 C. proc. pen., instanța nu a procedat la disjungerea

cauzei privind pe cei doi inculpați, dat fiind faptul că, același probatoriu

administrat în cauză era contestat de una dintre părți.

Inculpații nu

au dorit să dea declarații în cauză, iar inculpatul M.V. nici după ce instanța

a constatat că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen.; de altfel, inculpatul nu a solicitat în apărare administrarea altor

probe.

De asemenea,

instanța de fond a mai reținut următoarele:

Deși prezentul

dosar s-a format urmare a surprinderii în flagrant a inculpatului M.V. la data

de 13 iulie 2011, iar activitatea infracțională a acestuia și a coinculpatei M.M.

este apreciată ca fiind începută la data de 18 februarie 2011, instanța a analizat

separat cele două perioade-13 iulie 2011 și perioada 18 februarie 2011 la 13

iulie 2011, dat fiind însuși materialul probatoriu administrat în cauză și

modalitatea de instrumentare a dosarului, care privește în fapt două acțiuni

distincte.

Cu referire la

fapta petrecută în perioada 18 februarie 2011 - 13 iulie 2011 s-a reținut că,

organele judiciare au deținut informații potrivit cărora inculpații M.V. și M.M.

- fiu și mamă - desfășoară activități ilicite care se pot încadra în

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Astfel, la data

de 9 mai 2011 organele judiciare s-au sesizat cu privire la faptul că cei doi

inculpați și numitul M.G. pun în circulație țigări netimbrate, „cu timbru de

Ucraina și de Republica Moldova în zona complexului U. din mun. Brașov,

sustrăgându-se plății taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat"

(fila 19 dosar u.p.).

Instanța de

fond a constatat faptul că la data de 7 martie 2011 (fila 90 dosar) organele

judiciare au consemnat faptul că, urmare a unor activități de supraveghere

operativă desfășurate în datele de 18, 23 și 24 februarie 2011, a fost

identificată inculpata M.M. care ar fi distribuit țigări neînregistrate fiscal

pe teritoriul României.

Prin adresa

emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 1260/P/2011

-fila 74 dosar instanță - s-a comunicat faptul că procesele - verbale de

supraveghere operativă din datele de 18, 23 și 24 februarie 2011 sunt documente

clasificate la nivel „secret". Cum aceste înscrisuri nu pot fi verificate

de instanță, la analizarea probatoriului au fost avute în vedere exclusiv

procesul-verbal din data de 07 martie 2011 întocmit de organele judiciare,

declarația martorului G.A. și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de

inculpați în perioada critică.

Cu referire la

fapta care s-ar fi săvârșit la data de 18 februarie 2011, instanța de fond a

constatat că singurele probe care susțin acuzarea sunt procesul-verbal întocmit

de organele judiciare la data de 7 martie 2011 (fila 90 dosar u.p.), precum și

declarația numitului G.A.

În ceea ce

privește depoziția martorului G.A.- fila 70 dosar instanță, s-a constatat că

aceasta nu face dovada infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpaților, întrucât:

- martorul

susține că s-a deplasat în data de 17 februarie 2011 în piața Astra pentru a

cumpăra ,,țigări" mai ieftine, că s-a întâlnit în piață cu un fost coleg de

liceu - „F." - persoană neidentificată în cursul urmăririi penale, care

i-a spus că știe de unde poate cumpăra astfel de țigări și chiar a cumpărat de

la un comerciant un cartuș de țigări despre care susține că nu are timbru

fiscal.

Martorul

învederează însă că despre acest eveniment „a anunțat organele de

poliție", care i-au solicitat apoi ajutorul în vederea surprinderii în

flagrant a unor potențial infractori.

S-a reținut că

incidentul din data de 17 februarie 2011 nu privește însă pe inculpata M.M., martorul

G.A. susținând că în data de 18 februarie 2011 a primit bani din fondurile M.A.I.

(fila 83 dosar instanță) pentru a cumpăra țigări comercializate în condițiile

nelegale de către diverși vânzători.

În acest sens,

martorul G.A. s-ar fi deplasat în piața Astra unde s-a reîntâlnit cu numitul

„F." și acesta l-ar fi condus la inculpata M.M. care i-ar fi vândut două

cartușe de țigări, care nu aveau timbru fiscal românesc. Martorul ar fi

introdus cele două cartușe de țigări într-o pungă, apoi s-ar fi deplasat la

„cafe-bar-ul A.";deși martorul („Sursa") a fost supravegheat de un

lucrător din cadrul poliției, s-a reținut că este de remarcat faptul că

supravegherea acestuia nu s-a efectuat și în interiorul localului în care

acesta a intrat împreună cu “I.”

Prin urmare,

instanța de fond a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine că martorul G.A.

a intrat și ieșit din localul „A." cu cartușe de țigări și chiar dacă

acesta avea cartușe cu țigări în plasă la momentul intrării în local ele nu

sunt identice cu cele cu care a ieșit din bar (fila 91 dosar u.p.); mai mult

decât atât, în cuprinsul procesului verbal încheiat de lucrătorul de poliție nu

se consemnează dacă martorul G.A. a ajuns cu aceleași cartușe de țigări la

organele de poliție.

Totodată, s-a

mai constatat că în situația în care martorul G.A. a acceptat să ajute organele

judiciare, acesta trebuia supravegheat îndeaproape de lucrătorii de poliție; în

situația în care martorul a ieșit din câmpul vizual al lucrătorului, care îl

supraveghea, „proba" pe care acesta a furnizat-o organelor judiciare nu

poate fi primită de către instanță, neexistând certitudinea că martorul a

cumpărat cartușele de țigări de la inculpata M.M. sau din interiorul localului.

Mai mult decât

atât, instanța de fond a constatat faptul că, în cuprinsul rechizitoriului nici

nu se face referire la cele două (conform declarației martorului din fața

instanței) sau trei cartușe(potrivit procesului-verbal de la fila 90 dosar

u.p.) cumpărate de martor și nici persoana care îl supraveghea pe martor nu a

fost în măsură a stabili ce anume și în ce cantitate s-a cumpărat (fila 90

dosar u.p.).De altfel, cu referire la aceste cartușe de țigări cumpărate de

martor, organele judiciare au omis a sesiza partea vătămată pentru a se putea

stabili un eventual prejudiciu cauzat statului (fila 104 dosar instanță).

În ceea ce

privește procesul-verbal întocmit la data de 7 martie 2011 (fila 90 dosar u.p.)

s-a constatat că în cuprinsul acestuia sunt consemnate de către lucrătorul de

poliție judiciară, activitățile de supraveghere ale martorului G.A. din data de

18 februarie 2011, instanța de fond reținând că este de remarcat faptul că,

lucrătorul de poliție nu l-a supravegheat îndeaproape pe martorul G.

În ceea ce

privește procesul-verbal pentru prezentare pentru recunoaștere după planșa foto

întocmită de organele de poliție la data de 19 mai 2011 referitor la indicarea

de către martorul G.A. a inculpatei M.M. ca fiind persoana de la care a

cumpărat țigări ce nu fuseseră accizate și fiscalizate, instanța a constatat că

acest mijloc probatoriu este subsecvent procesului-verbal întocmit la data de 1

martie 2011 și prin urmare nu poate face dovada comiterii vreunei fapte penale.

De asemenea,

instanța de fond a mai apreciat că nici declarațiile numitului C.C. nu fac referire

la vreo faptă ce ar fi putut ficomisă de inculpații M.M. și M.V. în această

perioadă - filele 75-80 dosar instanță. Prin urmare, cu referire la cele

petrecute la data de 18 februarie 2011 instanța a constatat că probatoriul

administrat în cauză este insuficient pentru a releva vinovăția inculpatei M.M.

S-a mai reținut

că inculpata M.M. este trimisă în judecată pentru infracțiunea de evaziune

fiscală în forma complicității, autorul acestei infracțiuni fiind inculpatul M.V..

S-a constatat

că probatoriul administrat în cauză pentru acțiunea din data del8 februarie

2011 nu cuprinde nicio referire la inculpatul M.V.: declarațiile martorului G.A.,

proces - verbal încheiat la datele 7 martie 2011; în ceea ce privește

conținutul convorbirilor telefonice, acestea au în vedere perioada de după 24

mai 2011.

Totodată, prima

instanță a mai apreciat că, transcrierea convorbirilor telefonice purtate de

inculpații M.M. și M.V. în perioada 24 mai 2011-13 iulie 2011 nu relevă probe

certe că inculpații au săvârșit infracțiunile reclamate.

S-a mai constat

că materialul probator administrat în cauză nu acoperă și perioada cuprinsă

între 18 februarie 2011-24 mai 2011, deși cel mai probabil, inculpații au

desfășurat și în această perioadă fapte de comerț.

Prin urmare,

s-a constatat că probatoriul infracțiunilor ce formează obiectul cercetării -

„evaziune fiscală" și „deținerea în afara antrepozitului fiscal și

comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării

potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu

marcaje false peste limita a 10.000" țigarete, acțiuni comise în perioada

24 mai 2011-13 iulie 2011, îl constituie doar interceptarea convorbirilor

telefonice.

S-a mai reținut

că rolul instanței este acela de a constata existența efectivă a unor

activități infracționale care se pot fi reținute în sarcina inculpaților.

Prima instanță

a apreciat că în lipsa oricăror alte probe care să le certifice,

procesele-verbale întocmite de organele de poliție la datele de 7 iulie 2011,

15 iunie 2011, 21 iunie 2011, 27 aprilie 2011 nu fac dovada infracțiunilor

comise.

De asemenea,

s-a mai constatat că din transcrierea convorbirilor telefonice reiese faptul

că:

- inculpata M.M.

discută cu diverse persoane referitor la țigarete despre care nu se face

vorbire că nu ar fi deținute conform dispozițiilor legale (fila 133 dosar

u.p.), or nu rezultă că acestea au intrat în posesia inculpatei (fila 144 dosar

penal), or nu reiese că este vorba de marfă nefiscalizată (fila 150, 151 dosar

u.p.), instanța de fond a apreciat că, aceste aspecte constituie doar indicii

ale faptului că inculpata M.M. s-ar ocupa cu comercializarea de produse

neaccizate sau nefiscalizate; mai mult, s-a apreciatcă nu există probe care să

certifice faptul că inculpata a tranzacționat astfel de produse neaccizate sau

că acestea au fost comercializate efectiv de inculpată.

Prima instanță

a mai avut în vedere că faptele de evaziune fiscală și de deținere în afara

antrepozitului fiscal a unor mărfuri nefiscalizate impun o verificare a celor

susținute în cuprinsul convorbirilor telefonice, nu atât pentru stabilirea

prejudiciului, ci pentru dovedirea însăși a infracțiunii.

De asemenea,

s-a apreciat că, împrejurarea că inculpata M.M. comercializează diverse produse

în piața A. din municipiul Brașov, loc în care este de notorietate că sunt

tranzacționate bunuri a căror proveniență nu este tot timpul legală, nu este în

măsură a face dovada existenței infracțiunilor ce formează obiectul cercetării.

In lipsa unei dovezi materiale - în condițiile în care aceasta nu este

imposibil de obținut (martorul G. este o persoană care a fost contactată

special pentru aproba infracțiunile ce formează obiectul prezentului dosar) -

s-a apreciat că probatoriul constând în interceptarea convorbirilor telefonice

este insuficient pentru dovedirea infracțiunilor de evaziune fiscală.

În ceea ce

privește activitatea desfășurată de inculpatul M.V. în perioadal8 februarie

2011-13 iulie 2011 constând în aceea că ar fi fost autorul infracțiunilor de

evaziune fiscală și deținere în afara antrepozitului fiscal a unor mărfuri

neaccizate sau nefiscalizate, instanța de fond a constatat că probatoriul este

insuficient:

- împrejurarea

că cei doi inculpați sunt mamă și fiu nu constituie o probă și nici indiciu că

între aceștia ar fi existat vreo înțelegere în sensul comiterii unor fapte

prevăzute de legea penală;de altfel, din conținutul convorbirilor telefonice nu

rezultă că între cei doi inculpați ar exista o legătură cauzală care să conducă

la concluzia că inculpatul M.V. procură marfă neaccizată sau nefiscalizată

pentru a fi comercializată de inculpata M.M.;

- faptul că

inculpatul M.V. a mai fost cercetat pentru același gen de infracțiuni, că este

angajat al unei societăți comerciale administrate de soția sa, societate care

comercializează diverse produse printre care și țigarete, s-a apreciat că nu

constituie o probă și nici măcar un indiciu al comiterii activității

infracționale în perioada 18 februarie 2011-13 iulie 2011;

- conținutul

convorbirilor telefonice nu relevă decât indicii ale faptului că inculpatul M.V.

ar practica activități comerciale, posibil cu caracter ilicit, însă în lipsa

unei dovezi certe, a unor probe concludente, instanța de fond a constatat că

faptele imputate acestuia, în perioada indicată anterior, sunt insuficient

probate.

De asemenea,

.s-amai reținut că interceptarea .convorbirilor^ telefonice■. se dispune

potrivit art. 911 C. proc. pen. pentru stabilirea situației de fapt ori pentru

că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută cu alte

mijloace de probă.

Instanța de

fond a apreciat că nu constituie decât indicii ale comiterii unei fapte

prevăzute de legea penală, conținutul convorbirilor telefonice.

S-a reținut că,

în lipsa unor probe care să certifice infracțiunile din prezentul dosar,

simplele discuții purtate de inculpați cu diverse persoane sau între ei nu fac

dovada certă a faptelor care li se impută. Instanța a încercat să obțină

declarațiile persoanelor sau probatoriul care ar fi condus organele judiciare

la concluzia că între inculpații din prezenta cauză și numiții P.C. și C.C.,

cercetați inițial în același dosar, există o legătură care ar face necesară

audierea acestora în calitate de martori

Având în vedere

răspunsul organelor judiciare - fila 85 dosar instanță - în sensul că P.C. nu a

fost audiat, iar procesele-verbale întocmite la datele 18, 23 și 24 februarie

2011 sunt documente clasificate la nivel „secret", instanța de fond a

constatat că pentru activitatea comercială desfășurată de inculpați în perioada

24 mai 2011-13 iulie 2011 materialul probatoriu administrat în cauză este

insuficient pentru a se putea dispune condamnarea.

Așa fiind,

prima instanță a constatat că, în fapt, declarația inculpatului M.V. de

recunoaștere a faptei, întemeiată pe dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen., s-a datorat dorinței acestuia de a prelua întreaga vină a comiterii

faptei și, în acest fel, de a-și sprijini mama, pe coinculpata M.M.

Prin raportare

la materialul probator administrat în cauzăjnstanța de fond a constatat că

prevederile art. 320 C. proc. pen. nu pot fi repnute, materialul probator

administrat în cauză fiind insuficient pentru a proba o parte a faptelor

imputate inculpatului, acesta nefiind complinit nici în cursul judecății.

Prin urmare,

instanța a analizat probele administrate în cauză în ambele faze procesuale în

ceea ce-l privește și pe inculpatul M.V., pentru a nu se ajunge la soluții care

nu se pot concilia - ținând seama și de soluția ce s-ar fi impus a fi aplicată

față de inculpata M.M.

Cu referire la

activitatea infracțională din data de 13 iulie 2011, s-a reținut că aceasta a

fost pe deplin probată, însă doar cu referire la inculpatul M.V.

Astfel, la data

de 13 iulie 2011 inculpatul M.V. a fost surprins de organele de poliție pe raza

județului Argeș transportând în autoturismul de culoare gri un număr de 10.040

țigarete.

S-a stabilit de

către organele judiciare că, procedând în acest mod, inculpatul s-a sustras de

la plata obligațiilor fiscale către bugetul consolidat al statului, prin

ascunderea surse impozabile, cauzând un prejudiciu de 53.740 lei.

În acest sens,

instanța de fond a reținut că fapta este probată prin proces-verbal întocmit de

I.P.J. Argeș la momentul depistării în trafic a inculpatului M.V. la data de 13

iulie 2011 însoțit de planșa foto aferentă; proces verbal de sigilarea

autoturismului aparținând inculpatului; decizie de regularizare emisă de A.N.A.F.-A.N.V.-D.J.A.O.V.

Brașov, precum și declarația inculpatului de recunoaștere a faptei.

Apreciind că

activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului care s-ar fi

desfășurat în perioada 18 februarie 2011-13 iulie 2011 nu a fost probată

suficient, instanța de fond a dispus potrivit art. 334 C. proc. pen., cu

referire la inculpatul M.V., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

„evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

241/2005, în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din data de 18 februarie 2011 până la data de

13 iulie 2011 și în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din 13 iulie 2011, iar din

infracțiunea de„deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal

și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse

marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător

ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prev. de art. 2961

all din Legea nr. 571/2003 (perioada reținută în actul de sesizare fiind

identică cu cea reținută în cadrul infracțiunii de evaziune fiscală) în

infracțiunea de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului

fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse

marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător

ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prev. de art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - fapta din 18 februarie 2011 la 13 iulie 2011

și în infracțiunea de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului

fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse

marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător

ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete" prev. de art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - fapta din 13 iulie 2011.

În ceea ce

privește acțiunile imputate inculpatului pentru perioada 18 februarie 2011-13

iulie 2011 instanța a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În drept, s-a

apreciat că faptele inculpatului M.V. săvârșiteă la data de 13 iulie 2011 când

a fost surprins de organele de poliție pe raza județului Argeș transportând în

autoturismul de culoare gri un număr de 10.040 țigarete ambalate în pachete

fără marcaje fiscale de accize sau purtând marcaje fiscale de accize de

Ucraina, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și

deținerea în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul

României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate

necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete prevăzută

de art. 296

1

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 modificată

prin O.U.G. nr. 54/2010.

Instanța a

constatat că nu se pot reține dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

în condițiile în care probatoriul nu a fost suficient pentru a conduce la

condamnarea inculpatului astfel cum s-a dispus trimiterea sa în judecată.

La

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut

în vedere gradul de pericol social generic al faptelor comise, modalitatea

concretă de săvârșire a acestora,precum și persoana inculpatului.

Astfel,

instanța de fond a constatat că ambele infracțiuni ce formează obiectul

cercetării prezintă un pericol social relativ ridicat, evidențiat în limitele

speciale de pedeapsă prevăzute de legiuitor.

Modalitatea și

împrejurările comiterii faptei - prin încercarea de eludare a dispozițiilor

fiscale,valoarea deloc neglijabilă a prejudiciului cauzat statului - imprimă

faptelor periculozitate sporită.

S-a constatat

că inculpatul, deși nu este recidivist, nu se află la prima confruntare cu

legea penală, anterior fiind cercetat pentru o infracțiune similară pentru care

i s-a aplicat însă o sancțiune administrativă, potrivit art. 10 din Legea nr.

241/2005; acest aspect denotă faptul că inculpatul, deși a beneficiat anterior

de clemența legii, continuă să comită același gen de infracțiuni, dovedind un

patern infracțional de natură economico-fiscală.

Totodată

instanța a constatat că inculpatul nu a depus nici un efort în a acoperi

prejudiciul cauzat statului prin acțiunile, atitudinea sa fiind interpretată

prin prisma faptului că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu se mai

puteau reține în cauză - inculpatul repetând fapta la un interval mai mic de 5

ani.

De asemenea,

instanța de fond a apreciat că, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului

survine surprinderii acestuia în flagrant de către organele de poliție, astfel

încât o atitudine de negare a faptei nu ar fi condus decât la o întârziere a

procedurii.

A mai fost

avută în vedere atitudinea procesuală corectă manifestată de inculpat după

comiterea faptei, manifestată în prezența sa în fața autorității la fiecare

termen de judecată, aspect care nu a fost reținută ca și circumstanță

atenuantă, însă a condus la aplicarea unor pedepse la limita specială prevăzută

de legiuitor pentru infracțiunile ce au impus condamnarea.

S-a mai

constatat că inculpatul, deși nu este la primul contact cu legea penală, are

loc de muncă - în cadrul unei societăți administrate de soția sa, este

căsătorit are copii în întreținere.

Având în vedere

aceste considerente, precum și cuantumul pedepsei stabilite,constatând că

scopul sancțiunii poate fi atins și fără executare efectivă a pedepsei ca

modalitate de executare a pedepsei a-au aplicat dispozițiile art. 861 C. pen.

Totodată,

pentru a schimba atitudinea inculpatului față de valorile sociale pe care le-a

încălcat, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare să desfășoare în

folosul comunității o activitate neremunerată timp de 300 ore.

În ceea ce o

privește pe inculpata M.M., instanța de fond a constatat că probatoriul

administrat în cauză este insuficient pentru a dovedi că prin. acțiunile sale l-a

sprijinit sau ajutat în orice fel pe inculpatul M.V. la comiterea faptelor

pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Instanța a

apreciat că interceptarea convorbirilor telefonice nu a condus la surprinderea

inculpatei M.M. comercializând produse neaccizate sau nefiscalizate procurate

de către inculpatul M.V.; prinderea în flagrant a inculpatului M.V. nu conduce

automat la probarea existenței unei legături între acesta și inculpata M.M.; faptul

că ambii inculpați desfășoară activități comerciale, că sunt rude, nu face

dovada existenței unei legături infracționale între aceștia.

În ceea ce

privește procesul-verbal întocmit la data de 7 martie 2011 cu referire la

activitățile întreprinse de martorul G.A., instanța a reținut că proba, deși a

fost legal administrată, a fost viciată datorită modului în care a fost

concepută activitatea de supraveghere a martorului -care nu a fost supravegheat

în toată perioada cât a durat de la momentul cumpărării produselor de la

inculpata M.M. și până la predarea acestora(sau a altora) organelor de poliție.

În același

sens, s-a apreciat că nici declarația martorului G.A. nu poate fi primită, în

condițiile în care susținerile sale - în sensul că a cumpărat cartușe de țigări

neaccizate sau netimbrate de la inculpată - nu pot fi apreciate ca fiind

veridice ; în acest sens este de remarcat faptul că martorul,după ce a fost în

piață (cu o persoană ce nu a fost identificată în cursul procedurii), s-a

deplasat la un local din apropiere unde a stat o perioadă de timp, fără a fi

supravegheat în interior de către organele de poliție.

De asemenea,

s-a apreciat că nici declarațiile numitului C.C. - filele 75-80 dosar instanță

- nu fac referire la faptul că inculpata M.M. l-ar fi ajutat în vreun fel pe

inculpatul M.V. și nici nu denotă faptul că între C.C. și inculpații din

prezenta cauză ar exista vreo legătură în sensul desfășurării unor activități

comerciale. De altfel, această persoană - C.C. - nu a fost propusă ca martor în

prezenta cauză, deși prin actul de sesizare s-a reținut că ar exista o legătură

cauzală între acesta și inculpații M.V. și M.

Cu privire la

fapta din data de 13 iulie 2011 s-a reținut că inculpatul M.V. a cauzat un

prejudiciu în cuantum de 53740 lei, sumă cu care Statul Român - reprezentat

prin M.F.P., A.N.A.F. - prin D.J.A.O.V. Brașov s-a constituit parte civilă în

procesul penal.

Instanța a

constatat că sunt întrunite condițiile pentru a fi antrenată răspunderea civilă

delictuală, inculpatul nu a contestat cuantumul prejudiciului cauzat, sens în

care se s-a dispus potrivit art. 346 C. proc. pen. obligarea inculpatului la

plata prejudiciului cauzat, astfel cum rezultă din,,decizia pentru

regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul

vamal" din 28 iulie 2011 emisă de A.N.A.F. - D.J.A.O.V. Brașov care

constituie titlu executoriu. Pentru asigurarea reparării pagubei cauzate părții

civile, se va dispune menținerea sechestrul asigurător instituit prin ordonanța

procurorului din 29 iulie 2011 asupra bunurilor inculpatului M.V., respectiv

imobil situat în județ Brașov, loc. Brașov înscris în C.F., până la concurența

sumei de 53.740 lei. Țigările descoperite asupra inculpatului la data de 13

iulie 2011 bunuri aflate în custodia D.R.A.O.V. Brașov - serviciul S.O.V.M.A. -

Biroul Echipe Mobile, constând în cantitatea de 875 pachete de țigarete -

10.040 țigări au fost confiscate și depuse la camera de corpuri delicte a

Tribunalului Brașov.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel:

pe lângă Tribunalul Brașov, criticând sentința pentru:

- nelegalitate,

deoarece în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 317 C. proc. pen.,

întrucât instanța a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea

de deținere înafara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul

României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate

necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prev. de

art. 296

1

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, modificată prin

O.U.G. nr. 54/2010, în două acte materiale, reținându-se ca interval de

săvârșire a faptelor pentru prima din 18 februarie 20llpână în 13 iulie 2011 și

pentru a doua faptă, data de 13 iulie 2011 când a fost prins având asupra

sal00.040 țigarete, purtând marcaje fiscale de accize de Ucraina, deși din

actul de sesizare rezultă căpentru această faptă instanța a fost sesizată numai

pentru actul material din 13 iulie 2011.

- sub aspectul

necomunicării dispozitivului sentinței apelate, către O.N.R.C.

- soluția de

achitare a inculpaților M.M. și M.V. este netemeinică, deoarece la dosarul

cauzei mijloacele de probăadrrrinistrate dovedesc fără niciun dubiu, faptul că,

cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor astfel cum au

fost trimiși în judecată.

a criticat sentința apelată pentru netemeinicie, solicitând achitarea pentru

faptele din perioada 18 februarie 2011 - 13 iulie 2011 în temeiul dispozițiilor

art. 10 lit. a) C. proc. pen. și nu art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul a

criticat și modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către prima

instanță, în sensul că, a solicitat aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. A

invocat faptul că, în ipoteza în care, instanța de apel va menține suspendarea

sub supraveghere a pedepsei, să îi fie înlăturată obligația de a efectua o

activitate în folosul comunității sau cel puțin reduse numărul de ore la care a

fost obligat.

prin apărătorul său ales, a solicitat și ea extinderea efectului apelului

declarat de inculpatul M.V. și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 100/Ap din 02 octombrie 2012 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 61/S din data de 13 martie

2012 a Tribunalului Brașov, dispunându-se desființarea acesteia:

- sub aspectul

încadrării juridice dată infracțiunii prevăzută de art. 296

1

alin.

(1) din Legea nr. 571/2003 (deținere de către orice persoană, în afara antrepozitului

fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse

marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător

ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete), față de inculpatul M.V.;

- sub aspectul

necomunicării dispozitivului sentinței apelate, către O.N.R.C.

Rejudecând în

aceste limite:

l. S-a

constatat că inculpatul M.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din

data de 04 august 2011, în dosarul penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Brașov, pentru o infracțiune de deținere de către orice persoană, în afara

antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor

accizabile supuse marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate

necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută

de art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003, din data de 13 iulie 2011

În baza art.

334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice:din infracțiunile

de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal și

comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării

potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje

false peste limita a 10.000 țigarete" prev. de art. 296

1

alin.

(1) din Legea nr. 571/2003 (fapta din 18 februarie 2011 la 13 iulie 2011 și

fapta din 13 iulie 2011) în infracțiunea de „deținere de către orice persoană

în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a

produselor accizabile supuse,, marcării potrivit titlului VII, fără a fi

marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete"

prev. de art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 fapta din 13

iulie 2011.

În baza art.

2961 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - fapta din 13 iulie 2011 - a fost

condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea

infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal

și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse

marcării potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător

ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete".

A fost

menținută pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară de

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b), lit. c) C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică

exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator al

unei societăți comerciale, aplicate pentru infracțiunea de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - fapta din 13

iulie 2011.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele

aplicate inculpatului M.V. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de

evaziune fiscală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul

autorității de stat,dreptul de a ocupa funcția de adrninistrator al unei

societăți comerciale.

Au fost

aplicate prevederile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., ca

pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau

în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică

exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator al

unei societăți comerciale.

În baza art. 86

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului M.V. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul M.V.:

- să se

prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Brașov conform programului de supraveghere stabilit de această instituție;

- să anunțe în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;-să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.

863 al 3 C. pen. s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să

desfășoare în folosul comunității o activitate neremunerată timp de 300 ore.

S-au pus în

vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 13

alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea dispozitivului

prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, către O.N.R.C. pentru a face

mențiunile corespunzătoare.

Au fost

menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

A fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul M.V. împotriva aceleiași

sentințe.

În baza art.

189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției,

către Baroul Brașov a sumei de 150 lei, reprezentând două onorarii parțiale ale

apărătorilor desemnați din oficiu,sumă ce se include în cheltuielile judiciare

avansate de stat.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul inculpat M.V. la la plata

sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate

de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut cu privire la inculpatul M.V.

că în mod judicios prima instanță a separat activitatea infracțională de care

era bănuit acesta ca urmare a schimbării încadrării juridice,făcând referire la

două intervale de timp, respectiv fapta din data de 18 februarie 2011 până la

data del3 iulie 2011 și fapta din 13 iulie 2011, ambele fiind infracțiuni de

evaziune fiscală prevăzute deart. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Analizând

mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, instanța de

prim control judiciar a constatat că pentru infracțiunea de evaziune fiscală de

care este acuzat inculpatul M.V. (18 februarie -13 iulie 2011) nu s-au produs

dovezi temeinice în susținerea vinovăției acestui inculpat.

S-a apreciat că

în mod corect instanța de fond a reținut cărasupra acuzației pentru acest

interval de timp planează un dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de

către inculpatul M.V., că nu conturează decât bănuieli cu privire la pretinsa

activitate de evaziune fiscală pentru prima perioadă.

Instanța de

apel a apreciat că într-adevăr, există la dosarul cauzei transcrieri ale

convorbirilor telefonice purtate de către inculpați însă, acestea nu conturează

cu certitudine faptul că inculpatul M.V. s-ar face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală pentru perioada 18 februarie-13 iulie 2011.

Conținutul

convorbirilor telefonice, evidențiază între altele că inculpatul se ocupă cu

activități comerciale având ca obiect printre altele comercializarea de

țigarete, însă nu s-a dovedit caracterul ilicit al țigaretelor la care se face

referire în convorbirile telefonice.

S-a apreciat că

în mod judicios a reținut prima instanță că mențiunile din convorbirile

telefonice la anumite mărci de țigări, mențiuni făcute de inculpata M.M.

reprezintă doar indicii ale unei presupuse activități infracționale de evaziune

fiscală, vinovăția persoanei trebuind să fie stabilită de către organele judiciare,

cu certitudine, fără dubiu condiție care nu este mdeplinită în speță.

S-a mai reținut

că, rolul de a dovedi vinovăția unei persoane revine organului de urmărire

penală și instanțelor de judecată, apreciindu-se însă că în cauză, mijloacele

de probă nu au avut forța de a dovedi săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, pentru

inculpatul M.V. pentru perioada 18 februarie-13 iulie 2011.

Instanța de

apel a reținut că prima instanță și-a exercitat rolul activ și a încercat să

procedeze la audierea numiților P.C. și C.C., persoane despre care se susținea

inițial de către acuzare că le-ar fi livrat inculpaților țigări netimbrate,

însă din motive obiective, nu s-a putut proceda la audierea acestora.

S-a mai reținut

că, în susținerea acestui motiv de apel al Parchetului s-au făcut referiri la

conținutul convorbirilor telefonice, însă în mod judicios prima instanță a

apreciat că aceste convorbiri telefonice,- nu constituie decât indicii, ale

comiterii unei fapte prevăzute de legea penală. In lipsa unor alte probe care

să certifice infracțiunile din prezentul dosar, simplele discuții purtate de

inculpați, cu diverse persoane sau între ei, nu fac dovada certă a faptelor

care li se impută. Nu s-au făcut referiri concrete, în susținerea motivelor de

apel, la alte mijloace de probă administrate în cauză, care s-ar corobora cu

fapte și împrejurări care se desprind din respectivele convorbiri telefonice,

ci doar la anumite presupuneri și la relațiile de familie dintre cei doi

inculpați.

Cu privire la

soluția de achitare a inculpatei M.M., instanța de apel a constatat că soluția

de achitare a acesteia și temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

este legală și își găsește suportul în materialul probator administrat în

cauză.

S-a reținut ca

și în privința acestei inculpate prima instanță a stabilit în mod judicios,

faptul că,mijloacele de probă administrate conturează doar indicii cu privire

la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma complicității prevăzută

de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legeanr. 241/2005, fiind

analizate minuțios toate mijloacele de probă și în privința acestei inculpate.

De asemenea,

instanța de apel a apreciat că materialul probator administrat în cauză nu a

reușit să dovedească în cauză că, țigaretele la care M.M. făcea referire în

convorbirile telefonice ar fi deținute.

S-a mai avut în

vedere că această inculpată deținea în Piața A. din municipiul Brașov un punct

de lucru în care comercializa diferite produse, însă în absența unei dovezi

certe a caracterului ilegal al produselor instanța de judecată nu poate să

constate că activitatea comercială derulată de inculpată era una de natură

infracțională. Curtea nu poate, însă,