ÎCCJ, decizie (scj.ro #84551)

Tâlhărie. Agresiune și furt săvârșite în locuri diferite

Cuprins pe materii

: Drept penal. Partea

generală. Complicitate. Infracțiunea complexă. Partea specială. Tâlhăria.

Furtul

Indice alfabetic

: Drept penal

-

Infracțiune complexă

-

Complicitate

-

Furt

-

Tâlhărie

C. pen

., art. 41 alin. (3),

art. 208 alin. (1),

art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g),

art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin.

(2

1

) lit. a)

Lovirea persoanei vătămate aflate în stradă în scopul de a o jefui, negăsirea

unor bunuri asupra ei și fuga acesteia spre a se salva, urmată de îndată de

sustragerea unor bunuri din autoturismul persoanei vătămate aflat în apropiere

constituie infracțiunea complexă de tâlhărie, iar nu tentativă de tâlhărie în

prima fază și furt în cea de-a doua, deoarece fapta are caracterul unei

infracțiuni unice în raport cu persoana victimei, cu timpul și locul săvârșirii

faptei și cu scopul urmărit de făptuitor.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

5886 din 10 noiembrie 2004

Prin sentința  nr. 1050 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul București,

secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul I.D. pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de tâlhărie și a complicității la infracțiunea de

furt calificat, iar pe inculpatul B.M. pentru complicitate la tentativa de

tâlhărie și furt calificat, prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie pentru ambii inculpați.

S-a reținut că, la 23 iulie 2002, inculpații au lovit partea vătămată și au

căutat dacă are bani  asupra ei. Aceasta a reușit să fugă, iar inculpații

au mers la autoturismul din care partea vătămată coborâse, au sustras de acolo

borseta acesteia, împărțind conținutul.

Instanță a considerat că prima faptă a inculpaților constituie tentativă la

tâlhărie, respectiv complicitate la aceasta, iar sustragerea din autoturism a

fost considerată furt, respectiv complicitate la aceasta.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 413 din 2

iunie 2004 a admis apelul procurorului, a schimbat încadrarea juridică dată

faptelor și a condamnat pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.

Potrivit art. 211 C. pen., furtul săvârșit prin violență constituie

infracțiunea de tâlhărie.

În speță, nu se poate disocia activitatea inculpaților de lovire de cea de

însușire a bunurilor, față de modul cum au acționat și perioada scurtă de timp

între lovire și furt, cum nici poziția lor psihică, din moment ce partea

vătămată nu mai  avea posesia bunurilor, găsindu-și refugiu în scara

unui  bloc, în urma agresiunii.

În consecință, încadrarea juridică dată faptei de către instanța de apel este

în concordanță cu probele administrate și întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de tâlhărie, motiv pentru care recursul inculpaților a fost

respins.