ÎCCJ, decizie (scj.ro #84551)

Tâlhărie. Agresiune și furt săvârșite în locuri diferite Cuprins pe materii : Drept penal. Partea generală. Complicitate. Infracțiunea complexă. Partea specială. Tâlhăria. Furtul Indice alfabetic : Drept penal - Infracțiune complexă - Complicitate - Furt - Tâlhărie C. pen ., art. 41 alin. (3), art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g), art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) Lovirea persoanei vătămate aflate în stradă în scopul de a o jefui, negăsirea unor bunuri asupra ei și fuga acesteia spre a se salva, urmată de îndată de sustragerea unor bunuri din autoturismul persoanei vătămate aflat în apropiere constituie infracțiunea complexă de tâlhărie, iar nu tentativă de tâlhărie în prima fază și furt în cea de-a doua, deoarece fapta are caracterul unei infracțiuni unice în raport cu persoana victimei, cu timpul și locul săvârșirii faptei și cu scopul urmărit de făptuitor.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5886 din 10 noiembrie 2004 Prin sentința nr. 1050 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul I.D. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie și a complicității la infracțiunea de furt calificat, iar pe inculpatul B.M. pentru complicitate la tentativa de tâlhărie și furt calificat, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie pentru ambii inculpați. S-a reținut că, la 23 iulie 2002, inculpații au lovit partea vătămată și au căutat dacă are bani asupra ei. Aceasta a reușit să fugă, iar inculpații au mers la autoturismul din care partea vătămată coborâse, au sustras de acolo borseta acesteia, împărțind conținutul.

Instanță a considerat că prima faptă a inculpaților constituie tentativă la tâlhărie, respectiv complicitate la aceasta, iar sustragerea din autoturism a fost considerată furt, respectiv complicitate la aceasta. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 413 din 2 iunie 2004 a admis apelul procurorului, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor și a condamnat pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate. Potrivit art. 211 C. pen., furtul săvârșit prin violență constituie infracțiunea de tâlhărie. În speță, nu se poate disocia activitatea inculpaților de lovire de cea de însușire a bunurilor, față de modul cum au acționat și perioada scurtă de timp între lovire și furt, cum nici poziția lor psihică, din moment ce partea vătămată nu mai avea posesia bunurilor, găsindu-și refugiu în scara unui bloc, în urma agresiunii.

În consecință, încadrarea juridică dată faptei de către instanța de apel este în concordanță cu probele administrate și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, motiv pentru care recursul inculpaților a fost respins.