ÎCCJ, decizie (scj.ro #84272)

Circumstanțe reale. Complicitate la

infracțiunea de tâlhărie

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală.

Infracțiunea. Participația

Indice alfabetic:

Drept penal

- circumstanțe reale

- complicitate la infracțiunea de tâlhărie

C. pen.,

art. 28 alin. (2), art. 211

Potrivit art. 28 alin. (2) C. pen., circumstanțele reale se răsfrâng asupra

participanților, în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

În raport cu aceste prevederi, în cazul complicității la infracțiunea de

tâlhărie, exercitarea de violențe de către autor asupra persoanei vătămate,

pentru ca atât autorul, cât și complicele să-și asigure scăparea în urma

săvârșirii faptei de sustragere, constituie o circumstanță privitoare la faptă,

care se răsfrânge asupra complicelui, dacă acesta a acționat în consens cu

autorul în desfășurarea întregii activități infracționale și a prevăzut

modalitatea de a-și asigura scăparea, între care și aceea de a exercita

violențe asupra persoanei vătămate.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

2892 din 8 mai 2006

Prin sentința penală nr. 296 din 27 iunie 2005, Tribunalul Brăila a condamnat

pe inculpatul S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art.

211 alin. (1) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., iar pe inculpatul

A.F. pentru complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni, prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 208

alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

Instanța a reținut că, la 11 decembrie 2003, inculpații S.C. și A.F., însoțiți

de S.A., soția celui dintâi, au luat hotărârea de a sustrage bunuri din

locuința părții vătămate S.H. În realizarea acestei hotărâri, inculpații au

acționat soneria de la poarta imobilului, pentru a verifica prezența părții

vătămate la domiciliu. Întrucât nu a răspuns nimeni, cei doi inculpați s-au

hotărât să pătrundă în incinta imobilului, inculpatul S.C. forțând sistemul de

închidere al porții și, împreună cu inculpatul A.F., intrând în curtea

imobilului. S.A. a rămas în stradă pentru a supraveghea zona și a anunța

telefonic pe cei doi dacă apar eventuale persoane care vor să intre în imobil.

Cu ajutorul unei

șurubelnițe și a unui levier, inculpații au forțat sistemul de închidere a ușii

de acces în imobil, pătrunzând în interior și fiecare dintre inculpați a intrat

în camere diferite, căutând bunuri de valoare. Inculpatul S.C. a sustras suma

de 600 de USD, iar inculpatul S.A. nu a găsit bunuri de valoare, însă în timp

ce căuta astfel de bunuri a fost sunat de S.A., fapt pentru care ambii

inculpați au ieșit din imobil.

În fața porții

imobilului, cei doi inculpați s-au întâlnit cu partea vătămată S.H. și, pentru

a-și asigura scăparea, inculpatul S.C. a împins-o, iar aceasta s-a

dezechilibrat și a căzut, după care cei doi inculpați au fugit. Din suma

sustrasă, inculpatul S.C. i-a dat inculpatului A.F. 160 de USD.

Prin decizia penală nr.

472 din 24 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galați a respins apelul declarat de

inculpatul A.F., între altele, cu privire la greșita schimbare a încadrării

juridice.

Recursul declarat de inculpatul A.F., prin care a invocat, în principal, cazul

de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.,

este nefondat.

În mod corect, prima instanță și instanța de apel au reținut că fapta

inculpatului A.F. întrunește elementele constitutive ale complicității la

infracțiunea de tâlhărie.

Pentru existența complicității, în general, legea cere îndeplinirea mai multor

condiții cumulative, și anume prevederea de către complice a acțiunii sau

inacțiunii ce urmează să fie executată de autor și a urmărilor ei, alăturarea

actului complicelui la acțiunea sau inacțiunea realizată de autor, acceptarea

sau urmărirea de către complice a producerii urmărilor prevăzute și contribuția

efectivă a complicelui la comiterea infracțiunii.

Din modul în care au conceput săvârșirea infracțiunii - lăsarea în exteriorul

imobilului a soției inculpatului S.A. pentru a-i anunța telefonic despre

eventuala apariție a părții vătămate - rezultă că cei doi inculpați au acționat

în deplin consens, și nu independent unul de celălalt.

Atunci când partea vătămată i-a surprins ieșind din imobil, inculpatul S.C.,

aflat mai aproape de aceasta, a îmbrâncit-o, trântind-o la pământ, astfel că

amândoi inculpații și-au asigurat scăparea.

Susținerea inculpatului A.F., în sensul că nu a prevăzut exercitarea de

violențe de către celălalt inculpat, nu poate fi acceptată, pentru că, dacă așa

ar fi stat lucrurile, nu ar fi fugit, ci ar fi încercat să ajute partea

vătămată.

Potrivit art. 28 alin. (2) C. pen. și practicii judiciare în materie,

circumstanțele în care s-a petrecut săvârșirea unei fapte penale, în speță

exercitarea de violențe în scopul asigurării scăpării din câmpul infracțional,

se răsfrâng asupra tuturor participanților, câtă vreme a existat consensul

tacit sau explicit ca aceste circumstanțe să producă efecte.

Din succesiunea desfășurării activității infracționale, începând cu momentul

conceperii planului, rezultă că cei doi inculpați au fost permanent în consens

și au prevăzut modalități de a-și asigura scăparea, între care și punerea

părții vătămate în imposibilitatea de a riposta ori de a-i reține.

Desistarea inculpatului A.F. de fapta săvârșită de inculpatul S.C. ar fi

trebuit să se producă într-un timp util de la momentul comiterii tâlhăriei,

astfel încât instanța să poată constata dezacordul între cei doi cu privire la

folosirea violenței, aspect caracteristic infracțiunii de tâlhărie.

Față de considerentele ce preced, recursul inculpatului a fost

respins.