ÎCCJ, decizie (scj.ro #84695)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84695) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Tâlhărie.
Tentativă.
Infracțiune consumată.
Pentru ca infracțiunea complexă de
tâlhărie să fie consumată, se cere ca principala sa componentă, furtul, să se
fi epuizat prin însușirea bunului; dacă acțiunea de luare a bunului din posesia
sau detenția altuia a fost întreruptă, rămânând în faza de tentativă, iar
componenta sa adiacentă, întrebuințarea de violențe sau amenințări s-a
consumat, fapta, în întregul ei, constituie tentativă la infracțiunea de
tâlhărie.
Decizia
Secției penale nr.1204 din 6 martie 2002
Prin sentința penală nr.27 din 8 februarie 2001, Tribunalul Bacău a condamnat
pe inculpatul G.M.
pentru săvârșirea
tentativei
la infracțiunea de tălhărie prevăzută în art.20 raportat la art.211 alin.2
lit.a și f C.pen., în urma schimbării încadrării juridice din infracțiunea
consumată de tâlhărie.
Instanța a reținut că, la 4 octombrie 2000, inculpatul a pătruns prin efracție
în locuința părții vătămate, căutând lucruri de valoare în sertare și dulapuri
, pentru a le fura. În timp
ce
inculpatul se afla în
apartament, a sosit acasă partea vătămată însoțită de o altă persoană.
Zgomotul produs de încercarea acestora de a descuia
ușa
a alertat
pe
inculpat care a voit să iasă din locuință, dar persoanele de afară au blocat
ușa
pentru a nu permite inculpatului să
plece.
În această situație s-a produs o încăierare, în cursul
căreia partea vătămată a fost lovită de inculpat, suferind o fractură la
picior.
Curtea de Apel
Bacău
, secția penală, prin decizia nr.155 din 29 mai 2001,
a
admis apelul procurorului și a majorat pedeapsa;
susținerea din recurs că fapta constituie infracțiune consumată de tâlhărie,
iar nu tentativă, nu a fost primită.
Recursul declarat de procuror
este
întemeiat în ceea
ce privește individualizarea pedepsei, dar critica referitoare la încadrarea
juridică a faptei nu este fondată.
În conformitate cu prevederile art.20 alin.1
C.pen.,
tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea,
executare care a fost întreruptă.
Potrivit art.211 alin.1 din același cod, constituie infracțiunea de tâlhărie,
între altele, furtul urmat de întrebuințarea de violențe sau amenințări pentru
păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru
ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
Din examinarea acestor texte se constată că infracțiunea de tâlhărie
este
consumată când executarea acțiunii principale, de furt,
a fost consumată.
Când după întreruperea executării acțiunii principale de
furt, rămasă în fază de tentativă, făptuitorul întrebuințează violența sau
amenințarea pentru asigurarea scăpării, fapta constituie, în întregul său,
tentativă la infracțiunea complexă de tâlhărie.
În cauză, așa cum rezultă din probe, inculpatul, după ce a pătruns prin
efracție, în scopul de
a fura
, în locuința
persoanei vătămate și a răvășit lucrurile din casă în căutarea unor valori,
fără a-și apropria vreunul dintre bunuri, activitatea de executare a furtului
fiind întreruptă de apariția părții vătămate asupra căreia a exercitat violențe
pentru asigurarea scăpării prin fugă, fapta săvârșită a fost corect încadrată
de instanțe ca tentativă la infracțiunea de tâlhărie.
Susținerea din recursul procurorului, în sensul că prin mutarea unor lucruri de
la locul lor furtul s-ar fi consumat nu poate fi primită, de vreme
ce
, așa cum s-a arătat, nici unul din acestea nu a intrat în
stăpânirea sa.
Constatându-se că pedeapsa aplicată inculpatului
este
prea ușoară, recursul procurorului a fost admis numai pentru acest motiv,
dispunându-se majorarea pedepsei de la 5 la 7 ani închisoare.