ÎCCJ, decizie (scj.ro #84499)

Tâlhărie. Violențe. Faptă săvârșită de o persoană având asupra sa o substanță paralizantă. Furt. Tentativă Fapta de a sustrage bunuri dintr-o locuință, făptuitorul fiind surprins în momentul în care încerca să părăsească locul, având asupra sa bunurile părții vătămate, și utilizarea de către acesta a unui spray paralizant pentru a-și asigura scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie săvârșită de o persoană având asupra sa o substanță paralizantă, iar nu ale tentativei la infracțiunea de furt calificat. Secția penală, decizia nr. 2717 din 19 mai 2004 Prin sentința penală nr. 636 din 14 iulie 2003, Judecătoria Onești a condamnat pe inculpatul U.C. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen.

Instanța a reținut că, în noaptea de 8 iunie 2003, inculpatul a pătruns prin escaladare în apartamentul părții vătămate. Intrând în locuință, partea vătămată a surprins pe inculpat în timp ce se îndrepta spre ușă, cu o geantă de voiaj în care adunase mai multe bunuri. Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a pulverizat spre partea vătămată din conținutul unui spray paralizant. Apelul și recursul inculpatului, prin care a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., au fost respinse prin decizia penală nr. 980 din 11 august 2003 a Tribunalului Bacău și decizia penală nr. 657 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău. Recursul în anulare declarat în cauză, cu privire la încadrarea juridică dată faptei în prevederile art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., în loc de art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., este fondat.

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, în momentul surprinderii sale în apartament, inculpatul avea asupra sa o geantă de voiaj cu bunuri sustrase și se pregătea să părăsească locuința. În acest stadiu al executării elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt este realizat, inculpatul reușind să deposedeze partea vătămată de bunuri însușindu-le. Așa fiind, fapta inculpatului, până în momentul surprinderii sale, realizează conținutul infracțiunii consumate de furt. Din aceleași probe rezultă că, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a pulverizat o substanță paralizantă asupra părții vătămate, în scopul de a scăpa și de a păstra bunurile furate. Aceste acte de constrângere, în forma violenței, se află în legătură directă cu acțiunea de furt, realizând astfel conținutul infracțiunii complexe de tâlhărie.

Folosindu-se în realizarea actelor de violență de o substanță cu efect paralizant, în cauză sunt incidente prevederile art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. privind tâlhăria săvârșită de o persoană având asupra sa o asemenea substanță. În consecință, recursul în anulare a fost admis și s-a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativa la infracțiunea de furt calificat, în aceea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) C. pen.