ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2717/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 636 din 14

iulie 2003, Judecătoria Onești l-a condamnat pe inculpatul U.C.L., în baza art.

20, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen.,

la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost dedusă prevenția de la 9

iunie 2003 și s-a dispus prelungirea arestării preventive.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., au

fost confiscate de la inculpat un spray paralizant, o funie în lungime de 12 m,

o sacoșă nylon și o șapcă.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Din materialul probator rezultă că

în noaptea de 8 iunie 2003, inculpatul U.C.L. a pătruns prin escaladare,

folosindu-se de o scară și de o funie în lungime de 12 m, ancorată de acoperiș,

în apartamentul părții vătămate M.N. din mun. Onești situat la etajul I al

blocului, prin geamul de la baie.

Cercetările au

stabilit că inculpatul o urmărea de mai mult pe partea vătămată, administrator

al unor societăți comerciale care au ca obiect de activitate și schimb valutar.

În seara comiterii faptei partea

vătămată se întorsese cu soția, din altă localitate și, înainte de a merge

acasă, s-a oprit la terasa unui restaurant, aflat peste drum de locuință,

împreună cu martorul G.G.

Observându-l pe inculpat intrând și

ieșind de mai multe ori din scara blocului în care își are apartamentul, partea

vătămată, însoțită de G.G., a mers acasă și, după ce a intrat în locuință, l-a

surprins pe inculpat în interior, cu o geantă de voiaj în care adunase mai

multe bunuri, în timp ce se îndrepta spre ușa balconului.

Pentru a-și asigura scăparea

inculpatul a pulverizat spre partea vătămată și martor conținutul unui spray

paralizant.

Deși în dificultate datorită

iritării produse de gaz, partea vătămată ajutată de G.G., a reușit să-l

împiedice pe inculpat să iasă prin geamul de la baie și apoi, apelând telefonic

și la martorul C.M., l-a imobilizat până la sosirea lucrătorilor de poliție.

Cu ocazia cercetării locului faptei

s-a constatat că în geanta de voiaj, aparținând tot părții vătămate, se aflau 3

hăini din piele, un ceas de buzunar, 3 brățări din aur, un ghiul și un lanț din

aur, un playstation, 2 joystich –uri și 1500 dolari S.U.A., bunuri evaluate la

suma de 150.000.000 lei.

Asemenea, s-a constatat existența în

aer a unui miros înțepător, iritant care produce lăcrimarea.

Deși inițial a avut poziții

oscilante, inculpatul a recunoscut în cele din urmă, în fața instanței,

comiterea faptei.

Apelul și recursul inculpatului,

prin care a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C.

pen., au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 980 din 11 august

2003 a Tribunalului Bacău și, respectiv, decizia penală nr. 657 din 9 octombrie

2003 a Curții de Apel Bacău.

Împotriva hotărârilor sus-menționate

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare, criticându-le pentru greșita încadrare

juridică dată faptei, în dispozițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 208

alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., în loc de art. 211 alin.

(2

1

) lit. b) C. pen.

Verificând hotărârile atacate pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de casare invocat,

prevăzut de art. 410 partea I pct. 7 C. proc. pen., este fondat.

Așa cum s-a reținut și rezultă din mijloacele de

probă îndeosebi din procesul-verbal de cercetare a locului faptei, declarațiile

martorilor G.G. și C.M. și declarația părții vătămate, în momentul surpinderii

sale în apartament inculpatul avea asupra sa o geantă de voiaj, în care se

aflau celelalte bunuri și se deplasa spre ușa balconului pentru a părăsi

locuința.

Față de acest stadiu al executării

acțiunii care realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii

de furt, se constată că inculpatul a reușit deposedarea părții vătămate de

bunuri, scoțându-le, în acele condiții, din sfera de dispoziție a acesteia și

însușindu-le.

Astfel fiind, fapta inculpatului,

până în momentul surprinderii sale, realizează conținutul infracțiunii

consumate de furt.

Din aceleași mijloace de probă

rezultă însă, fără echivoc că, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a

pulverizat conținutul unui tub cu spray paralizant producându-le urmăritorilor

iritarea ochilor și punându-I în dificultate în lupta ce a urmat pentru

imobilizarea făptuitorului și recuperarea bunurilor.

Aceste acte de constrângere, în

forma violenței, se află în directă și imediată legătură, obiectivă și

subiectivă, cu acțiunea de furt, realizând astfel conținutul infracțiunii

complexe de tâlhărie.

Folosindu-se în realizarea actelor

de violență de o substanță cu efect paralizant, în speță este incidență cauza

legală specială de agravare prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. b)

C. pen., respectiv tâlhărie săvârșită de o persoană având asupra sa o armă sau

o substanță paralizantă.

Pentru cele ce preced, admițând

recursul în anulare și casând hotărârile pronunțate în cauză, se va dispune în

baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

g) și i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit. b) C. pen.

Agravantele prevăzute de art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., urmează a fi avute

în vedere în judecată la instanța competentă.

Constatând că, potrivit art. 27 pct.

1 lit. a) C. proc. pen., competența materială de judecată pentru această

infracțiune revine tribunalului, se va trimite cauza pentru soluționare la

Tribunalul Bacău, menținând starea de arest a inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 636 din 14 iulie 2003 a Judecătoriei

Onești, deciziei penale nr. 980 din 11 august 2003 a Tribunalului Bacău și

deciziei penale nr. 657 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău, privind pe

inculpatul U.C.L.

Casează hotărârile atacate sub

aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei săvârșită de inculpat.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din tentativă la infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

g) și i) C. pen., în infracțiunea prevăzută art. 211 alin. (2

1

) lit.

b) C. pen.

Trimite cauza spre competentă

soluționare Tribunalului Bacău.

Menține starea de arest a

inculpatului.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 mai 2004.