ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 842/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de inculpații M.I. și R.M. împotriva

deciziei penale nr.324 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău.

S-au

prezentat inculpații, în stare de arest și asistați de apărător ales, avocat Ț.A.,

lipsind intimata parte vătămată.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a cerut admiterea recursurilor și în rejudecarea cauzei se impune reducerea

pedepselor.S-a susținut că legea nu distinge asupra căror fapte se va aplica

circumstanțe atenuante. Or, față de circumstanțele personale, recunoașterea și

regretul inculpaților, comportarea sinceră, se impune reducerea pedepselor.

Procurorul

a concluzionat în sensul respingerii recursurilor.

Inculpații

au cerut reducerea pedepselor.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.238 din 27 iunie 2002, Tribunalul Bacău i-a condamnat pe

inculpații:

-

M.I. la 4 ani închisoare în baza art.20 C.pen. raportat la art.211 alin.2

lit.a, b, c, d,f C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen.

-

R.M. la 2 ani și 6 luni închisoare, în baza art.20 C.pen. raportat la art.211

alin.2 lit.a, b, c, d, f C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen.

Încadrarea

juridică reținută este rezultatul schimbării acesteia, conform art.334

C.proc.pen., din art.20 C.pen. raportat la art.211 alin.2 lit.a, d,f C.pen.

Au

fost interzise drepturile prevăzute de art.64 C.pen. pe durata prevăzută de

art.71 C.pen.

A

fost menținută arestarea preventivă și a fost dedusă prevenția de la 27 martie

2002 pentru inculpatul M.I. și de la 28 martie 2002 pentru inculpatul R.M., la

zi.

S-a

dispus confiscarea de la inculpatul M.I. a unui spray paralizant, un briceag și

o seringă cu ac.

S-a

luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

Inculpații

au fost obligați la câte 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300.000 lei va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Instanța

a reținut, în fapt că, inculpatul M.I., angajat al SC „M.I.” Dărmănești și cu

locul de muncă într-o hală din  municipiul Onești, l-a văzut în incinta

societății pe numitul S.I., despre care a aflat că este om de afaceri, având

mulți bani și pe care credea că îi păstrează în locuință.

În

acest context, s-a interesat unde locuiește și a hotărât să-l tâlhărească.

Inculpatul M.I. a luat legătura cu prietenul său R.M., pe care l-a convins să

coopereze la faptă, astfel încât ambii inculpat au făcut recunoașterea zonei

blocului în care locuia partea vătămată.

În

seara de 27 martie 2002, inculpații s-au întâlnit la domiciliul inculpatului M.I.,

care i-a dat coinculpatului R.M. un fes pentru a-și acoperi fața și după ce au

consumat băuturi alcoolice la două baruri din orașul Onești, au mers la

locuința părții vătămate.

Inculpatul

M.I. a sunat la apartamentul părții vătămate de la etajul I și pretextând

interesul de a cumpăra tablă, în momentul deschiderii ușii a atacat-o pe partea

vătămată, încercând să o doboare. Aceasta s-a opus, declașându-se o luptă, în

prezența soției părții vătămate și a copilului, la țipetele cărora au fost

alertați vecinii.

În

acest timp, inculpatul R.M., având fața acoperită cu fesul, a încercat să

pătrundă și el în apartament, fiind împiedicat de opunerea părții vătămate S.C.

Dat

fiind că au apărut vecinii, inculpatul R.M. a fugit pe scări, iar inculpatul M.I.

a fost imobilizat și predat poliției. A doua zi, a fost ridicat de la domiciliu

și inculpatul R.M..

Partea

vătămată S.I. a suferit leziuni pentru a căror vindecare a avut nevoie de 25-30

zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată S.C. a avut nevoie de 17-18

zile de îngrijiri medicale.

Hotărârea

instanței de fond a fost atacată cu apel de către inculpați, ambii solicitând

reducerea pedepselor, iar inculpatul R.M. și schimbarea încadrării juridice sub

aspectul formei sale de participație, în sensul de a se reține complicitatea.

Prin decizia penală nr.324 din 19 octombrie 2002, Curtea de Apel

Bacău a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, constatând că

încadrarea juridică dată infracțiunii este legală, iar cererea de reducere a

pedepselor  aplicate spre minimul special, deși fapta are o gravitate

deosebită, nu este justificată.

Inculpații

au declarat recurs împotriva deciziei penale sus-menționate, solicitând

personal și prin apărătorul ales, acordarea circumstanțelor atenuante în

considerarea conduitei anterioare bune și a sincerității în cursul procesului,

cu efectul reducerii pedepselor.

Verificând

hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei,

Curtea constată că motivul de recurs invocat își găsește temeiul juridic în

dispozițiile art.385

9

alin.1 pct.14 C.proc.pen., însă nu este

fondat.

În

cauză, situația de fapt a fost corect reținută de instanță și aceasta rezultă

din  plângerea și declarațiile părților vătămate declarațiile martorilor vecini

pe scara blocului cu părțile vătămate, raportul de constatare medico-legală a

leziunilor suferite de părțile vătămate.

Conduita

inculpaților de-a lungul procesului penal a fost  oscilantă, între recunoaștere

totală (inculpatul M.I.) și în diferite versiuni (inculpatul R.M.) în cursul

urmăririi penale, la negarea intenției de tâlhărie de către ambii inculpați, la

instanța de fond.

Vinovăția

acestora în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, forma imperfectă, este în

afară de orice îndoială, rezultând din modul de pregătire și participare, din

acțiunile succesive de violență – fiecare inculpat atacând câte o parte

vătămată -  executarea fiind întreruptă de intervenția vecinilor.

Afirmația

inculpatului R.M., în sensul că l-ar fi însoțit pe inculpatul M.I. pentru ca

acesta să solicite împrumut suma de 200.000 lei de la partea vătămată este

nesinceră și nesusținută de împrejurările concrete ale participației sale,

fiind stabilit că recurentul inculpat și-a procurat un fes cu care și-a

acoperit fața, că pentru a determina partea vătămată să deschidă ușa au folosit

ca pretext  intenția de a cumpăra tablă și mai apoi, a exercitat personal

violențe față de partea vătămată S.C., încercând să pătrundă și el în

apartament.

În

raport de aceste date, cererea de reținere a circumstanțelor atenuante

personale în favoarea inculpaților și corespunzător, de reducere a pedepselor,

nu poate fi acceptată, comportarea anterioară a acestora rezultând din lipsa

antecedentelor penale, fiind avută în vedere la stabilirea pedepsei la nivelul

minimului legal special în cazul inculpatului R.M. și în apropierea acestui

prag în cazul inculpatului M.I.

Pedepsele,

astfel aplicate, sunt necesare pentru realizarea funcțiilor lor, de

constrângere și reeducare și justificate de scopul prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni.

Neconstatând

nici din examinarea din oficiu, conform art.385

9

alin.3 C.proc.pen.

existența vreunui caz de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, recursurile

inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate.

În

temeiul art.385

17

alin.4 C.proc.pen. cu referire la art.383 alin.2

C.proc.pen. se va deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării

preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I. și R.M. împotriva

deciziei penale nr.324 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău.

Compută

arestarea de la 27 martie 2002 până la 19 februarie 2003 pentru inculpatul M.I.

și de la 28 martie 2002 până la 19 februarie 2003 pentru inculpatul R.M.

Obligă

pe fiecare inculpat la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată,

în ședință publică, azi  19 februarie  2003.