ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 842/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații M.I. și R.M. împotriva deciziei penale nr.324 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău. S-au prezentat inculpații, în stare de arest și asistați de apărător ales, avocat Ț.A., lipsind intimata parte vătămată. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul a cerut admiterea recursurilor și în rejudecarea cauzei se impune reducerea pedepselor.S-a susținut că legea nu distinge asupra căror fapte se va aplica circumstanțe atenuante. Or, față de circumstanțele personale, recunoașterea și regretul inculpaților, comportarea sinceră, se impune reducerea pedepselor. Procurorul a concluzionat în sensul respingerii recursurilor. Inculpații au cerut reducerea pedepselor.

C U R T E A Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.238 din 27 iunie 2002, Tribunalul Bacău i-a condamnat pe inculpații: - M.I. la 4 ani închisoare în baza art.20 C.pen. raportat la art.211 alin.2 lit.a, b, c, d,f C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen. - R.M. la 2 ani și 6 luni închisoare, în baza art.20 C.pen. raportat la art.211 alin.2 lit.a, b, c, d, f C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen. Încadrarea juridică reținută este rezultatul schimbării acesteia, conform art.334 C.proc.pen., din art.20 C.pen. raportat la art.211 alin.2 lit.a, d,f C.pen. Au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 C.pen. pe durata prevăzută de art.71 C.pen.

A fost menținută arestarea preventivă și a fost dedusă prevenția de la 27 martie 2002 pentru inculpatul M.I. și de la 28 martie 2002 pentru inculpatul R.M., la zi. S-a dispus confiscarea de la inculpatul M.I. a unui spray paralizant, un briceag și o seringă cu ac. S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. Inculpații au fost obligați la câte 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei va fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Instanța a reținut, în fapt că, inculpatul M.I., angajat al SC „M.I.” Dărmănești și cu locul de muncă într-o hală din municipiul Onești, l-a văzut în incinta societății pe numitul S.I., despre care a aflat că este om de afaceri, având mulți bani și pe care credea că îi păstrează în locuință.

În acest context, s-a interesat unde locuiește și a hotărât să-l tâlhărească. Inculpatul M.I. a luat legătura cu prietenul său R.M., pe care l-a convins să coopereze la faptă, astfel încât ambii inculpat au făcut recunoașterea zonei blocului în care locuia partea vătămată. În seara de 27 martie 2002, inculpații s-au întâlnit la domiciliul inculpatului M.I., care i-a dat coinculpatului R.M. un fes pentru a-și acoperi fața și după ce au consumat băuturi alcoolice la două baruri din orașul Onești, au mers la locuința părții vătămate. Inculpatul M.I. a sunat la apartamentul părții vătămate de la etajul I și pretextând interesul de a cumpăra tablă, în momentul deschiderii ușii a atacat-o pe partea vătămată, încercând să o doboare.

Aceasta s-a opus, declașându-se o luptă, în prezența soției părții vătămate și a copilului, la țipetele cărora au fost alertați vecinii. În acest timp, inculpatul R.M., având fața acoperită cu fesul, a încercat să pătrundă și el în apartament, fiind împiedicat de opunerea părții vătămate S.C. Dat fiind că au apărut vecinii, inculpatul R.M. a fugit pe scări, iar inculpatul M.I. a fost imobilizat și predat poliției. A doua zi, a fost ridicat de la domiciliu și inculpatul R.M.. Partea vătămată S.I. a suferit leziuni pentru a căror vindecare a avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată S.C. a avut nevoie de 17-18 zile de îngrijiri medicale. Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către inculpați, ambii solicitând reducerea pedepselor, iar inculpatul R.M.

și schimbarea încadrării juridice sub aspectul formei sale de participație, în sensul de a se reține complicitatea. Prin decizia penală nr.324 din 19 octombrie 2002, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, constatând că încadrarea juridică dată infracțiunii este legală, iar cererea de reducere a pedepselor aplicate spre minimul special, deși fapta are o gravitate deosebită, nu este justificată. Inculpații au declarat recurs împotriva deciziei penale sus-menționate, solicitând personal și prin apărătorul ales, acordarea circumstanțelor atenuante în considerarea conduitei anterioare bune și a sincerității în cursul procesului, cu efectul reducerii pedepselor.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivul de recurs invocat își găsește temeiul juridic în dispozițiile art.385 9 alin.1 pct.14 C.proc.pen., însă nu este fondat. În cauză, situația de fapt a fost corect reținută de instanță și aceasta rezultă din plângerea și declarațiile părților vătămate declarațiile martorilor vecini pe scara blocului cu părțile vătămate, raportul de constatare medico-legală a leziunilor suferite de părțile vătămate. Conduita inculpaților de-a lungul procesului penal a fost oscilantă, între recunoaștere totală (inculpatul M.I.) și în diferite versiuni (inculpatul R.M.) în cursul urmăririi penale, la negarea intenției de tâlhărie de către ambii inculpați, la instanța de fond.

Vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, forma imperfectă, este în afară de orice îndoială, rezultând din modul de pregătire și participare, din acțiunile succesive de violență – fiecare inculpat atacând câte o parte vătămată - executarea fiind întreruptă de intervenția vecinilor. Afirmația inculpatului R.M., în sensul că l-ar fi însoțit pe inculpatul M.I. pentru ca acesta să solicite împrumut suma de 200.000 lei de la partea vătămată este nesinceră și nesusținută de împrejurările concrete ale participației sale, fiind stabilit că recurentul inculpat și-a procurat un fes cu care și-a acoperit fața, că pentru a determina partea vătămată să deschidă ușa au folosit ca pretext intenția de a cumpăra tablă și mai apoi, a exercitat personal violențe față de partea vătămată S.C., încercând să pătrundă și el în apartament.

În raport de aceste date, cererea de reținere a circumstanțelor atenuante personale în favoarea inculpaților și corespunzător, de reducere a pedepselor, nu poate fi acceptată, comportarea anterioară a acestora rezultând din lipsa antecedentelor penale, fiind avută în vedere la stabilirea pedepsei la nivelul minimului legal special în cazul inculpatului R.M. și în apropierea acestui prag în cazul inculpatului M.I. Pedepsele, astfel aplicate, sunt necesare pentru realizarea funcțiilor lor, de constrângere și reeducare și justificate de scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art.385 9 alin.3 C.proc.pen. existența vreunui caz de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, recursurile inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate.

În temeiul art.385 17 alin.4 C.proc.pen. cu referire la art.383 alin.2 C.proc.pen. se va deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I. și R.M. împotriva deciziei penale nr.324 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău. Compută arestarea de la 27 martie 2002 până la 19 februarie 2003 pentru inculpatul M.I. și de la 28 martie 2002 până la 19 februarie 2003 pentru inculpatul R.M. Obligă pe fiecare inculpat la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2003.