ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6789/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

239/ D din 7 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.

10260/2003 au fost condamnați următorii inculpați:

În temeiul art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) C.

pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b), pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, inculpatul V.P și inculpatul B.S. la o pedeapsă de câte 6 ani

închisoare.

Li s-au interzis

inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe

durata arătată în art. 71 C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în conformitate cu art.

88 C. pen., s-au dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii de

24 ore și a arestului preventiv de la 4 decembrie 2003, la zi.

(2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul O.G. a fost condamnat la o

pedeapsă de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen.,

s-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă de 583

zile rămas de executat, din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 1991 din 21 iunie 2001 a Judecătoriei Bacău,

definitivă la 13 decembrie 2001, rest de pedeapsă ce a fost contopit în baza art.

61 C. pen., cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea.

Total pedeapsă de executat 8

ani închisoare.

I s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata arătată în

art. 71 C. pen.

În conformitate cu art. 350

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88

C. pen., s-au computat din pedeapsă reținerea de 24 ore și arestul preventiv

din 5 decembrie 2003, la zi.

211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.

pen., inculpatul minor T.A.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani

închisoare.

Potrivit art. 81 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în temeiul art.

110 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 110 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dispus

punerea acestuia în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 88 C. pen.,

s-au computat din pedeapsă reținerea de 24 ore și arestul preventiv din 5

decembrie 2003, la zi.

S-a luat act că partea

vătămată M.S., nu s-a constituit parte civilă și că i-a fost restituită suma de

5.870.000 lei.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre cei patru inculpați, a

următoarelor sume: 400.000 lei de la inculpatul B.S.; 300.000 lei de la

inculpatul T.A.M.; 500.000 lei de la inculpatul V.P. și 4.082.500 lei de la

inculpatul O.G.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 23 noiembrie

2003, partea vătămată M.S., aflată sub influența băuturilor alcoolice, a fost

acostată de inculpații V.P., B.S., O.G. și T.A.M., fiind lovită în zona

capului, iar în momentul când s-a dezechilibrat, i s-au sustras din buzunar

suma de 27 de milioane.

Starea de fapt a fost

reținută pe baza declarațiilor date de partea vătămată, procesele verbale de

recunoaștere din grup, martorilor audiați în cauză, coroborate cu cele ale

inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptelor comise în faza de urmărire

penală.

Împotriva deciziei penale

sus-menționată au declarat apel procurorul, care a considerat hotărârea

pronunțată ca netemeinică, în ceea ce privește greșita reținere a

circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților B.S. și T.A.M., iar față de

pericolul social al infracțiunii comise, pedepsele sunt foarte mici, cât și

inculpații O.G. și V.P., solicitând achitarea, iar în subsidiar reducerea

pedepselor aplicate.

Prin decizia penală nr. 255

din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins apelurile inculpaților,

cât și al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău ca nefondat.

Împotriva deciziei

sus-menționate au declarat recurs procurorul, solicitând înlăturarea

dispozițiilor art. 81 C. pen., referitoare la inculpatul T.A.M. și inculpații

O.G. și B.S.

Recursul procurorului cât și

al inculpatului O.G. sunt nefondate, iar al inculpatului B.S. este inadmisibil.

Din examinarea probelor și

lucrărilor dosarului se constată că atât organele de urmărire penală cât și

instanțele de judecată, exercitând rol activ au administrat probele necesare

clarificării cauzei sub toate aspectele.

Hotărârile nu sunt

criticabile, sub aspectul individualizării pedepselor stabilite, aceasta

făcându-se cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Referitor la inculpatul

minor T.A.M., instanțele au acordat semnificația cuvenită unor împrejurări care

atenuează răspunderea penală, resocializarea acestuia putând fi realizată prin

suspendarea executării pedepsei aplicată.

Executarea pedepsei în regim

de detenție ar conduce la reprimarea oricărei posibilități de reeducare a

minorului, care ar putea deprinde în penitenciar un comportament antisocial

accentuat și care ar căpăta convingerea lipsei de șansă din partea societății

datoare să-i aplice coerciția, dar să și îl condamne.

Pedeapsa inculpatului O.G.

se impune a se menține în cuantumul fixat pentru reeducarea acestuia și

prevenirea comiterii unor astfel de infracțiuni grave, avându-se în vedere și

poziția sa procesuală nesinceră.

Potrivit art. 385

1

alin. ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința

cărora părțile nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă

legea prevede această cale de atac.

Verificând actele aflate la

dosar, se constată că hotărârea primei instanțe nu a fost atacată cu apel de

inculpatul B.S.

În consecință, conform

textului de lege mai sus citat inculpatul nu mai avea deschisă calea recursului

împotriva sentinței, motiv pentru care sub acest aspect recursul este

inadmisibil.

Examinând și din oficiu

decizia atacată, potrivit prevederilor art. 385

9

alin. (2) C. proc.

pen., se constată că nu există motive de casare și se va dispune conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de

inculpatul O.G. și ca inadmisibil, recursul inculpatului B.S. împotriva

deciziei penale nr. 255 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului O.G., perioada arestării preventive de la 5

decembrie 2003 la 15 decembrie 2004.

Obligă pe recurenți să

plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimatului inculpat T.A.M., în sumă de 400.000 lei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 decembrie 2004.