ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4502/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 346 din 1 noiembrie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații: - I.V.L. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 260 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei Sinaia, iar restul de pedeapsă de un an, 6 luni și 13 zile închisoare s-a contopit cu pedeapsa de mai sus, urmând să se execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive din 25 octombrie 2001, la 4 septembrie 2002. - O.S.M. la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13, art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive din 25 octombrie 2001, la 4 septembrie 2002. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 116 C. pen., a aplicat inculpaților măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în localitatea Brașov pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile S.E. suma de 14.500.000 lei despăgubiri civile. S-a reținut că, în data de 23 octombrie 2001 partea vătămată S.E. a plecat din București spre Deva cu trenul rapid 372, fiind însoțită de martora C.R., având locurile nr. 71 și nr. 73. În jurul orelor 2,00, trenul a ajuns în stația C.F.R. Brașov, unde a oprit. Cei doi inculpați s-au urcat în tren având hotărârea infracțională de a sustrage bunuri de la călători.

Inculpatul O.S.M. s-a oprit, în dreptul compartimentului unde se aflau partea vătămată și martora, iar inculpatul I.V.L. a deschis încet ușa. Ultimul, a luat, rapid, din cuier poșeta părții vătămate și a ieșit din compartiment, urmat de partea vătămată, care striga la el să-i înapoieze bunul sustras. Inculpatul O.S.M. a împins-o pe partea vătămată, în compartiment, însă aceasta l-a apucat de mână. Totuși, inculpatul s-a smucit și a reușit să scape și să fugă. În poșetă partea vătămată avea suma de 3.000.000 lei, bijuterii, 6 inele, o pereche de cercei, o brățară, un lănțișor, toate din aur, patru perechi de cărți de ghicit, un telefon cu cartelă și încărcător, medicamente, un deodorant, valoarea totală a bunurilor este de 15.000.000 lei.

Partea vătămată a formulat oral plângere, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 24 octombrie 2001 orele 3,00, de Poliția T.F. Brașov Călători. În data de 25 octombrie 2001 la ora 4,00, în restaurantul Q. din stația C.F.R. Brașov, au fost depistați cei doi inculpați și numitul P.C.V. Cu acest prilej, asupra inculpatului O.S.M. s-a găsit o geantă din material textil în care, pe lângă alte bunuri, se afla o sacoșă din plastic, în care erau împachetate, într-un ziar trei perechi de cărți tarod de dimensiuni diferite și o cartelă pentru telefonul mobil. Părții vătămate i-au fost restituite trei perechi de cărți de ghicit și cartela telefonului mobil, bunuri identificate, cu certitudine ca fiind ale sale.

Partea vătămată a solicitat să fie despăgubită cu suma de 14.500.000 lei, contravaloarea bunurilor nerecuperate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații O.S.M. și I.V.L. Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie, susținând că pedepsele, aplicate în cauză, sunt netemeinice în raport de gradul de pericol social sporit al faptei săvârșite, precum și în raport de circumstanțele personale ale celor doi inculpați, solicitând, în consecință, majorarea pedepselor stabilite, în cauză, de către prima instanță. Inculpații apelanți au solicitat să se constate că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina lor, și pe cale de consecință, să se dispună achitarea lor.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 41/ Ap din 25 februarie 2003, a respins apelurile declarate de parchet și inculpați, a constatat că inculpatul O.S.M. este arestat în altă cauză, a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare și a dispus ca onorariile pentru apărarea din oficiu să se suporte din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul I.V.L. Parchetul a criticat decizia pentru netemeinicie, întrucât, în mod nejustificat, s-au aplicat celor doi inculpați pedepse în proximitatea minimului special prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., și în consecință, a solicitat majorarea pedepselor aplicate acestora.

Inculpatul I.V.L., a solicitat, prin apărătorul său, în principal, achitarea sa, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că aceasta este supusă casării pentru cazul prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., respectiv când judecata a avut loc fără participarea inculpatului, aceasta fiind obligatorie, și care, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, se ia în considerare totdeauna din oficiu. În adevăr, așa cum rezultă din nota telefonică din 15 octombrie 2003, Penitenciarul Jilava comunică faptul că, inculpatul I.V.L. a fost arestat în baza mandatului nr. 15 din 9 decembrie 2002, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Blaj, la data de 9 decembrie 2002, ora 13,40.

Rezultă că, inculpatul I.V.L., la data de 12 februarie 2003, când s-a amânat soluționarea apelurilor declarate în cauză și la data de 25 februarie 2003, când s-a pronunțat decizia penală nr. 41/ Ap de către Curtea de Apel Brașov, a lipsit, fiind arestat. Având în vedere dispozițiile art. 375 alin. (3) C. proc. pen., care prevăd, printre altele, obligativitatea prezenței inculpatului, aflat în stare de deținere la judecarea apelului și constatându-se că instanța de apel nu a depus toate diligențele necesare îndeplinirii procedurii cu acesta, rezultă că hotărârea pronunțată în apel este nulă. Ca urmare, Curtea va admite recursurile declarate și va trimite cauza, spre rejudecare, Curții de Apel Brașov, procedându-se conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul I.V.L. împotriva deciziei penale nr. 41/ Ap din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Brașov. Constată că inculpații I.V.L. și O.S.M. sunt arestați în altă cauză. Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților I.V.L. și O.S.M., în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.