ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5793/2005

HOTĂRÂRE
14.10.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5793/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 806 din 15

iunie 2005 a Tribunalului București, secția a I penală, a fost condamnat

inculpatul D.M., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art.

76 C. pen.

S-a dedus prevenția de la 22 martie

2005, la zi.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

S-a constatat acoperit prin

restituire prejudiciul cauzat părții vătămate M.V. și s-a luat act că aceasta

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la

2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 400.000 lei onorariu

avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 22 martie 2005, în

jurul orelor 21,30, după ce a consumat băuturi alcoolice, la un văr de al său,

inculpatul D.M. s-a deplasat spre domiciliu mergând spre intersecția Str. Liviu

Rebreanu cu Bd.1 Decembrie 1918.

La un moment dat, inculpatul D.M. a

văzut-o pe partea vătămată M.V., în vârstă de 61 de ani, care ținea în mână o

geantă din piele de culoare neagră în care se afla suma de 200.000 lei, acte, o

pereche de ochelari, medicamente și un ceas de mână.

Inculpatul a urmărit-o pe partea

vătămată mergând în spatele acesteia și, înainte ca partea vătămată să intre în

scara blocului în care locuia, situat pe str. Aleea Barajul Bistriței,

inculpatul s-a repezit și i-a smuls geanta din mână, după care a fugit

ascunzându-se după o mașină.

Partea vătămată a strigat după

ajutor, iar martorii I.N. și V.A. au fugit după inculpat, găsindu-l în locul

unde se ascunsese în timp ce controla geanta sustrasă.

Inculpatul a fost imobilizat și

predat organelor de poliție, iar geanta sustrasă a fost restituită părții

vătămate, care nu s-a constituit parte civilă.

În drept, fapta inculpatului a fost

încadrată în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., respectiv

tâlhărie în formă continuată.

Individualizarea pedepsei s-a făcut

în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că

scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în

cuantumul fixat.

În favoarea inculpatului au fost

reținute circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului

special.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul D.M., care o critică pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de

fapta comisă.

Curtea de Apel București, secția a I

penală, prin decizia penală nr. 571 din 27 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 806 din 15 iunie 2005 a

Tribunalului București, secția a I penală.

S-a dedus prevenția de la 22 martie

2005 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului D.M.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivul invocat prin

apel, respectiv reducerea pedepsei dar a mai cerut și schimbarea încadrării în

infracțiunea de furt calificat și apoi suspendarea executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probele administrate

în raport de criticile aduse de inculpat, precum și din oficiu, Curtea reține

că acestea au fost corect apreciate așa încât și încadrarea juridică, se

constată a fi cea corespunzătoare faptei dar și textului de încriminare și

anume art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

Astfel, pe deplin justificat s-a

reținut comiterea tâlhăriei de către inculpat, atâta vreme cât făptuitorul

urmărește victima pe stradă, în drumul său de întoarcere acasă, în jurul orei

21,30, și înainte de a intra în scara blocului, se repede asupra sa și-i smulge

geanta din mână, după care a fugit și s-a ascuns cu bunul sustras.

Apoi pedeapsa după cuantumul

stabilit 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate de asemeni se

apreciază că respectă toate cerințele art. 72 și art. 52 C. pen.

Se va reține aceasta pentru că i s-a

recunoscut circumstanțe atenuante și în același timp nu se poate omite

pericolul social ce îl reprezintă acest făptuitor, așa încât pedeapsa, nu poate

fi socotită excesivă (cuantumul stabilit e deja sub limita minimă prevăzută de

textul de incriminare) și nici nu prezintă garanții socio - morale, pentru a se

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Ca atare, recursul va fi respins, ca

nefondat, iar hotărârea atacată va fi menținută ca temeinică și legală.

Se vor aplica și prevederile art. 381

și art. 192 C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 571/ A din 27 iulie 2005

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 martie 2005 la 14 octombrie

2005.

Obligă pe inculpat să plătească suma

de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

octombrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-15
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1115/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 725/ PI din 17 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, în baza art. 211 alin. (1), (2) și (2 1 ) lit. c) C. pen.
ÎCCJ 2005-04-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2285/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din 14 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei incul
ÎCCJ 2004-05-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2431/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1118 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul N.R.A. în baza art. 211 alin. (2)
ÎCCJ 2004-05-19
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2717/2004
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 636 din 14 iulie 2003, Judecătoria Onești l-a condamnat pe inculpatul U.C.L., în baza art. 20, raportat la art. 208 alin. (1)
ÎCCJ 2004-05-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2553/2004
fapta, se reține și din declarațiile martorului G.C., acesta, prezent într-un imobil situat în apropierea locului faptei, fiind cel care l-a văzut pe inculpat și, totodată, cel care l-a revăzut când s-a reîntors pentru a-și recupera portofe
Sursă