ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5793/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5793/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 806 din 15
iunie 2005 a Tribunalului București, secția a I penală, a fost condamnat
inculpatul D.M., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută
de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art.
76 C. pen.
S-a dedus prevenția de la 22 martie
2005, la zi.
S-a menținut starea de arest a
inculpatului.
S-a constatat acoperit prin
restituire prejudiciul cauzat părții vătămate M.V. și s-a luat act că aceasta
nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la
2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 400.000 lei onorariu
avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție,
prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 22 martie 2005, în
jurul orelor 21,30, după ce a consumat băuturi alcoolice, la un văr de al său,
inculpatul D.M. s-a deplasat spre domiciliu mergând spre intersecția Str. Liviu
Rebreanu cu Bd.1 Decembrie 1918.
La un moment dat, inculpatul D.M. a
văzut-o pe partea vătămată M.V., în vârstă de 61 de ani, care ținea în mână o
geantă din piele de culoare neagră în care se afla suma de 200.000 lei, acte, o
pereche de ochelari, medicamente și un ceas de mână.
Inculpatul a urmărit-o pe partea
vătămată mergând în spatele acesteia și, înainte ca partea vătămată să intre în
scara blocului în care locuia, situat pe str. Aleea Barajul Bistriței,
inculpatul s-a repezit și i-a smuls geanta din mână, după care a fugit
ascunzându-se după o mașină.
Partea vătămată a strigat după
ajutor, iar martorii I.N. și V.A. au fugit după inculpat, găsindu-l în locul
unde se ascunsese în timp ce controla geanta sustrasă.
Inculpatul a fost imobilizat și
predat organelor de poliție, iar geanta sustrasă a fost restituită părții
vătămate, care nu s-a constituit parte civilă.
În drept, fapta inculpatului a fost
încadrată în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., respectiv
tâlhărie în formă continuată.
Individualizarea pedepsei s-a făcut
în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că
scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în
cuantumul fixat.
În favoarea inculpatului au fost
reținute circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului
special.
Împotriva sentinței a declarat apel
inculpatul D.M., care o critică pentru netemeinicie sub aspectul
individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de
fapta comisă.
Curtea de Apel București, secția a I
penală, prin decizia penală nr. 571 din 27 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul
declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 806 din 15 iunie 2005 a
Tribunalului București, secția a I penală.
S-a dedus prevenția de la 22 martie
2005 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului D.M.
Nemulțumit și de această hotărâre,
în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivul invocat prin
apel, respectiv reducerea pedepsei dar a mai cerut și schimbarea încadrării în
infracțiunea de furt calificat și apoi suspendarea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probele administrate
în raport de criticile aduse de inculpat, precum și din oficiu, Curtea reține
că acestea au fost corect apreciate așa încât și încadrarea juridică, se
constată a fi cea corespunzătoare faptei dar și textului de încriminare și
anume art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.
Astfel, pe deplin justificat s-a
reținut comiterea tâlhăriei de către inculpat, atâta vreme cât făptuitorul
urmărește victima pe stradă, în drumul său de întoarcere acasă, în jurul orei
21,30, și înainte de a intra în scara blocului, se repede asupra sa și-i smulge
geanta din mână, după care a fugit și s-a ascuns cu bunul sustras.
Apoi pedeapsa după cuantumul
stabilit 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate de asemeni se
apreciază că respectă toate cerințele art. 72 și art. 52 C. pen.
Se va reține aceasta pentru că i s-a
recunoscut circumstanțe atenuante și în același timp nu se poate omite
pericolul social ce îl reprezintă acest făptuitor, așa încât pedeapsa, nu poate
fi socotită excesivă (cuantumul stabilit e deja sub limita minimă prevăzută de
textul de incriminare) și nici nu prezintă garanții socio - morale, pentru a se
dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Ca atare, recursul va fi respins, ca
nefondat, iar hotărârea atacată va fi menținută ca temeinică și legală.
Se vor aplica și prevederile art. 381
și art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 571/ A din 27 iulie 2005
a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 martie 2005 la 14 octombrie
2005.
Obligă pe inculpat să plătească suma
de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14
octombrie 2005.