ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5793/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 806 din 15 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a I penală, a fost condamnat inculpatul D.M., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen. S-a dedus prevenția de la 22 martie 2005, la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a constatat acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate M.V. și s-a luat act că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 22 martie 2005, în jurul orelor 21,30, după ce a consumat băuturi alcoolice, la un văr de al său, inculpatul D.M. s-a deplasat spre domiciliu mergând spre intersecția Str. Liviu Rebreanu cu Bd.1 Decembrie 1918. La un moment dat, inculpatul D.M. a văzut-o pe partea vătămată M.V., în vârstă de 61 de ani, care ținea în mână o geantă din piele de culoare neagră în care se afla suma de 200.000 lei, acte, o pereche de ochelari, medicamente și un ceas de mână. Inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată mergând în spatele acesteia și, înainte ca partea vătămată să intre în scara blocului în care locuia, situat pe str. Aleea Barajul Bistriței, inculpatul s-a repezit și i-a smuls geanta din mână, după care a fugit ascunzându-se după o mașină.

Partea vătămată a strigat după ajutor, iar martorii I.N. și V.A. au fugit după inculpat, găsindu-l în locul unde se ascunsese în timp ce controla geanta sustrasă. Inculpatul a fost imobilizat și predat organelor de poliție, iar geanta sustrasă a fost restituită părții vătămate, care nu s-a constituit parte civilă. În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., respectiv tâlhărie în formă continuată. Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat. În favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul D.M., care o critică pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de fapta comisă. Curtea de Apel București, secția a I penală, prin decizia penală nr. 571 din 27 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 806 din 15 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a I penală. S-a dedus prevenția de la 22 martie 2005 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului D.M. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivul invocat prin apel, respectiv reducerea pedepsei dar a mai cerut și schimbarea încadrării în infracțiunea de furt calificat și apoi suspendarea executării pedepsei.

Recursul este nefondat. Examinându-se probele administrate în raport de criticile aduse de inculpat, precum și din oficiu, Curtea reține că acestea au fost corect apreciate așa încât și încadrarea juridică, se constată a fi cea corespunzătoare faptei dar și textului de încriminare și anume art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. Astfel, pe deplin justificat s-a reținut comiterea tâlhăriei de către inculpat, atâta vreme cât făptuitorul urmărește victima pe stradă, în drumul său de întoarcere acasă, în jurul orei 21,30, și înainte de a intra în scara blocului, se repede asupra sa și-i smulge geanta din mână, după care a fugit și s-a ascuns cu bunul sustras. Apoi pedeapsa după cuantumul stabilit 4 ani închisoare cu executare prin privare de libertate de asemeni se apreciază că respectă toate cerințele art. 72 și art. 52 C. pen.

Se va reține aceasta pentru că i s-a recunoscut circumstanțe atenuante și în același timp nu se poate omite pericolul social ce îl reprezintă acest făptuitor, așa încât pedeapsa, nu poate fi socotită excesivă (cuantumul stabilit e deja sub limita minimă prevăzută de textul de incriminare) și nici nu prezintă garanții socio - morale, pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. Ca atare, recursul va fi respins, ca nefondat, iar hotărârea atacată va fi menținută ca temeinică și legală. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 571/ A din 27 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 martie 2005 la 14 octombrie 2005. Obligă pe inculpat să plătească suma de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2005.