ÎCCJ, decizie (scj.ro #84631)

Tâlhărie. Furt. Infracțiune unică. Concurs.

Fapte săvârșite asupra aceluiași patrimoniu, în aceeași împrejurare. Încadrare

juridică

Faptele succesive de furt consumat, de

tentativă de furt și de tentativă de furt prin întrebuințare de violențe

săvârșite în aceeași împrejurare și asupra aceluiași patrimoniu constituie,

pentru toate faptele, infracțiunea unică de tâlhărie, agresiunea finală având

ca scop scăparea făptuitorului de tragerea la răspundere pentru toate

sustragerile, consumate și tentate, comise anterior actelor de violență sau,

după caz, pentru păstrarea bunurilor sustrase succesiv.

Secția

penală, decizia nr. 3582 din 9 septembrie 2003

Prin sentința nr. 983 din 15 octombrie 2002, Tribunalul București, secția I

penală, inculpatul G.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b), d) și f) și a tentativei la

infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen.

Instanța a reținut că, în noaptea de 26 decembrie 2001, inculpatul a pătruns

prin escaladare în curtea părții vătămate și a luat din garaj o bicicletă pe

care a dus-o la poarta curții pentru a o lua la plecare.

De asemenea, a încercat să fure autoturismul aflat în curte, dar după ce a

pătruns în interiorul acestuia prin efracție, nu a reușit să-l pornească și a

renunțat.

Apoi inculpatul a intrat în locuință pentru a sustrage alte bunuri; fiind

surprins de partea vătămată, a lovit-o cu cuțitul pentru a-și asigura scăparea,

cauzându-i leziuni vindecabile în 8 zile.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 81 din 13

februarie 2003, a admis apelul procurorului și a schimbat încadrarea juridică a

faptei de furt calificat privind sustragerea bicicletei, din tentativă în

infracțiune consumată.

Încercarea de a sustrage autoturismul nu a fost reținută ca infracțiune,

instanța de apel motivând că inculpatul s-a desistat, întrerupând din proprie

inițiativă executarea faptei.

Procurorul a declarat recurs, cu motivarea

că faptele săvârșite de inculpat constituie o unică infracțiune de tâlhărie,

iar nu tâlhărie și   furt aflate în concurs.

Recursul este fondat.

Din probele administrate în cauză rezultă

că instanța de apel a considerat greșit că inculpatul s-a desistat de la furtul

autoturismului; în realitate el a făcut acte de executare specifice acțiunii de

sustragere dar, cu toate încercările, el nu a reușit să pornească autoturismul,

furtul rămânând, astfel, în fază de tentativă.

Această faptă, împreună cu furtul

bicicletei și încercarea de a sustrage bunuri din locuința părții vătămate nu

au fost comise în condițiile unei pluralități de infracțiuni; inculpatul a

acționat cu intenția de a sustrage bunuri ale părții vătămate, ceea ce a și

reușit în privința bicicletei, furtul autoturismului și al altor bunuri

rămânând în fază de tentativă.

Cum faptele de sustragere au vizat același

patrimoniu, fiind săvârșite prin mai multe acte de executare, în aceeași

împrejurare, iar pentru a păstra bunul și a-și  asigura scăparea a lovit

partea vătămată, în sarcina inculpatului trebuia să se rețină infracțiunea

unică de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b), d) și f) C. pen.

În consecință recursul declarat de procuror a fost admis, s-a

schimbat încadrarea juridică în sensul celor ce preced și s-a

dispus condamnarea inculpatului în baza textului de lege menționat.