ÎCCJ, decizie (scj.ro #84631)

Tâlhărie. Furt. Infracțiune unică. Concurs. Fapte săvârșite asupra aceluiași patrimoniu, în aceeași împrejurare. Încadrare juridică Faptele succesive de furt consumat, de tentativă de furt și de tentativă de furt prin întrebuințare de violențe săvârșite în aceeași împrejurare și asupra aceluiași patrimoniu constituie, pentru toate faptele, infracțiunea unică de tâlhărie, agresiunea finală având ca scop scăparea făptuitorului de tragerea la răspundere pentru toate sustragerile, consumate și tentate, comise anterior actelor de violență sau, după caz, pentru păstrarea bunurilor sustrase succesiv. Secția penală, decizia nr. 3582 din 9 septembrie 2003 Prin sentința nr. 983 din 15 octombrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, inculpatul G.M.

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b), d) și f) și a tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen. Instanța a reținut că, în noaptea de 26 decembrie 2001, inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea părții vătămate și a luat din garaj o bicicletă pe care a dus-o la poarta curții pentru a o lua la plecare. De asemenea, a încercat să fure autoturismul aflat în curte, dar după ce a pătruns în interiorul acestuia prin efracție, nu a reușit să-l pornească și a renunțat. Apoi inculpatul a intrat în locuință pentru a sustrage alte bunuri; fiind surprins de partea vătămată, a lovit-o cu cuțitul pentru a-și asigura scăparea, cauzându-i leziuni vindecabile în 8 zile.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 81 din 13 februarie 2003, a admis apelul procurorului și a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat privind sustragerea bicicletei, din tentativă în infracțiune consumată. Încercarea de a sustrage autoturismul nu a fost reținută ca infracțiune, instanța de apel motivând că inculpatul s-a desistat, întrerupând din proprie inițiativă executarea faptei. Procurorul a declarat recurs, cu motivarea că faptele săvârșite de inculpat constituie o unică infracțiune de tâlhărie, iar nu tâlhărie și furt aflate în concurs. Recursul este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă că instanța de apel a considerat greșit că inculpatul s-a desistat de la furtul autoturismului; în realitate el a făcut acte de executare specifice acțiunii de sustragere dar, cu toate încercările, el nu a reușit să pornească autoturismul, furtul rămânând, astfel, în fază de tentativă.

Această faptă, împreună cu furtul bicicletei și încercarea de a sustrage bunuri din locuința părții vătămate nu au fost comise în condițiile unei pluralități de infracțiuni; inculpatul a acționat cu intenția de a sustrage bunuri ale părții vătămate, ceea ce a și reușit în privința bicicletei, furtul autoturismului și al altor bunuri rămânând în fază de tentativă. Cum faptele de sustragere au vizat același patrimoniu, fiind săvârșite prin mai multe acte de executare, în aceeași împrejurare, iar pentru a păstra bunul și a-și asigura scăparea a lovit partea vătămată, în sarcina inculpatului trebuia să se rețină infracțiunea unică de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b), d) și f) C. pen.

În consecință recursul declarat de procuror a fost admis, s-a schimbat încadrarea juridică în sensul celor ce preced și s-a dispus condamnarea inculpatului în baza textului de lege menționat.