ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 255/2003

R  O  M  A  N  I  A

Decizia nr.255

Dosar

nr.2815/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul

A.P. împotriva deciziei penale nr.119/A  din 6 iunie  2002 a Curții de Apel

Oradea

.

S-a prezentat recurentul inculpat  A.P., aflat în

stare de arest, asistat de  av.Z.C., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata

parte civilă B.A.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a susținut că infracțiunea

de tâlhărie în formă agravantă este o infracțiune complexă, care absoarbe în conținutul

său atât infracțiunea de violare de domiciliu, cât și pe cea de distrugere – în

speță, strâmbarea axului zăvorului de la

ușă

.

În recursul inculpatului, apărarea a susținut schimbarea

încadrării juridice pentru fapta dedusă judecății în tentativă la tâlhărie calificată

prin efracție și reducerea pedepsei.

Procurorul a susținut că, în raport de situația de fapt

reținută și dovedită cu probatoriul administrat  la dosarul cauzei, fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea

de tâlhărie în formă calificată, infracțiunea de distrugere și violare de domiciliu

fiind absorbită în conținutul infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie

în formă calificată.

A  solicitat admiterea recursului numai sub acest aspect

nu și al reducerii pedepsei.

Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat a arătat că recunoaște

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și distrugere, motivând că a intrat

în casa părții vătămate pentru a se adăposti de ploaie.

C  U  R  T  E  A,

Deliberând asupra cauzei de față:

Din actele dosarului, rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr.61 pronunțată la data de 8 aprilie

2002 în dosarul nr.8849/2001 Tribunalul Oradea l-a condamnat pe inculpatul A.P.

pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită

de dispozițiile art.211 alin.2 lit.d și f cu aplicarea art.37 a Codului penal

la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de

art.192 alin.2 cu art.37 lit.a Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare și pentru

infracțiunea de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea

art.37 lit.a Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art.33 lit.a și art.34 lit.b

Cod penal la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare dându-se și un spor de 2 luni

închisoare, inculpatul urmând să execute 4 ani și 2 luni închisoare.

Conform art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată

a restului de pedeapsă de 702 zile (deci pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr.584/1997 de Judecătoria Alba) și s-a contopit

cu pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare, urmând să execute 4 ani și 2 luni închisoare

la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, deci 4 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art.71 – 64 Cod penal.

S-a dedus arestarea preventivă la zi.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către

stat incluzându-se și onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, în fapt s-au reținut următoarele:

La data de 13 noiembrie 2001, partea vătămată B.A. în

timp ce dormea a fost victima inculpatului care, în jurul orelor 6,00 a pătruns

forțat în locuința sa, cu intenția evidentă de a sustrage bunuri iar pentru a-și

asigura scăparea l-a lovit, când a încercat să-l imobilizeze.

Instanța, din analiza probelor administrate care au dus

la stabilirea faptei și a vinovăției inculpatului astfel cum au fost prezentate

(declarația părții vătămate, declarația inculpatului, proces-verbal de recunoaștere

din grup, martorii C.T., O.D., S.I.E. și L.F.), a constatat întrunirea elementelor

constitutive a trei infracțiuni distincte aflate în concurs real: distrugere (îndoirea

zăvorului), violare de domiciliu (pătrunderea fără drept în locuință), tentativă

la tâlhărie (nu a mai sustras de frica părții vătămate și l-a lovit pentru a-și

asigura retragerea).

Cu ocazia stabilirii pedepsei la individualizarea acesteia,

instanța a aplicat și sporuri de concurs.

Curtea de Apel Oradea prin decizia penală nr.119/A pronunțată

la data de 6 iunie 2002 în dosarul penal nr.2175/2002 a respins ca nefondat apelul

inculpatului, prin care se criticase sentința de condamnare pentru asprimea pedepsei

aplicate, apreciindu-se că aceasta este corespunzătoare gradului de pericol

social al faptelor așa cum s-au săvârșit și al persoanei inculpatului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul

a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât fapta

sa a fost greșit încadrată juridic (art.385

9

alin.1 pct.17) și individualizarea

necorespunzătoare.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

și a sentinței, încadrarea juridică într-o infracțiune unică, complexă, de tentativă

la tâlhărie calificată pentru care să se aplice o pedeapsă redusă.

Inculpatul personal a declarat că i-a lipsit intenția

sustragerii deci se consideră vinovat doar de pătrunderea fără voie în locuință

și de îndoirea zăvorului de la

ușă

.

Curtea, examinând hotărârea atacată și sentința de condamnare

în raport de probele administrate, criticile formulate și dispozițiile legale aplicate

în cauză, astfel cum și-au găsit interpretarea în practica judiciară constată următoarele:

Situația de fapt a frost corect stabilită dar greșit

interpretată și încadrată juridic.

Sub aspectul laturii obiective s-a reținut corespunzător

realității că inculpatul a pătruns într-o locuință prin forțarea încuietorii și

fiind surprins

s-a speriat și l-a lovit pe locatar pentru a putea fugi.

Din punct de vedere al laturii subiective  prezența inculpatului

în casă în clandestinitate, spaima acestuia când a fost descoperit, unite cu lipsa

vreunei surse licite de venit și săvârșirea anterioară a acelui furt, nu se explică

altfel decât prin intenția sa de a fura.

Explicația dată de inculpat este puerilă și de altfel

neconfirmată de vreo altă probă (este vorba de afirmația inculpatului că s-ar fi

adăpostit de ploaie).

Recursul inculpatului este întemeiat sub aspectul greșitei

încadrări juridice în trei infracțiuni distincte : distrugere, violare de domiciliu

și tentativă la infracțiunea de tâlhărie.

Distrugerea și violarea de domiciliu sunt absorbite în infracțiunea

de tâlhărie, în forma reținută a tentativei.

Actele materiale de pătrundere în imobil și forțare a

încuietorii sunt specifice furtului prin efracție, întrerupt de apariția părții

vătămate, împotriva căruia inculpatul a exercitat violențe, pentru a-și asigura

scăparea.

În speță, nu este vorba de o pluralitate de infracțiuni

ci de o infracțiune complexă, al cărei specific constă tocmai în cuprinderea în

conținutul său în formă agravantă a unor acțiuni care prin ele însele sunt fapte

prevăzute de legea penală.

Elementele acestora sunt absorbite în infracțiunea complexă.

Date fiind circumstanțele nu se impune reducerea pedepsei.

Urmează a se admite recursul în conformitate cu dispozițiile

art.385

15

pct.2 lit.d Cod procedură penală și casând hotărârile prin

aplicarea art.334 Cod procedură penală, inculpatul să fie condamnat pentru tentativă

la infracțiunea de tâlhărie săvârșită în timpul nopții dintr-o locuință.

Se va menține revocarea liberării condiționate pentru

restul de pedeapsă de 702 zile din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr.584/1997 a Judecătoriei Alba și se va contopi cu pedeapsa

aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare.

Conform art.88 Cod penal se va deduce prevenția la zi.

Onorariul apărătorului din oficiu, se va suporta din

fondul Ministerului Justiției având în vedere dispozițiile art.192 alin.final

Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de inculpatul A.P., împotriva deciziei penale nr.199/A din 6 iunie

2002 a Curții de Apel

Oradea

.

Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală

nr.61 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului Bihor – Oradea, cu privire la încadrările

juridice reținute.

Înlătură sporurile de pedeapsă aplicate și a art.34 lit.b

din Codul penal.

În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea

juridică dată faptei din infracțiunile prevăzute de art.20 raportat la art.211

alin.2 lit.d și f cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, art.192 alin.2 cu aplicarea

art.37 lit.a din Codul penal și art.217 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.a din Codul

penal, în infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.d și

f din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, text de lege în baza

căruia îl condamnă pe inculpat la 4 ani închisoare.

Menține revocarea liberării condiționate pentru restul

de pedeapsă rămas neexecutat de 702 zile din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr.584/1997 a Judecătoriei Alba, pe care îl contopește

cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în

arest preventiv de la 14 noiembrie 2001 la 21 ianuarie 2003.

Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea

din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.