ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4124/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 357 din 13 decembrie

2002, pronunțată de Tribunalul Mureș a fost condamnat inculpatul G.M.;

- în baza art. 20, raportat la art. 174

și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 9 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) C.

pen.;

- în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art.

37 lit. b) C. pen., la 7 ani închisoare, prin aplicarea art. 334 C. proc. pen.;

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai

grea, de 9 ani închisoare, cu un spor de un an închisoare, urmând să execute

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 alin. (1) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art.

71 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească 14.291.133 lei părții civile Spitalul Clinic Târgu Mureș și

72.318.697 lei Spitalului Clinic Județean Mureș.

A mai fost obligat să plătească

părții civile M.P. 10.723.020 lei despăgubiri materiale, 30.000.000 lei daune

morale și 250.000 lei cheltuieli de judecată, iar părții civile M.M. suma de

10.000.000 lei, daune morale.

Pentru a pronunța această hotărâre,

pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație de fapt:

Între inculpat și părțile vătămate M.M.

și M.P. au existat raporturi contractuale derivând din executarea de către

inculpat, în favoarea soților M. a unor lucrări de zidărie în valoare de

9.500.000 lei, din care a primit doar 2.000.000 lei. Deși inculpatul a

solicitat în mod repetat diferența de preț, în mod constant a fost amânată

plata, invocându-se diferite motive.

Pe acest fond, în seara zilei de 5

decembrie 2000, în jurul orelor 12,30, inculpatul s-a deplasat la domiciliul

părților vătămate, cu intenția de a-și recupera banii, în orice modalitate, în

situația unui refuz. A pătruns în curte, folosind cheia de la poartă, deși părțile

vătămate nu erau acasă. A ștrangulat câinele și a intrat în șopron, în

așteptarea părților vătămate.

La aproximativ 20 de minute au venit

acasă părțile vătămate, M.P. s-a deplasat în spatele curții, pentru a vedea ce

s-a întâmplat cu câinele.

Observându-l pe inculpat care i-a

cerut din nou bani, i-a solicitat să părăsească curtea, moment în care

inculpatul l-a izbit cu capul de niște bare metalice, încât partea vătămată a

căzut la pământ, după care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul

peste cap.

Din actele medico-legale rezultă că M.P.

a suferit un traumatism cranio-facial, cu fractură cominutivă a mandibulei,

fractură eschiloasă temporo-parieto-occipital stângă, contuzie cerebrală,

hematom intracranian temporal stângă, leziunile traumatice putându-se produce

prin lovituri directe, repetate cu corp contondent dur.

Viața părții vătămate a fost pusă în

primejdie, direct și imediat, necesitând îngrijiri medicale de 80-90 zile.

Inculpatul a intrat și în casă,

solicitând părții vătămate banii datorați. S-au deplasat în sufragerie unde M.M.

avea poșeta.

Aflând de la inculpat ce i s-a întâmplat

soțului, M.M. a început să strige, inculpatul a lovit-o cu cuțitul, iar după ce

aceasta a căzut pe podea, a mai lovit-o de câteva ori cu cuțitul în cap, partea

vătămată pierzându-și cunoștința.

Inculpatul a luat din poșetă suma de

13.500.000 lei, două bonuri valorice și buletinul de identitate. Apoi a scos

banii, iar poșeta a aruncat-o în râul Mureș.

Partea vătămată M.M. a suferit

leziuni corporale traumatice care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile

îngrijiri medicale, dar nu i-au pus în primejdie viața.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, cerând reducerea pedepsei și susținând că, a umblat

după banii săi la familia M., timp de 2 ani.

Prin decizia penală nr. 102 din 18

iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de inculpat, a

desființat, în parte, hotărârea atacată și a redus pedeapsa aplicată

inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, de la 9

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică din

două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 192 alin. (2) C.

pen. și art. 37 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și

art. 13 C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 6 ani și 6

luni închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate și

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost înlăturat sporul de un an

închisoare și au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii apelate.

S-a reținut că, potrivit art. 41 alin.

(3) C. pen., infracțiunea este complexă când în conținutul ei intră, ca element

sau circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune, care constituie prin ea

însăși o faptă penală.

Așa fiind, s-a concluzionat că, nu

se poate reține infracțiunea de violare de domiciliu în concurs cu tâlhăria

săvârșită într-o locuință sau dependință, această acțiune intrând în conținutul

tâlhăriei, așa cum textul a fost modificat prin Legea nr. 140/1966.

S-a mai constatat că, în raport de

data comiterii faptei, în cauză are aplicabilitate, potrivit art. 13 C. pen.,

legea veche care este mai favorabilă inculpatului, cu referire la infracțiunea

de tâlhărie.

În termen legal împotriva hotărârii

de mai sus a declarat recurs inculpatul.

Prin motivele scrise, cât și oral,

inculpatul a cerut reducerea pedepsei, justificată reducerea de conduita părții

vătămate, care în mod sistematic au refuzat să-i plătească suma, pe care i-o

datora, urmare a lucrărilor executate de inculpat acestora.

Critica formulată se încadrează în

prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul

este nefondat pentru cele ce urmează:

Instanța de apel a stabilit nu numai

o încadrare corectă activităților infracționale reținute dar și pedepse în

limite legale, care reflectă atât pericolul faptelor, dar și al făptuitorului.

Recurentul inculpat, recidivist, a

comis, în concurs real două infracțiuni grave de tentativă la omor calificat și

tâlhărie.

Cu toate acestea, fiind apreciată

conduita procesuală sinceră, cât și împrejurarea care a generat comiterea

faptelor, instanța de apel a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă

rezultantă de 8 ani închisoare, pedeapsă apropiată de limita legală inferioară

a tentativei la omor deosebit de grav, infracțiune sancționată sever de

legiuitor.

Mai mult, instanța de apel

rejudecând cauza în limitele desființării ei a aplicat nu numai pedepse mai

mici recurentului inculpat, dar a înlăturat și sporul de un an închisoare,

aplicat de instanța de fond.

În acest context de fapt și de

drept, nu se regăsesc alte împrejurări care să justifice o altă reducere a

pedepselor, pentru că dacă s-ar proceda altfel, pedeapsa nu ar corespunde

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., iar pe de altă parte, nu ar realiza

cerințele înscrise în art. 52 C. pen.

Împrejurarea invocată de recurent în

apărarea sa nu poate constitui nici o cauză de înlăturare a răspunderii penale și

nici de reducere a pedepsei, prin reținerea unor circumstanțe judiciare

personale, atâta timp cât, este bine cunoscut că, reglementarea oricăror conflicte

de interese nu se poate realiza decât pe căi legale.

Pe cale de consecință, critica este

nefondată și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat se va respinge, ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa

aplicată pericolul reținerii și arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.M., împotriva deciziei penale nr. 102/ A din 18 iunie

2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Deduce din pedeapsă, perioada

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 27 decembrie 2000 la 1

octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.