ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4124/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 357 din 13 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Mureș a fost condamnat inculpatul G.M.; - în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) C. pen.; - în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la 7 ani închisoare, prin aplicarea art. 334 C. proc. pen.; - în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, cu un spor de un an închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească 14.291.133 lei părții civile Spitalul Clinic Târgu Mureș și 72.318.697 lei Spitalului Clinic Județean Mureș. A mai fost obligat să plătească părții civile M.P. 10.723.020 lei despăgubiri materiale, 30.000.000 lei daune morale și 250.000 lei cheltuieli de judecată, iar părții civile M.M. suma de 10.000.000 lei, daune morale.

Pentru a pronunța această hotărâre, pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație de fapt: Între inculpat și părțile vătămate M.M. și M.P. au existat raporturi contractuale derivând din executarea de către inculpat, în favoarea soților M. a unor lucrări de zidărie în valoare de 9.500.000 lei, din care a primit doar 2.000.000 lei. Deși inculpatul a solicitat în mod repetat diferența de preț, în mod constant a fost amânată plata, invocându-se diferite motive. Pe acest fond, în seara zilei de 5 decembrie 2000, în jurul orelor 12,30, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părților vătămate, cu intenția de a-și recupera banii, în orice modalitate, în situația unui refuz. A pătruns în curte, folosind cheia de la poartă, deși părțile vătămate nu erau acasă.

A ștrangulat câinele și a intrat în șopron, în așteptarea părților vătămate. La aproximativ 20 de minute au venit acasă părțile vătămate, M.P. s-a deplasat în spatele curții, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu câinele. Observându-l pe inculpat care i-a cerut din nou bani, i-a solicitat să părăsească curtea, moment în care inculpatul l-a izbit cu capul de niște bare metalice, încât partea vătămată a căzut la pământ, după care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul peste cap. Din actele medico-legale rezultă că M.P. a suferit un traumatism cranio-facial, cu fractură cominutivă a mandibulei, fractură eschiloasă temporo-parieto-occipital stângă, contuzie cerebrală, hematom intracranian temporal stângă, leziunile traumatice putându-se produce prin lovituri directe, repetate cu corp contondent dur.

Viața părții vătămate a fost pusă în primejdie, direct și imediat, necesitând îngrijiri medicale de 80-90 zile. Inculpatul a intrat și în casă, solicitând părții vătămate banii datorați. S-au deplasat în sufragerie unde M.M. avea poșeta. Aflând de la inculpat ce i s-a întâmplat soțului, M.M. a început să strige, inculpatul a lovit-o cu cuțitul, iar după ce aceasta a căzut pe podea, a mai lovit-o de câteva ori cu cuțitul în cap, partea vătămată pierzându-și cunoștința. Inculpatul a luat din poșetă suma de 13.500.000 lei, două bonuri valorice și buletinul de identitate. Apoi a scos banii, iar poșeta a aruncat-o în râul Mureș. Partea vătămată M.M. a suferit leziuni corporale traumatice care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale, dar nu i-au pus în primejdie viața.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, cerând reducerea pedepsei și susținând că, a umblat după banii săi la familia M., timp de 2 ani. Prin decizia penală nr. 102 din 18 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de inculpat, a desființat, în parte, hotărârea atacată și a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, de la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a schimbat încadrarea juridică din două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 6 ani și 6 luni închisoare. S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost înlăturat sporul de un an închisoare și au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii apelate. S-a reținut că, potrivit art. 41 alin. (3) C. pen., infracțiunea este complexă când în conținutul ei intră, ca element sau circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune, care constituie prin ea însăși o faptă penală.

Așa fiind, s-a concluzionat că, nu se poate reține infracțiunea de violare de domiciliu în concurs cu tâlhăria săvârșită într-o locuință sau dependință, această acțiune intrând în conținutul tâlhăriei, așa cum textul a fost modificat prin Legea nr. 140/1966. S-a mai constatat că, în raport de data comiterii faptei, în cauză are aplicabilitate, potrivit art. 13 C. pen., legea veche care este mai favorabilă inculpatului, cu referire la infracțiunea de tâlhărie. În termen legal împotriva hotărârii de mai sus a declarat recurs inculpatul. Prin motivele scrise, cât și oral, inculpatul a cerut reducerea pedepsei, justificată reducerea de conduita părții vătămate, care în mod sistematic au refuzat să-i plătească suma, pe care i-o datora, urmare a lucrărilor executate de inculpat acestora.

Critica formulată se încadrează în prevederile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat pentru cele ce urmează: Instanța de apel a stabilit nu numai o încadrare corectă activităților infracționale reținute dar și pedepse în limite legale, care reflectă atât pericolul faptelor, dar și al făptuitorului. Recurentul inculpat, recidivist, a comis, în concurs real două infracțiuni grave de tentativă la omor calificat și tâlhărie. Cu toate acestea, fiind apreciată conduita procesuală sinceră, cât și împrejurarea care a generat comiterea faptelor, instanța de apel a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pedeapsă apropiată de limita legală inferioară a tentativei la omor deosebit de grav, infracțiune sancționată sever de legiuitor.

Mai mult, instanța de apel rejudecând cauza în limitele desființării ei a aplicat nu numai pedepse mai mici recurentului inculpat, dar a înlăturat și sporul de un an închisoare, aplicat de instanța de fond. În acest context de fapt și de drept, nu se regăsesc alte împrejurări care să justifice o altă reducere a pedepselor, pentru că dacă s-ar proceda altfel, pedeapsa nu ar corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., iar pe de altă parte, nu ar realiza cerințele înscrise în art. 52 C. pen. Împrejurarea invocată de recurent în apărarea sa nu poate constitui nici o cauză de înlăturare a răspunderii penale și nici de reducere a pedepsei, prin reținerea unor circumstanțe judiciare personale, atâta timp cât, este bine cunoscut că, reglementarea oricăror conflicte de interese nu se poate realiza decât pe căi legale.

Pe cale de consecință, critica este nefondată și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată pericolul reținerii și arestării preventive. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M., împotriva deciziei penale nr. 102/ A din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș. Deduce din pedeapsă, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 27 decembrie 2000 la 1 octombrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.