ÎCCJ, decizie (scj.ro #84640)

Tâlhărie.lucruri sustrase din același patrimoniu. Violențe asupra a două persoane pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Încadrare juridică Unitatea sau pluralitatea de infracțiuni complexe de tâlhărie prevăzută în art. 211 C. pen. este determinată de obiectul acțiunii principale, aceea de furt ; ca atare, dacă sustragerea este săvârșită dintr-un singur patrimoniu, există o unică infracțiune de tâlhărie, indiferent de numărul persoanelor agresate de făptuitor pentru însușirea lucrului sau pentru păstrarea bunului furat, pentru înlăturarea urmelor infracțiunii sau pentru a-și asigura scăparea. Secția penală, decizia nr. 4271 din 7 octombrie 2003 Prin sentința nr. 497 din 30 mai 2002, Tribunalul București, secția I-a penală, a condamnat, între alții, pe inculpatul M.N.

la două pedepse pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. a), b) d) și f) și la două pedepse pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută în art. 239 alin. (1), (2) și (3) C. pen. Instanța a reținut că, în noaptea de 31 decembrie 1997, inculpatul, împreună cu alții, a pătruns într-o locuință de unde au sustras diferite bunuri. Fiind surprinși de organele de poliție, inculpatul, încercând să-și asigure scăparea, a lovit doi polițiști. Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel, cu motivarea, între altele, că s-a reținut greșit săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, întrucât prin acțiunea de sustragere a fost vizat un singur patrimoniu.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 698 din 24 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, motivând că încadrarea faptelor în două infracțiuni de tâlhărie este corectă, de vreme ce inculpatul, pentru a scăpa, a lovit, succesiv, doi polițiști care încercau să-l imobilizeze. Prin recursul declarat, inculpatul a formulat aceeași critică privind încadrarea juridică a faptelor. Recursul este fondat. Instanțele, reținând în sarcina inculpatului săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, cu motivarea că pentru a-și asigura scăparea a lovit doi lucrători de poliție, au pronunțat hotărâri cu greșita aplicare a legii. Tâlhăria este o infracțiune complexă, din strucutra ei făcând parte atât furtul, componentă principală, cât și actele de violență, care constituie componenta adiacentă.

Prin urmare, faptele de tâlhărie se raportează la numărul subiecților pasivi ai faptei de furt, și nu la numărul subiecților pasivi ai acțiunii adiacente de întrebuințare de violențe pentru a-și asigura scăparea. Sub acest aspect recursul inculpatului a fost admis, s-au casat hotărârile atacate, s-a schimbat încadrarea juridică și s-a dispus condamnarea inculpatului pentru o singură infracțiune de tâlhărie, în concurs cu două infracțiuni de ultraj reținute corect în sarcina acestuia.