ÎCCJ, decizie (scj.ro #84640)

Tâlhărie.lucruri sustrase din același

patrimoniu. Violențe asupra a două persoane pentru ca făptuitorul să-și asigure

scăparea. Încadrare juridică

Unitatea sau pluralitatea de infracțiuni complexe de tâlhărie prevăzută în

art. 211 C. pen. este determinată de obiectul acțiunii principale, aceea de

furt ; ca atare, dacă sustragerea este săvârșită dintr-un singur patrimoniu,

există o unică infracțiune de tâlhărie, indiferent de numărul persoanelor

agresate de făptuitor pentru însușirea lucrului sau pentru păstrarea bunului

furat, pentru înlăturarea urmelor infracțiunii sau pentru a-și asigura

scăparea.

Secția

penală, decizia nr. 4271 din 7 octombrie 2003

Prin sentința nr. 497 din 30 mai 2002, Tribunalul București, secția I-a penală,

a condamnat, între alții, pe inculpatul M.N. la două pedepse pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. a), b) d) și f)

și la două pedepse pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută în art.

239 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Instanța a reținut că, în noaptea de 31 decembrie 1997, inculpatul, împreună cu

alții, a pătruns într-o locuință de unde au sustras diferite bunuri. Fiind

surprinși de organele de poliție, inculpatul, încercând să-și asigure scăparea,

a lovit doi polițiști.

Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel, cu motivarea, între altele, că

s-a reținut greșit săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, întrucât prin

acțiunea de sustragere a fost vizat un singur patrimoniu.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 698 din 24

octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, motivând

că  încadrarea faptelor în două infracțiuni de tâlhărie este corectă, de

vreme ce inculpatul, pentru a scăpa, a lovit, succesiv, doi polițiști care

încercau să-l imobilizeze.

Prin recursul declarat, inculpatul a formulat aceeași critică privind

încadrarea juridică a faptelor.

Recursul este fondat.

Instanțele, reținând în sarcina inculpatului săvârșirea a două infracțiuni de

tâlhărie, cu motivarea că pentru a-și asigura scăparea a lovit doi lucrători de

poliție, au pronunțat hotărâri cu greșita aplicare a legii.

Tâlhăria este o infracțiune complexă, din strucutra ei făcând parte atât

furtul, componentă principală, cât și actele de violență, care constituie

componenta adiacentă.

Prin urmare, faptele de tâlhărie se raportează la numărul subiecților pasivi ai

faptei de furt, și nu la numărul subiecților pasivi ai  acțiunii adiacente

de întrebuințare de violențe pentru a-și asigura scăparea.

Sub acest aspect recursul inculpatului a fost admis, s-au casat hotărârile

atacate, s-a schimbat încadrarea juridică și s-a dispus condamnarea

inculpatului pentru o singură infracțiune de tâlhărie, în concurs cu  două

infracțiuni de ultraj reținute corect în sarcina acestuia.