ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4271/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În fond, după casare, prin sentința penală nr. 497 din 30 mai 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, a fost condamnat printre alții, inculpatul M.N., după cum urmează: - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an 10 luni și 27 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1556 din 29 mai 1995 a Judecătoriei sectorului 5 București și a fost contopit în pedeapsa aplicată, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 239 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 pedepse de câte 12 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an 10 luni și 27 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1556 din 29 mai 1995 a Judecătoriei sectorului 5 București și a dispus contopirea cu pedepsele aplicate, stabilind să execute 2 pedepse de câte 12 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 pedepse de câte 15 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat restul de pedeapsă neexecutat de un an 10 luni și 27 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1556 din 29 mai 1995 a Judecătoriei sectorului 5 București și a dispus contopirea cu pedepsele aplicate, stabilind să execute 2 pedepse de câte 15 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la un ianuarie 1998, până la 23 decembrie 1998. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei aplicate. Inculpatul M.N. a fost obligat în solidar cu coinculpații G.F.D. și I.G. la plata sumei de 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă U.C.E.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.N. a unui pistol cu gaze model E.G.P. – 55 - calibru 8 mm, seria 40266 și o trusă de scule, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a I.G.P. Inculpatul a fost obligat la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în noaptea de 31 decembrie 1997, în jurul orelor 23,00-24,00, la domiciliul numitului A.V. zis „C.” au venit inculpații I.G., G.F. și M.N. și împreună au hotărât să spargă apartamente. În drum s-au oprit la locuința numitului M.M. zis „C.” sau „M.G.” și împreună cu acesta cu autoturismul Dacia aparținând numitei G.D.A., condus de numitul A.V. zis „C.”, s-au deplasat în Cartierul Colentina, str. Petre Antonescu, unde inculpatul I.G.

știa că partea vătămată, doctorul U.C., locuiește. Pe drum toți cinci făptuitorii au hotărât să spargă apartamentul de la adresa mai sus menționată. Pentru a-și pune în aplicare rezoluția infracțională inculpatul M.N. avea asupra sa o trusă cu scule pentru spart locuințe, un telefon mobil și un pistol cu gaze marca, cal. 88 mm, seria 40266 pentru care nu avea autorizație. Inculpații aveau asupra lor și mănuși pentru a nu lăsa amprente. Cei cinci făptuitori au ajuns în fața blocului de pe str. Petre Antonescu unde urmau să spargă locuința, numiții A.V. și M.M. au urcat la apartamentul părții vătămate U.C. și au sunat la ușă pentru a verifica dacă se află cineva acasă. După ce s-au asigurat că nu se află nimeni, cei doi s-au întors la mașină, au luat instrumentele pentru spart locuința și împreună cu inculpații M.N.

și G.F. au urcat la etajul 3, inculpatul I.G. rămânând în fața scării blocului pentru a asigura paza. Inculpații M.N., G.F. împreună cu M.M. și A.V. au spart ușa de la intrarea în apartamentul nr. 24, după care au intrat toți în casă. Acest fapt a fost observat de martorii S.J. și S.E. vecinii care locuiau în apartamentul nr. 20. Aceștia observând pe vizor ce se întâmplă în apartamentul vecinului său au anunțat poliția. La scurt timp au apărut lucrătorii de poliție, plt. maj. I.A. și sg. maj. D.M., plt. D. și plt. T., care imediat ce au sosit l-au auzit pe martorul S. care a strigat de la balcon să-l prindă pe inculpatul I.G., care asigura paza în fața scării. Inculpatul deși a încercat să fugă a fost imobilizat, neopunând rezistență, de către plt.

T.A. și plt. D.D. În acest timp, plt. maj. I.A. și sg. maj. D.M. au urcat pe scări la etajul 3. În acest moment martorul S.J. a deschis ușa și le-a indicat apartamentul unde infractorii intraseră ușa fiind întredeschisă la apartamentul nr. 24. Cei doi polițiști au scos pistoalele din dotare și în momentul în care se pregăteau să intre în apartament, a ieșit în forță inculpatul M.N. având un pistol în mână și l-a lovit cu un pumn pe plt. maj. I.A., acesta dezechilibrându-se și căzând, după care l-a îmbrâncit pe sg. maj. D.M. care s-a lovit de zid, inculpatul M.N. reușind să urce în liftul blocat la etajul 3. Sergentul major D.M. a încercat să-l scoată din lift pe inculpatul M.N., acesta lovindu-l din nou și încercând să folosească și pistolul pe care îl avea la el, însă pistolul s-a blocat.

Sg. maj. D.M. a reușit să-l imobilizeze cu greu pe inculpatul M.N. încercând tot timpul să scape și având o atitudine violentă. Imediat după ce inculpatul M.N. a ieșit din apartament, ceilalți doi făptuitori care nu au fost prinși au ieșit în forță din apartament călcând în picioare pe plt. maj. I.A. care se afla la pământ, datorită loviturii primite de la inculpatul M.N. Cei doi au fugit pe scări, iar plt. maj. I.A. a tras două focuri de avertisment, a alergat un etaj după ei după care s-a întors la colegul său D.M. să-l ajute pentru a-l duce pe inculpat la mașină și pentru a-l încătușa, acesta fiind foarte recalcitrant. Cei doi autori care au fost prinși au coborât în fugă și văzând că în scara blocului se afla un alt polițist, plt.

D.D. l-au îmbrâncit și au fugit fiecare în altă direcție. După ce cei doi au fugit, plt. maj. I.A. și sg. maj. D.M. l-au transportat pe inculpatul M.N. la mașina poliției. Sg. maj. D.M. a rămas la mașină împreună cu inculpații I.A. și M.N. Plt. maj. I.A., sg. maj. D.M., plt. T. s-au întors la etajul 3 pentru a verifica apartamentul spart. Verificând ghena de gunoi au găsit ascuns pe inculpatul G.F. în ghenă. Acesta avea o lanternă în mână pe care a aruncat-o în momentul în care polițiștii l-au imobilizat. Inculpatul nu a opus rezistență. În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că ușa de la intrare prezintă urme de forțare, din cele trei sisteme de asigurare, două dintre ele au fost distruse și erau căzute în pragul ușii.

În holul de la intrare se afla o geantă de voiaj de culoare blomarin în care se aflau mai multe sticle de whisky, pregătite pentru a fi scoase din locuință și 3 cartușe de țigări KENT. De asemenea, s-au găsit trei perechi de mănuși, o pereche de piele maro în sufragerie, o pereche din bumbac de culoare neagră, în fața frigiderului și o alta tot din bumbac albastru, în primul hol de lângă birou. De asemenea, în hol s-au mai găsit și alte lucruri scoase din dulapuri: o cruce din lemn exotic, o icoană, un ac de cravată, un parfum, toate aceste bunuri fiind, pregătite pentru a fi transportate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.N. criticând-o cu privire la reținerea greșită a două infracțiuni de tâlhărie în loc de o singură infracțiune de tentativă la tâlhărie, în condițiile în care fapta sa de a sustrage bunuri mobile din locuința părții vătămate a rămas în faza de tentativă, iar acțiunea de sustragere a vizat un singur patrimoniu.

Cu privire la infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor a solicitat achitarea, invocând eroarea de fapt, întrucât nu a cunoscut că era nevoie de autorizație pentru pistolul pe care-l poseda. Prin al treilea motiv de apel a criticat cuantumul pedepselor aplicate și a solicitat reducerea acestora. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 698 din 24 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. A motivat instanța de apel, prima instanță a stabilit corect situația de fapt, încadrările juridice reținute sunt legale, iar vinovăția inculpatului rezultă din probele dosarului.

În raport de faptele comise, instanța de fond a stabilit corect că inculpatul a săvârșit 2 infracțiuni de tâlhărie și nu doar o singură infracțiune de tentativă la tâlhărie, atâta timp cât a sustras bunuri mobile din locuința părții vătămate, infracțiunea de furt fiind consumată și pentru a-și asigura scăparea a lovit succesiv 2 lucrători de poliție care au încercat să-l imobilizeze. În legătură cu al doilea motiv de apel, inculpatul a deținut fără forme legale un pistol cu gaze, calibru 8 mm, pe care a încercat să-l folosească pentru a nu fi imobilizat de lucrătorii de poliție, reținându-se corect în sarcina acestuia infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. Apărarea inculpatului prin care a invocat eroarea de fapt constând în necunoașterea legii nu poate fi primită.

În legătură cu individualizarea pedepselor aplicate, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv datele ce caracterizează persoana sa, recidivist, condamnat anterior de 4 ori pentru infracțiuni de furt calificat, ceea ce denotă persistența sa infracțională, astfel că pedeapsa rezultantă este de natură să asigure scopul pedepsei. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul criticând-o cu privire la încadrările juridice reținute, solicitând a se reține o singură infracțiune de tentativă la tâlhărie în loc de 2 infracțiuni de tâlhărie. A motivat inculpatul că bunurile părții vătămate au rămas în holul locuinței, astfel că nu a intrat în stăpânirea acestuia, ele nu au fost scoase din sfera de dispoziție a părții vătămate.

Greșit s-a reținut în sarcina sa două infracțiuni de tâlhărie în condițiile în care acțiunea de sustragere a vizat un singur patrimoniu, împrejurare în care se impunea reținerea unei singure infracțiuni de tentativă la tâlhărie. În legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., a solicitat admiterea, invocând eroarea de fapt prevăzută de art. 51 C. pen., neavând cunoștință că pentru pistolul cu gaze era necesar permis de port armă. Prin ultimul motiv de recurs a solicitat redozarea pedepselor, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante având în vedere actele medicale depuse la dosar prin care se atestă că suferea de discopatie vertebrală lombară stânga, cu hernie de disc.

Examinând recursul declarat de inculpat se constată următoarele: În cauză nu se contestă că toți inculpații au pătruns prin efracție în apartamentul părții vătămate, în condițiile reținute în redarea situației de fapt. La apariția lucrătorilor de poliție, recurentul, pentru a-și asigura scăparea a încercat să folosească pistolul cu gaze împotriva plt. maj. I.A. și nereușind l-a lovit cu pumnul, dărâmându-l la pământ. De asemenea, l-a îmbrâncit și l-a lovit serg. maj. D.M. când acesta a încercat să-l scoată din lift, încercând să folosească și pistolul, dar arma s-a blocat. În holul locuinței s-a găsit o geantă de voiaj în care se aflau bunurile sustrase de inculpați, respectiv mai multe sticle de whisky și 3 cartușe de țigări Kent.

De asemenea, pe hol s-au găsit și alte bunuri ale părții vătămate scoase din dulapuri, respectiv: o cruce din lemn exotic, o icoană, un parfum, pregătite pentru a fi transportate. Infracțiunea de furt în modalitatea reținută s-a consumat în momentul luării bunurilor din dulapurile părții vătămate și depozitarea lor în geanta de voiaj sau în holul locuinței. Bunurile au trecut astfel în sfera de dispoziție a inculpatului. Împrejurarea că nu a reușit să le scoată din locuință, fiind surprinși de lucrătorii de poliție, nu are relevanță, deoarece infracțiunea de furt s-a consumat într-un moment anterior. Instanțele greșit au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, cu motivarea că pentru a-și asigura scăparea a lovit doi lucrători de poliție.

Tâlhăria este o infracțiune complexă, din structura ei făcând parte atât furtul, care este componenta sa principală, cât și actele de violență, care constituie componența adiacentă. Prin urmare, faptele de tâlhărie sunt raportate la numărul subiecților pasivi în cadrul acțiunii de furt și nu în raport de numărul subiecților pasivi în cadrul acțiunii adiacente de exercitare de violențe pentru a menține bunurile sau pentru a-și asigura scăparea. Sub acest aspect recursul declarat de inculpat este întemeiat, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice din 2 infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepsei urmează a se avea în vedere pericolul social al faptei, aportul important al inculpatului în pregătirea și realizarea infracțiunii, exercitarea de violențe împotriva celor 2 lucrători de poliție, încercând să folosească împotriva acestora și arma de foc care din motive independente de voința sa s-a blocat, împrejurarea că a suferit mai multe condamnări anterioare care i-au atras starea de recidivă și că s-a sustras de la judecată după ce a fost revocată măsura arestării preventive. În legătură cu motivul de recurs prin care se invoca eroarea de fapt constând în necunoașterea legii, respectiv necesitatea permisului de port-armă pentru pistolul cu gaze, acesta nu poate fi primit.

În realitate inculpatul nu deținea forme legale de achiziționarea armei astfel că pretinsa eroare de fapt în care s-a aflat, corect nu a fost primită de instanțe. Pe de altă parte, necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei. Recursul declarat de inculpat este întemeiat și cu privire la individualizarea pedepselor aplicate pentru infracțiunile de ultraj și infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Pedepsele aplicate de câte 15 ani închisoare și respectiv 5 ani închisoare, orientate la limita maximă a textelor de lege incriminatorii, sunt prea aspre și se impune reducerea lor într-un cuantum care să asigure rolul educativ și preventiv al pedepsei, având în vedere pericolul social concret al infracțiunilor și modalitatea în care au fost comise.

În conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul inculpatului, în sensul celor reținute. Se va deduce din pedeapsa rezultantă arestarea preventivă de la 1 ianuarie 1998, până la 23 decembrie 1998.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 698/ A din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II a penală. Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 497 din 30 mai 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la reținerea greșită în sarcina inculpatului a două infracțiuni de tâlhărie și cu privire la individualizarea pedepselor. Înlătură dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. și condamnă inculpatul la 10 ani închisoare. Reduce pedepsele pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la câte 12 ani închisoare, la câte 9 ani închisoare. Reduce pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. Menține revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de un an, 10 luni și 27 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1556 din 29 mai 1995 a Judecătoriei sectorului 5, pe care îl contopește în pedeapsa aplicată, urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

Deduce reținerea și arestarea preventivă de la 1 ianuarie 1998, la 23 decembrie 1998. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.