ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4271/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4271/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În fond, după casare, prin sentința penală

nr. 497 din 30 mai 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală,

a fost condamnat printre alții, inculpatul M.N., după cum urmează:

- 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an 10 luni și 27 de zile din pedeapsa

de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1556 din 29 mai 1995 a

Judecătoriei sectorului 5 București și a fost contopit în pedeapsa aplicată,

stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 239 alin. (1), (2) și

(3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat

la 2 pedepse de câte 12 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an 10 luni și 27 zile din pedeapsa de

4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1556 din 29 mai 1995 a

Judecătoriei sectorului 5 București și a dispus contopirea cu pedepsele aplicate,

stabilind să execute 2 pedepse de câte 12 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

b), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost

condamnat la 2 pedepse de câte 15 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

restul de pedeapsă neexecutat de un an 10 luni și 27 zile din pedeapsa de 4 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1556 din 29 mai 1995 a

Judecătoriei sectorului 5 București și a dispus contopirea cu pedepsele

aplicate, stabilind să execute 2 pedepse de câte 15 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă arestarea

preventivă de la un ianuarie 1998, până la 23 decembrie 1998.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen.,

s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei aplicate.

Inculpatul M.N. a fost obligat în

solidar cu coinculpații G.F.D. și I.G. la plata sumei de 2.500.000 lei

despăgubiri civile către partea civilă U.C.E.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.N. a unui pistol cu gaze model E.G.P.

– 55 - calibru 8 mm, seria 40266 și o trusă de scule, bunuri aflate la Camera

de corpuri delicte a I.G.P.

Inculpatul a fost obligat la

7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că în noaptea de 31 decembrie 1997, în jurul orelor

23,00-24,00, la domiciliul numitului A.V. zis „C.” au venit inculpații I.G.,

G.F. și M.N. și împreună au hotărât să spargă apartamente. În drum s-au oprit

la locuința numitului M.M. zis „C.” sau „M.G.” și împreună cu acesta cu

autoturismul Dacia aparținând numitei G.D.A., condus de numitul A.V. zis „C.”,

s-au deplasat în Cartierul Colentina, str. Petre Antonescu, unde inculpatul

I.G. știa că partea vătămată, doctorul U.C., locuiește.

Pe drum toți cinci făptuitorii au

hotărât să spargă apartamentul de la adresa mai sus menționată.

Pentru a-și pune în aplicare

rezoluția infracțională inculpatul M.N. avea asupra sa o trusă cu scule pentru

spart locuințe, un telefon mobil și un pistol cu gaze marca, cal. 88 mm, seria

40266 pentru care nu avea autorizație. Inculpații aveau asupra lor și mănuși

pentru a nu lăsa amprente.

Cei cinci făptuitori au ajuns în

fața blocului de pe str. Petre Antonescu unde urmau să spargă locuința, numiții

A.V. și M.M. au urcat la apartamentul părții vătămate U.C. și au sunat la ușă

pentru a verifica dacă se află cineva acasă.

După ce s-au asigurat că nu se află

nimeni, cei doi s-au întors la mașină, au luat instrumentele pentru spart

locuința și împreună cu inculpații M.N. și G.F. au urcat la etajul 3,

inculpatul I.G. rămânând în fața scării blocului pentru a asigura paza.

Inculpații M.N., G.F. împreună cu

M.M. și A.V. au spart ușa de la intrarea în apartamentul nr. 24, după care au

intrat toți în casă. Acest fapt a fost observat de martorii S.J. și S.E.

vecinii care locuiau în apartamentul nr. 20. Aceștia observând pe vizor ce se

întâmplă în apartamentul vecinului său au anunțat poliția.

La scurt timp au apărut lucrătorii

de poliție, plt. maj. I.A. și sg. maj. D.M., plt. D. și plt. T., care imediat

ce au sosit l-au auzit pe martorul S. care a strigat de la balcon să-l prindă

pe inculpatul I.G., care asigura paza în fața scării. Inculpatul deși a încercat

să fugă a fost imobilizat, neopunând rezistență, de către plt. T.A. și plt.

D.D.

În acest timp, plt. maj. I.A. și sg.

maj. D.M. au urcat pe scări la etajul 3. În acest moment martorul S.J. a

deschis ușa și le-a indicat apartamentul unde infractorii intraseră ușa fiind

întredeschisă la apartamentul nr. 24.

Cei doi polițiști au scos pistoalele

din dotare și în momentul în care se pregăteau să intre în apartament, a ieșit

în forță inculpatul M.N. având un pistol în mână și l-a lovit cu un pumn pe

plt. maj. I.A., acesta dezechilibrându-se și căzând, după care l-a îmbrâncit pe

sg. maj. D.M. care s-a lovit de zid, inculpatul M.N. reușind să urce în liftul

blocat la etajul 3. Sergentul major D.M. a încercat să-l scoată din lift pe

inculpatul M.N., acesta lovindu-l din nou și încercând să folosească și

pistolul pe care îl avea la el, însă pistolul s-a blocat. Sg. maj. D.M. a

reușit să-l imobilizeze cu greu pe inculpatul M.N. încercând tot timpul să

scape și având o atitudine violentă.

Imediat după ce inculpatul M.N. a

ieșit din apartament, ceilalți doi făptuitori care nu au fost prinși au ieșit

în forță din apartament călcând în picioare pe plt. maj. I.A. care se afla la

pământ, datorită loviturii primite de la inculpatul M.N.

Cei doi au fugit pe scări, iar plt.

maj. I.A. a tras două focuri de avertisment, a alergat un etaj după ei după

care s-a întors la colegul său D.M. să-l ajute pentru a-l duce pe inculpat la

mașină și pentru a-l încătușa, acesta fiind foarte recalcitrant.

Cei doi autori care au fost prinși

au coborât în fugă și văzând că în scara blocului se afla un alt polițist, plt.

D.D. l-au îmbrâncit și au fugit fiecare în altă direcție. După ce cei doi au

fugit, plt. maj. I.A. și sg. maj. D.M. l-au transportat pe inculpatul M.N. la

mașina poliției. Sg. maj. D.M. a rămas la mașină împreună cu inculpații I.A. și

M.N.

Plt. maj. I.A., sg. maj. D.M., plt.

T. s-au întors la etajul 3 pentru a verifica apartamentul spart.

Verificând ghena de gunoi au găsit

ascuns pe inculpatul G.F. în ghenă. Acesta avea o lanternă în mână pe care a

aruncat-o în momentul în care polițiștii l-au imobilizat. Inculpatul nu a opus

rezistență.

În urma cercetărilor efectuate s-a

constatat că ușa de la intrare prezintă urme de forțare, din cele trei sisteme

de asigurare, două dintre ele au fost distruse și erau căzute în pragul ușii.

În holul de la intrare se afla o

geantă de voiaj de culoare blomarin în care se aflau mai multe sticle de

whisky, pregătite pentru a fi scoase din locuință și 3 cartușe de țigări KENT.

De asemenea, s-au găsit trei perechi

de mănuși, o pereche de piele maro în sufragerie, o pereche din bumbac de

culoare neagră, în fața frigiderului și o alta tot din bumbac albastru, în

primul hol de lângă birou.

De asemenea, în hol s-au mai găsit

și alte lucruri scoase din dulapuri: o cruce din lemn exotic, o icoană, un ac

de cravată, un parfum, toate aceste bunuri fiind, pregătite pentru a fi

transportate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul M.N. criticând-o cu privire la reținerea greșită a

două infracțiuni de tâlhărie în loc de o singură infracțiune de tentativă la

tâlhărie, în condițiile în care fapta sa de a sustrage bunuri mobile din

locuința părții vătămate a rămas în faza de tentativă, iar acțiunea de

sustragere a vizat un singur patrimoniu.

Cu privire la infracțiunea de

nerespectare a regimului armelor și munițiilor a solicitat achitarea, invocând

eroarea de fapt, întrucât nu a cunoscut că era nevoie de autorizație pentru

pistolul pe care-l poseda.

Prin al treilea motiv de apel a

criticat cuantumul pedepselor aplicate și a solicitat reducerea acestora.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 698 din 24 octombrie 2002, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

A motivat instanța de apel, prima

instanță a stabilit corect situația de fapt, încadrările juridice reținute sunt

legale, iar vinovăția inculpatului rezultă din probele dosarului.

În raport de faptele comise,

instanța de fond a stabilit corect că inculpatul a săvârșit 2 infracțiuni de

tâlhărie și nu doar o singură infracțiune de tentativă la tâlhărie, atâta timp

cât a sustras bunuri mobile din locuința părții vătămate, infracțiunea de furt

fiind consumată și pentru a-și asigura scăparea a lovit succesiv 2 lucrători de

poliție care au încercat să-l imobilizeze.

În legătură cu al doilea motiv de

apel, inculpatul a deținut fără forme legale un pistol cu gaze, calibru 8 mm,

pe care a încercat să-l folosească pentru a nu fi imobilizat de lucrătorii de

poliție, reținându-se corect în sarcina acestuia infracțiunea prevăzută de art.

279 alin. (1) C. pen. Apărarea inculpatului prin care a invocat eroarea de fapt

constând în necunoașterea legii nu poate fi primită.

În legătură cu individualizarea

pedepselor aplicate, instanța a ținut seama de criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv datele ce caracterizează

persoana sa, recidivist, condamnat anterior de 4 ori pentru infracțiuni de furt

calificat, ceea ce denotă persistența sa infracțională, astfel că pedeapsa

rezultantă este de natură să asigure scopul pedepsei.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul criticând-o cu privire la încadrările juridice

reținute, solicitând a se reține o singură infracțiune de tentativă la tâlhărie

în loc de 2 infracțiuni de tâlhărie. A motivat inculpatul că bunurile părții

vătămate au rămas în holul locuinței, astfel că nu a intrat în stăpânirea

acestuia, ele nu au fost scoase din sfera de dispoziție a părții vătămate.

Greșit s-a reținut în sarcina sa

două infracțiuni de tâlhărie în condițiile în care acțiunea de sustragere a

vizat un singur patrimoniu, împrejurare în care se impunea reținerea unei

singure infracțiuni de tentativă la tâlhărie.

În legătură cu infracțiunea

prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., a solicitat admiterea, invocând eroarea

de fapt prevăzută de art. 51 C. pen., neavând cunoștință că pentru pistolul cu

gaze era necesar permis de port armă.

Prin ultimul motiv de recurs a

solicitat redozarea pedepselor, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante

având în vedere actele medicale depuse la dosar prin care se atestă că suferea

de discopatie vertebrală lombară stânga, cu hernie de disc.

Examinând recursul declarat de

inculpat se constată următoarele:

În cauză nu se contestă că toți

inculpații au pătruns prin efracție în apartamentul părții vătămate, în

condițiile reținute în redarea situației de fapt.

La apariția lucrătorilor de poliție,

recurentul, pentru a-și asigura scăparea a încercat să folosească pistolul cu

gaze împotriva plt. maj. I.A. și nereușind l-a lovit cu pumnul, dărâmându-l la

pământ. De asemenea, l-a îmbrâncit și l-a lovit serg. maj. D.M. când acesta a

încercat să-l scoată din lift, încercând să folosească și pistolul, dar arma

s-a blocat.

În holul locuinței s-a găsit o

geantă de voiaj în care se aflau bunurile sustrase de inculpați, respectiv mai

multe sticle de whisky și 3 cartușe de țigări Kent. De asemenea, pe hol s-au

găsit și alte bunuri ale părții vătămate scoase din dulapuri, respectiv: o

cruce din lemn exotic, o icoană, un parfum, pregătite pentru a fi transportate.

Infracțiunea de furt în modalitatea

reținută s-a consumat în momentul luării bunurilor din dulapurile părții

vătămate și depozitarea lor în geanta de voiaj sau în holul locuinței. Bunurile

au trecut astfel în sfera de dispoziție a inculpatului. Împrejurarea că nu a

reușit să le scoată din locuință, fiind surprinși de lucrătorii de poliție, nu

are relevanță, deoarece infracțiunea de furt s-a consumat într-un moment

anterior.

Instanțele greșit au reținut în

sarcina inculpatului săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, cu motivarea că

pentru a-și asigura scăparea a lovit doi lucrători de poliție.

Tâlhăria este o infracțiune

complexă, din structura ei făcând parte atât furtul, care este componenta sa

principală, cât și actele de violență, care constituie componența adiacentă.

Prin urmare, faptele de tâlhărie

sunt raportate la numărul subiecților pasivi în cadrul acțiunii de furt și nu

în raport de numărul subiecților pasivi în cadrul acțiunii adiacente de

exercitare de violențe pentru a menține bunurile sau pentru a-și asigura

scăparea.

Sub acest aspect recursul declarat

de inculpat este întemeiat, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice

din 2 infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d)

și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f), cu

aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei urmează

a se avea în vedere pericolul social al faptei, aportul important al

inculpatului în pregătirea și realizarea infracțiunii, exercitarea de violențe

împotriva celor 2 lucrători de poliție, încercând să folosească împotriva

acestora și arma de foc care din motive independente de voința sa s-a blocat,

împrejurarea că a suferit mai multe condamnări anterioare care i-au atras

starea de recidivă și că s-a sustras de la judecată după ce a fost revocată

măsura arestării preventive.

În legătură cu motivul de recurs

prin care se invoca eroarea de fapt constând în necunoașterea legii, respectiv

necesitatea permisului de port-armă pentru pistolul cu gaze, acesta nu poate fi

primit.

În realitate inculpatul nu deținea

forme legale de achiziționarea armei astfel că pretinsa eroare de fapt în care

s-a aflat, corect nu a fost primită de instanțe.

Pe de altă parte, necunoașterea sau

cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.

Recursul declarat de inculpat este

întemeiat și cu privire la individualizarea pedepselor aplicate pentru infracțiunile

de ultraj și infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

Pedepsele aplicate de câte 15 ani

închisoare și respectiv 5 ani închisoare, orientate la limita maximă a textelor

de lege incriminatorii, sunt prea aspre și se impune reducerea lor într-un

cuantum care să asigure rolul educativ și preventiv al pedepsei, având în

vedere pericolul social concret al infracțiunilor și modalitatea în care au

fost comise.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul inculpatului, în sensul

celor reținute.

Se va deduce din pedeapsa rezultantă

arestarea preventivă de la 1 ianuarie 1998, până la 23 decembrie 1998.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 698/ A din 24 octombrie 2002 a

Curții de Apel București, secția a II a penală.

Casează decizia penală atacată,

precum și sentința penală nr. 497 din 30 mai 2002 a Tribunalului București,

secția I penală, numai cu privire la reținerea greșită în sarcina inculpatului

a două infracțiuni de tâlhărie și cu privire la individualizarea pedepselor.

Înlătură dispozițiile art. 34 lit.

b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. a), b), d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură

infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f)

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și condamnă

inculpatul la 10 ani închisoare.

Reduce pedepsele pentru cele două

infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., de la câte 12 ani închisoare, la câte 9 ani închisoare.

Reduce pedeapsa pentru infracțiunea

prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

Menține revocarea liberării

condiționate pentru restul de pedeapsă de un an, 10 luni și 27 de zile din

pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1556 din 29 mai

1995 a Judecătoriei sectorului 5, pe care îl contopește în pedeapsa aplicată,

urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

Deduce reținerea și arestarea

preventivă de la 1 ianuarie 1998, la 23 decembrie 1998.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.