ÎCCJ, decizie (scj.ro #84607)

Tâlhărie. Furt calificat. Întrebuințarea

violenței pentru păstrarea bunului furat. Coautorat

Săvârșirea furtului de către mai mulți făptuitori, dintre care unul, fără o

înțelegere prealabilă cu ceilalți, acționează cu violență față de persoana care

încearcă să-l rețină, după care toți participanții fug de la locul faptei, nu

constituie infracțiunea de tâlhărie în modalitatea prevăzută în art.211 alin.

(1) teza ultimă decât pentru cel care a întrebuințat violența pentru a-și

asigura scăparea, fapta celorlalți constituind infracțiunea de furt calificat

prevăzută în art. 209 alin. (1) lit. a), cu reținerea eventuală și a altor

agravante.

Într-un atare caz sunt incidente prevederile art. 28 alin. (2) C. pen.,

potrivit cărora circumstanțele privitoare la faptă, ca în speță, nu se răsfrâng

asupra participanților dacă aceștia nu le-au cunoscut și nici nu le-au

prevăzut.

Secția

penală, decizia nr. 2062 din 6 mai 2003

Prin sentința nr.101 din 7 iunie 2002, Tribunalul Militar Teritorial a

condamnat pe inculpații F.S., F.M. și C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen.

Instanța a reținut că în noaptea de 15 aprilie 2001 inculpații, în baza unei

înțelegeri prealabile, au sustras mai multe bunuri din magazinul unei stații de

desfacere a produselor petroliere. La ieșirea   din magazin au fost

opriți P.S. și P.A., vânzători în acea unitate, situație în care inculpatul

F.M. a lovit cu pumnul  în față partea vătămată P.A., după care toți

inculpații au fugit.

Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 70 din 25 iulie 2002, a respins

apelurile inculpaților, între altele cu motivarea că încadrarea juridică dată

faptelor este corectă, lovirea părții vătămate de către inculpatul F.M.

constituind modalitatea prin care s-a asigurat scăparea tuturor inculpaților.

Recursurile declarate de inculpați, cu motivarea că faptele au fost greșit

încadrate juridic, sunt fondate.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhăria constă în furtul săvârșit prin

întrebuințarea de violențe sau amenințări ori punerea victimei în stare de

inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și în furtul urmat de

întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau

pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure

scăparea.

În speță, din probele administrate rezultă că inculpații au hotărât să fure

bunuri din

magazin.            Din

nici o probă nu rezultă, însă, că între inculpatul F.M. și ceilalți doi

inculpați ar fi existat o înțelegere ca în cazul în care vor fi prinși cu

bunurile sustrase să-și asigure scăparea prin întrebuințarea de violențe;

dimpotrivă, rezultă că inculpatul F.M. a reacționat violent, în mod spontan,

pentru a-și asigura propria scăpare,   celorlalți doi inculpați

neputându-li-se imputa acest comportament.

Faptul că ei au fugit de la locul faptei după lovirea părții vătămate nu

constituie o dovadă că au cunoscut de la început această împrejurare ori că au

acceptat-o, pe parcurs, pentru a le fi imputabilă.

În consecință, fapta inculpaților F.S. și C.A. constituie infracțiunea de furt

calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1)

lit.a), e) și g) C. pen.

Ca urmare, încadrarea  tâlhăriei săvârșite de inculpatul F.M. în art. 211

alin. (2) lit. a) este, de asemenea, necorespunzătoare, agravanta privind

săvârșirea tîlhăriei de două sau mai multe persoane împreună nemai putând

fi reținut, fapta încadrându-se în prevederile art. 211 alin. (2) lit. d) și e)

C. pen.

Pentru motivele arătate recursurile au fost admise, s-au casat hotărârile

atacate și s-a dispus condamnarea inculpaților potrivit noii încadrări

juridice.