ÎCCJ, decizie (scj.ro #84607)

Tâlhărie. Furt calificat. Întrebuințarea violenței pentru păstrarea bunului furat. Coautorat Săvârșirea furtului de către mai mulți făptuitori, dintre care unul, fără o înțelegere prealabilă cu ceilalți, acționează cu violență față de persoana care încearcă să-l rețină, după care toți participanții fug de la locul faptei, nu constituie infracțiunea de tâlhărie în modalitatea prevăzută în art.211 alin. (1) teza ultimă decât pentru cel care a întrebuințat violența pentru a-și asigura scăparea, fapta celorlalți constituind infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 209 alin. (1) lit. a), cu reținerea eventuală și a altor agravante. Într-un atare caz sunt incidente prevederile art. 28 alin. (2) C. pen., potrivit cărora circumstanțele privitoare la faptă, ca în speță, nu se răsfrâng asupra participanților dacă aceștia nu le-au cunoscut și nici nu le-au prevăzut.

Secția penală, decizia nr. 2062 din 6 mai 2003 Prin sentința nr.101 din 7 iunie 2002, Tribunalul Militar Teritorial a condamnat pe inculpații F.S., F.M. și C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen. Instanța a reținut că în noaptea de 15 aprilie 2001 inculpații, în baza unei înțelegeri prealabile, au sustras mai multe bunuri din magazinul unei stații de desfacere a produselor petroliere. La ieșirea din magazin au fost opriți P.S. și P.A., vânzători în acea unitate, situație în care inculpatul F.M. a lovit cu pumnul în față partea vătămată P.A., după care toți inculpații au fugit. Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 70 din 25 iulie 2002, a respins apelurile inculpaților, între altele cu motivarea că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, lovirea părții vătămate de către inculpatul F.M.

constituind modalitatea prin care s-a asigurat scăparea tuturor inculpaților. Recursurile declarate de inculpați, cu motivarea că faptele au fost greșit încadrate juridic, sunt fondate. Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., tâlhăria constă în furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și în furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. În speță, din probele administrate rezultă că inculpații au hotărât să fure bunuri din magazin. Din nici o probă nu rezultă, însă, că între inculpatul F.M.

și ceilalți doi inculpați ar fi existat o înțelegere ca în cazul în care vor fi prinși cu bunurile sustrase să-și asigure scăparea prin întrebuințarea de violențe; dimpotrivă, rezultă că inculpatul F.M. a reacționat violent, în mod spontan, pentru a-și asigura propria scăpare, celorlalți doi inculpați neputându-li-se imputa acest comportament. Faptul că ei au fugit de la locul faptei după lovirea părții vătămate nu constituie o dovadă că au cunoscut de la început această împrejurare ori că au acceptat-o, pe parcurs, pentru a le fi imputabilă. În consecință, fapta inculpaților F.S. și C.A. constituie infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit.a), e) și g) C. pen.

Ca urmare, încadrarea tâlhăriei săvârșite de inculpatul F.M. în art. 211 alin. (2) lit. a) este, de asemenea, necorespunzătoare, agravanta privind săvârșirea tîlhăriei de două sau mai multe persoane împreună nemai putând fi reținut, fapta încadrându-se în prevederile art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen. Pentru motivele arătate recursurile au fost admise, s-au casat hotărârile atacate și s-a dispus condamnarea inculpaților potrivit noii încadrări juridice.