ÎCCJ, decizie (scj.ro #84717)

Tâlhărie. Furt prin violență Primirea de la persoana vătămată a unei sume în valută pentru a obține în schimb, pe loc, echivalentul în lei, urmată de lovirea acesteia și fuga făptuitorului cu banii, constituie infracțiunea de tâlhărie. În atare situație persoana vătămată nu a pierdut posesia banilor prin faptul că i-a înmânat făptuitorului pentru a-i număra și verifica; ea a fost deposedată numai în momentul când acesta a lovit-o și a fugit cu valuta. În consecință, fapta săvârșită este aceea de furt prin întrebuințare de violențe prevăzută în prima modalitate alternativă din art.211 alin.1 C.pen . Secția penală, decizia nr.2037 din 17 aprilie 2002 Prin sentința penală nr.182 din 19 aprilie 2001 a Tribunalului Constanța, inculpatul I.I.

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.e C.pen. Instanța a reținut că, la 28 ianuarie 1998, partea vătămată a înmânat inculpatului suma de 10.000 de dolari, în vederea schimbării valutei în lei. Inculpatul a început să numele și să verifice valuta primită, pretextând că trebuie să se convingă dacă dolarii sunt falși. La un moment dat, în timp ce partea vătămată insista să-i restituie valuta, inculpatul i-a aplicat două lovituri cu pumnul în față, după care a părăsit în grabă locul luând valuta cu el. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr.256 din 24 septembrie 2001, a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa. Inculpatul a declarat recurs, susținând că nu se poate reține în sarcina lui infracțiunea de tâlhărie, deoarece banii se aflau în posesia lui mai înainte de momentul lovirii.

Prin urmare, conchide recurentul, nu există deposedare prin violență, de vreme ce banii au intrat în posesia lui altfel decât prin furt. Recursul este nefondat. Câtă vreme partea vătămată a dat inculpatului suma de bani așteptând, așa cum s-a convenit, să i se remită pe loc contravaloarea valutei în lei, ea nu a pierdut posesia sau detenția valutei. Ca urmare, fapta inculpatului care a primit valuta, de a exercita acte de violență și a fugi cu banii, pentru a împiedica partea vătămată să se opună, constituie infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.e C.pen., așa cum, corect, a fost caracterizată fapta de instanțele de judecată. În consecință recursul declarat de inculpat a fost respins.

4.

TÂLHĂRIE.PARTICIPAȚIE IMPROPRIE.FAPTĂ CU CARACTER CIVIL

Comiterea actelor de agresiune de către făptuitor, urmată de însușirea bunurilor de către persoane încredințate de acesta că îi aparțin, constituie infracțiunea de tâlhărie săvârșită în modalitatea participației improprii prevăzută în art.31 alin.2 C.pen. Invocarea de către făptuitor a unui drept asupra bunurilor sustrase în condițiile menționate este irelevantă, valorificarea pretențiilor patrimoniale nefiind permisă decât pe căile prevăzute de lege. Secția penală, decizia nr.2180 din 24 aprilie 2002 Prin sentința penală nr.657 din 9 noiembrie 2000 a Tribunalului Cluj, inculpații R.R., S.G., H.S. și B.V. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art.189 alin.2 C.pen.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b C.proc.pen., inculpatul R.C. a fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a și d și alin.3, cu aplicarea art.31 alin.1 C.pen. Instanța a reținut că, la 17 iulie 1997, inculpatul R.C. a cumpărat de la R.I. 1260 de oi și alte animale, în contract prevăzându-se că prețul acestora va fi plătit în rate până la 1 noiembrie 1997, iar în cazul în care nu se face plata integral, vânzătorul va putea lua din turmă un număr de oi proporțional cu suma neachitată. Neachitând în întregime prețul animalelor, inculpatul R.C. a consimțit ca R.I. să ia 703 oi din turmă. La data de 25 noiembrie 1997 R.I.

a luat oile din care o parte a vândut părții vătămate A.I. Partea vătămată a dus oile la ferma sa și le-a încredințat ciobanului R.F. În aceeași zi, în timpul nopții, inculpații au mers la stâna părții vătămate, au lovit și sechestrat pe cioban, după care alte persoane, încredințate că oile au fost furate de la inculpatul R.C., le-au luat și le-au dus la ferma acestui inculpat. Referitor la infracțiunea de tâlhărie, instanța a reținut că între inculpatul R.C. și R.I. a intervenit un contract de vânzare guvernat de principiile dreptului civil, iar raporturile juridice civile ce derivă din acest contract urmează să se soluționeze de către instanța civilă, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Prin decizia penală nr.323 din 18 octombrie 2001, Curtea de Apel Cluj a respins apelul procurorului, motivând că soluția de achitare pentru tâlhărie este corectă, chiar dacă deposedarea părții vătămate A.I. de un număr de 353 de oi s-a făcut fără consimțământul acesteia, în lipsa ei și prin constrângerea ciobanului, atâta timp cât luarea oilor nu s-a făcut în scopul însușirii lor pe nedrept, ci pentru a recupera o parte din cele 703 oi de care inculpatul a fost deposedat de R.I. în condiții asemănătoare cu o zi înainte. Recursul declarat de procuror este fondat. Pe baza probelor administrate în cauză prima instanță a reținut corect că, în temeiul unei convenții, inculpatul R.C. a cumpărat de la R.I.

un număr de 1260 de oi, cu plata prețului în rate. Cum inculpatul nu și-a respectat obligația, potrivit aceleiași înțelegeri dintre părți, el a fost de acord să restituie lui R.I., în contul datoriei, un număr de oi pe care acesta le-a revândut. Hotărând să recupereze oile, în aceeași zi, ajutat de ceilalți inculpați, R.C. a agresat și îndepărtat pe paznic, după care alte persoane, în necunoștință de cauză, au luat oile și le-au dus la inculpat. Faptele conturează un plan infracțional premeditat de inculpatul R.C., plan ce se materializează într-o primă fază în îndepărtarea paznicului animalelor prin agresare și sechestrare, acțiune realizată de R.C. și ceilalți inculpați, acțiuni violente ce au permis, în aceeași noapte, sustragerea unui număr de 353 de oi ce aparțineau părții vătămate A.I., de către persoane încredințate că recuperează animalele furate de la R.C.

Cele două activități menționate, întrebuințarea de violențe urmată de furt realizează, obiectiv și subiectiv, elementele infracțiunii complexe de tâlhărie prevăzute în art.211 alin.2 lit.a și d C.pen., săvârșită de inculpatul R.C. în modalitatea participației improprii prevăzută în art.31 alin.2 din același cod. Susținerile inculpatului și motivarea instanțelor, în sensul că deposedarea nu s-a făcut în scopul însușirii pe nedrept, ci pentru a recupera oile de care inculpatul a fost deposedat de către R.I. cu o zi înainte, sunt contrazise de probe și, totodată, sunt fără relevanță în ce privește existența infracțiunii și încadrarea ei juridică, restabilirea unor drepturi pretins încălcate nu se poate face prin acte de violență, ci numai pe căile prevăzute de lege.

În consecință recursul procurorului a fost admis și s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit considerentelor ce preced.