ÎCCJ, decizie (scj.ro #83855)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83855) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Tâlhărie. Elemente constitutive
Cuprins
pe materii:
Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni contra patrimoniului
Indice
alfabetic:
Drept penal
-
tâlhărie
C.
pen
.,
art. 211
Fapta
inculpatului, săvârșită într-un loc public, de a sustrage o
sumă de bani de la o persoană și de a lovi - pentru a
păstra suma de bani furată și pentru a-și asigura
scăparea - persoana care a intervenit în sprijinul victimei furtului, cu
consecința decesului persoanei lovite, ca urmare a impactului cu dalele de
beton prin căderea cauzată de lovirea de către inculpat,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie
prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (3)
C.
pen
.
I.C.C.J.,
Secția penală, decizia nr. 2493 din 22 iunie 2011
A. Prin sentința penală nr. 39 din 16 februarie
2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost condamnat inculpatul
l.S
.
pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1),
alin. (2) lit. c) și alin. (3) C.
pen
., cu
aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C.
pen
., la pedeapsa de
10 ani închisoare
și interzicerea drepturilor civile
prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
ll-a
și lit. b) C.
pen
., pe o perioadă de 3 ani,
după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicare art. 71 alin. (2) C.
pen
. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute
în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
ll-a
și lit.
b) C.
pen
.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a
reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Suceava, din 21 iunie 2010, inculpatul
l.S
.
a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de
tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c)
și alin. (3) C.
pen
.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut
că, în seara zilei de 1 mai 2010, partea vătămată M.L. a
intrat într-un magazin alimentar și, în momentul în care a ieșit din
magazin, intenționând să se deplaseze spre domiciliul său,
a fost acostată de către
inculpatul
l.S
., acesta propunându-i să-i îi facă
cinste cu băutură. Partea vătămată nu a fost de acord
cu propunerea inculpatului, cerând să fie lăsată în pace,
întrucât nu dorește să consume băuturi alcoolice. Inculpatul a
devenit insistent și s-a apropiat de partea vătămată. În
acel moment, inculpatul
l.S
. i-a sustras din
buzunarul de la pantaloni suma de 600 lei, îndepărtându-se de partea
vătămată. Imediat după sustragerea banilor, partea
vătămată a fost atenționată de către prietenul
și colegul său de muncă, H.E., persoană care și-a
făcut cumpărăturile din acel magazin alimentar. Acesta a
atenționat-o pe partea vătămată că buzunarul drept al
pantalonilor este ieșit, spunându-i să vadă dacă nu cumva
l.S
. i-a sustras vreo sumă de bani.
Sesizând și realizând, totodată, că
l.S
. i-a sustras suma de 600 lei, partea
vătămată M.L. a plecat în fugă, în urmărirea acestuia,
pentru a-i cere socoteală și pentru a-și recupera prejudiciul.
Văzând că este urmărit, inculpatul a grăbit pasul și,
în încercarea de a scăpa de urmăritor, s-a deplasat pe strada N. În
dreptul unui imobil, M.L. l-a ajuns pe inculpat, l-a prins cu o mână de
haină, cerându-i pe un ton imperativ să îi restituie suma de bani sustrasă.
l.S
. i-a spus părții vătămate
că nu i-a sustras nici o sumă de bani, moment în care a introdus mâna
în buzunarul dreapta-față al pantalonilor și a scos un teanc de
bani, remițându-i părții vătămate suma de 50 lei. M.L.
a luat această sumă de bani, cerându-i în continuare și
diferența, moment în care H.C. - persoană care se afla pe o
bancă din dreptul imobilului sus-amintit, la o distanță de
aproximativ
2 m
de cei doi, a intervenit în favoarea părții vătămate,
cerându-i inculpatului să îi restituie părții vătămate
banii sustrași.
Întrucât
l.S
. refuza cu
vehemență să restituie suma de bani, H.C. s-a îndreptat spre
inculpat, adresându-i-se: „Dă-i banii la om!” În
momentele imediat următoare,
inculpatul l-a lovit puternic
pe H.C. cu pumnul la nivelul feței. Urmare a loviturii, acesta s-a
prăbușit la pământ, lovindu-se cu capul de dalele
confecționate din beton. Inculpatul a luat-o la fugă, făcându-se
nevăzut printre blocurile și străduțele din apropiere.
Având în vedere starea gravă în care se afla victima H.C.
(conform declarațiilor martorilor, sângera abundent la nivelul capului),
la fața locului a apărut un echipaj al ambulanței, aceasta fiind
transportată de urgență la spital, unde după câteva ore a
încetat din viață.
Conform raportului de necropsie din 2 mai 2010, întocmit
de Serviciul Județean de Medicină Legală Suceava, medicii
legiști au concluzionat că moartea victimei a fost violentă, s-a
datorat unui traumatism
cranio-cerebral
cu contuzie
cerebrală, hematom
subdural
, hemoragie
subarahnoidiană
, fractură de bază de craniu.
S-a stabilit, de asemenea, că leziunile au putut fi produse prin lovire cu
un mijloc sau corp contondent în regiunea orbitară dreaptă,
urmată de căderea și proiectarea victimei pe o suprafață
dură neregulată, cu impact cranian. Leziunile au fost direct letale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima
instanță a reținut aceeași situație de fapt și de
drept, ca cea descrisă în actul de sesizare.
A reținut tribunalul că, în drept, fapta
inculpatului
l.S
. care, în seara zilei de 1 mai 2010,
într-un loc public, a deposedat-o pe partea vătămată M.L. de
suma de 600 lei, iar pentru păstrarea sumei și pentru a-și
asigura scăparea, l-a agresat pe numitul H.C. (persoană care a
intervenit în favoarea părții vătămate, în scopul
recuperării sumei de bani de la
inculpat),
lovindu-l cu pumnul la nivelul feței, cauzându-i leziuni grave ce au
condus în scurt timp la decesul acestuia, întrunește elementele
constitutive
ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută
în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (3) C.
pen
.
Victima acțiunii de violență (acțiune
adiacentă) este considerată nu numai persoana împotriva căreia
s-a săvârșit furtul, ci și orice altă persoană care a
intervenit fie pentru a împiedica consumarea furtului, fie pentru prinderea sau
deposedarea făptuitorului. Așa fiind, victime ale infracțiunii
de tâlhărie pot fi două sau mai multe persoane (deși numai una
dintre ele a fost cea care a suferit furtul), forma agravată a
infracțiunii de tâlhărie subzistând chiar dacă urmările
vătămătoare s-au produs, nu în persoana celui împotriva
căruia s-a comis furtul, ci a altei persoane care a intervenit
căutând să deposedeze pe făptuitor de obiectele furate.
Din probatoriul administrat în cauză, prima
instanță a reținut că rezultă cu certitudine faptul
că inculpatul I.S. a sustras din buzunarul pantalonilor părții
vătămate M.L. o sumă de bani, după care a încercat
să-și asigure scăparea prin fugă, iar la atenționarea
sa de către victima H.C., în sensul de a-i restitui banii celui deposedat,
a lovit-o, ca un reproș al faptului că a intervenit. În raport cu
modalitatea în care inculpatul a acționat și cu consecințele
produse, activitatea sa infracțională se circumscrie formei agravate
a infracțiunii de tâlhărie, în încadrarea juridică dată
prin rechizitoriu.
Prima instanță a constatat că simpla
intervenție a victimei H.C., prin adresarea către inculpat a
cuvintelor „dă-i banii la om”, nu poate fi reținută ca o
provocare, în sensul că acesta ar fi acționat sub stăpânirea
unei puternice tulburări sau emoții determinată de atingerea
gravă a demnității persoanei, prevăzută în art. 73
lit. b) C.
pen
.
B. Prin decizia nr. 28 din 6 aprilie
2011 a
Curții de Apel
Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis
apelul declarat de inculpat, s-a desființat în parte sentința
penală menționată și, în rejudecare, s-a redus de la 10 ani
la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1), alin.
(2) lit. c) și alin. (3) C.
pen
., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76
alin. (1) lit. a) C.
pen
., menținându-se
celelalte dispoziții ale sentinței.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul
l.S
., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice date faptei în
infracțiunea prevăzută în art.
183 C
.
pen
.,
întrucât nu există dovezi în sensul că acesta ar fi
săvârșit infracțiunea de tâlhărie.
Examinând recursul prin prisma cazului de casare invocat,
prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct.
17 C
.
proc
.
pen
., Înalta Curte de Casație și
Justiție apreciază că acesta nu este întemeiat.
Sub aspectul încadrării juridice
dată faptei, Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că
aceasta este corespunzătoare situației de fapt
stabilită prin coroborarea mijloacelor de probă aflate la dosarul
cauzei. Inculpatul a contestat că a sustras banii părții
vătămate M.L., însă activitatea sa de deposedare a fost
stabilită pe baza declarațiilor acesteia din urmă și a
martorului H.E., din coroborarea cărora reiese că partea
vătămată M.L. - care la ieșirea din alimentară avea
asupra sa suma de 638 lei -
s-a
întâlnit doar cu inculpatul,
care l-a abordat fără motiv
și s-a apropiat de el, în față și în lateral,
dispărând apoi rapid pe o alee, pentru ca, în momentul imediat
următor, martorul H.E. să-i atragă atenția
părții vătămate că are
scoasă căptușeala de la buzunarul pantalonilor unde
avea
banii. De asemenea, în mod corect, instanța de fond și cea de apel au
înlăturat susținerea inculpatului, în sensul că partea
vătămată i-a împrumutat 50 lei - pentru a justifica restituirea
către partea vătămată a acestei sume, în momentul prinderii
sale ulterioare, după ce fusese urmărit -, având în vedere că
aceasta este o simplă afirmație neconfirmată de către
martorul H.E. care nu a auzit sau văzut ca partea vătămată
să-i fi dat inculpatului suma menționată.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație
și Justiție constată că încadrarea juridică dată
faptei este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii de tâlhărie, întrucât actele de violență au
fost exercitate de inculpat asupra victimei H.C. atunci când aceasta a
intervenit în sprijinul părții vătămate M.L., care se afla
în urmărirea inculpatului, îl prinsese și îl soma fără
succes să-i restituie banii. Lovirea victimei în acest moment de
către inculpat are semnificația conferită de legiuitor în teza
ultimă a alin. (1) al art.
211
C
.
pen
., violențele fiind
exercitate tocmai pentru ca inculpatul să păstreze bunul furat sau
pentru a-și asigura scăparea, nefiind pertinentă apărarea
inculpatului în sensul că a lovit victima deoarece aceasta l-a provocat,
injuriindu-l; mai mult, această apărare nu a fost confirmată de
numitul M.L. și nici de martorul
ocular
S.E., care se afla în imediata apropiere a celor implicați în
incident.
De altfel, chiar dacă ar fi fost reală, interpelarea inculpatului de
către victimă pentru a-i da banii înapoi părții
vătămate nu era de natură să provoace o atingere gravă
a demnității persoanei inculpatului, pentru ca acesta să se afle
sub stăpânirea unei puternice tulburări, având în vedere că
acuzația de furt nu era un element de noutate pentru inculpat, în
măsură să-l tulbure semnificativ, atâta vreme cât acesta mai
fusese condamnat anterior pentru același gen de fapte, aspect cunoscut în
comunitate.
Ca atare, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că încadrarea
juridică dată faptei este
corectă, fiind întrunite elementele
constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, urmată de moartea
victimei, aceasta survenind ca efect al impactului victimei cu dalele de beton
în căderea generată de lovirea de către inculpat, cu pumnul, în
zona capului.
În consecință, Înalta Curte de Casație și
Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat
împotriva deciziei nr. 28 din 6
aprilie
2011 a
Curții de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu
minori.