ÎCCJ, decizie (scj.ro #83855)

Tâlhărie. Elemente constitutive Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni contra patrimoniului Indice alfabetic: Drept penal - tâlhărie C. pen ., art. 211 Fapta inculpatului, săvârșită într-un loc public, de a sustrage o sumă de bani de la o persoană și de a lovi - pentru a păstra suma de bani furată și pentru a-și asigura scăparea - persoana care a intervenit în sprijinul victimei furtului, cu consecința decesului persoanei lovite, ca urmare a impactului cu dalele de beton prin căderea cauzată de lovirea de către inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (3) C. pen . I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2493 din 22 iunie 2011 A. Prin sentința penală nr. 39 din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost condamnat inculpatul l.S . pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (3) C. pen ., cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen ., la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen ., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicare art. 71 alin. (2) C. pen . privind interzicerea drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen . Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, din 21 iunie 2010, inculpatul l.S . a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (3) C. pen . În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în seara zilei de 1 mai 2010, partea vătămată M.L. a intrat într-un magazin alimentar și, în momentul în care a ieșit din magazin, intenționând să se deplaseze spre domiciliul său, a fost acostată de către inculpatul l.S ., acesta propunându-i să-i îi facă cinste cu băutură.

Partea vătămată nu a fost de acord cu propunerea inculpatului, cerând să fie lăsată în pace, întrucât nu dorește să consume băuturi alcoolice. Inculpatul a devenit insistent și s-a apropiat de partea vătămată. În acel moment, inculpatul l.S . i-a sustras din buzunarul de la pantaloni suma de 600 lei, îndepărtându-se de partea vătămată. Imediat după sustragerea banilor, partea vătămată a fost atenționată de către prietenul și colegul său de muncă, H.E., persoană care și-a făcut cumpărăturile din acel magazin alimentar. Acesta a atenționat-o pe partea vătămată că buzunarul drept al pantalonilor este ieșit, spunându-i să vadă dacă nu cumva l.S . i-a sustras vreo sumă de bani. Sesizând și realizând, totodată, că l.S . i-a sustras suma de 600 lei, partea vătămată M.L.

a plecat în fugă, în urmărirea acestuia, pentru a-i cere socoteală și pentru a-și recupera prejudiciul. Văzând că este urmărit, inculpatul a grăbit pasul și, în încercarea de a scăpa de urmăritor, s-a deplasat pe strada N. În dreptul unui imobil, M.L. l-a ajuns pe inculpat, l-a prins cu o mână de haină, cerându-i pe un ton imperativ să îi restituie suma de bani sustrasă. l.S . i-a spus părții vătămate că nu i-a sustras nici o sumă de bani, moment în care a introdus mâna în buzunarul dreapta-față al pantalonilor și a scos un teanc de bani, remițându-i părții vătămate suma de 50 lei. M.L. a luat această sumă de bani, cerându-i în continuare și diferența, moment în care H.C. - persoană care se afla pe o bancă din dreptul imobilului sus-amintit, la o distanță de aproximativ 2 m de cei doi, a intervenit în favoarea părții vătămate, cerându-i inculpatului să îi restituie părții vătămate banii sustrași.

Întrucât l.S . refuza cu vehemență să restituie suma de bani, H.C. s-a îndreptat spre inculpat, adresându-i-se: „Dă-i banii la om!” În momentele imediat următoare, inculpatul l-a lovit puternic pe H.C. cu pumnul la nivelul feței. Urmare a loviturii, acesta s-a prăbușit la pământ, lovindu-se cu capul de dalele confecționate din beton. Inculpatul a luat-o la fugă, făcându-se nevăzut printre blocurile și străduțele din apropiere. Având în vedere starea gravă în care se afla victima H.C. (conform declarațiilor martorilor, sângera abundent la nivelul capului), la fața locului a apărut un echipaj al ambulanței, aceasta fiind transportată de urgență la spital, unde după câteva ore a încetat din viață.

Conform raportului de necropsie din 2 mai 2010, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Suceava, medicii legiști au concluzionat că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală, hematom subdural , hemoragie subarahnoidiană , fractură de bază de craniu. S-a stabilit, de asemenea, că leziunile au putut fi produse prin lovire cu un mijloc sau corp contondent în regiunea orbitară dreaptă, urmată de căderea și proiectarea victimei pe o suprafață dură neregulată, cu impact cranian. Leziunile au fost direct letale. Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt și de drept, ca cea descrisă în actul de sesizare.

A reținut tribunalul că, în drept, fapta inculpatului l.S . care, în seara zilei de 1 mai 2010, într-un loc public, a deposedat-o pe partea vătămată M.L. de suma de 600 lei, iar pentru păstrarea sumei și pentru a-și asigura scăparea, l-a agresat pe numitul H.C. (persoană care a intervenit în favoarea părții vătămate, în scopul recuperării sumei de bani de la inculpat), lovindu-l cu pumnul la nivelul feței, cauzându-i leziuni grave ce au condus în scurt timp la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (3) C. pen . Victima acțiunii de violență (acțiune adiacentă) este considerată nu numai persoana împotriva căreia s-a săvârșit furtul, ci și orice altă persoană care a intervenit fie pentru a împiedica consumarea furtului, fie pentru prinderea sau deposedarea făptuitorului.

Așa fiind, victime ale infracțiunii de tâlhărie pot fi două sau mai multe persoane (deși numai una dintre ele a fost cea care a suferit furtul), forma agravată a infracțiunii de tâlhărie subzistând chiar dacă urmările vătămătoare s-au produs, nu în persoana celui împotriva căruia s-a comis furtul, ci a altei persoane care a intervenit căutând să deposedeze pe făptuitor de obiectele furate. Din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut că rezultă cu certitudine faptul că inculpatul I.S. a sustras din buzunarul pantalonilor părții vătămate M.L. o sumă de bani, după care a încercat să-și asigure scăparea prin fugă, iar la atenționarea sa de către victima H.C., în sensul de a-i restitui banii celui deposedat, a lovit-o, ca un reproș al faptului că a intervenit.

În raport cu modalitatea în care inculpatul a acționat și cu consecințele produse, activitatea sa infracțională se circumscrie formei agravate a infracțiunii de tâlhărie, în încadrarea juridică dată prin rechizitoriu.

Prima instanță a constatat că simpla intervenție a victimei H.C., prin adresarea către inculpat a cuvintelor „dă-i banii la om”, nu poate fi reținută ca o provocare, în sensul că acesta ar fi acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de atingerea gravă a demnității persoanei, prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen . B. Prin decizia nr. 28 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a desființat în parte sentința penală menționată și, în rejudecare, s-a redus de la 10 ani la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (3) C. pen ., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen ., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul l.S ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice date faptei în infracțiunea prevăzută în art. 183 C . pen ., întrucât nu există dovezi în sensul că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie. Examinând recursul prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C . proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta nu este întemeiat. Sub aspectul încadrării juridice dată faptei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este corespunzătoare situației de fapt stabilită prin coroborarea mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.

Inculpatul a contestat că a sustras banii părții vătămate M.L., însă activitatea sa de deposedare a fost stabilită pe baza declarațiilor acesteia din urmă și a martorului H.E., din coroborarea cărora reiese că partea vătămată M.L. - care la ieșirea din alimentară avea asupra sa suma de 638 lei - s-a întâlnit doar cu inculpatul, care l-a abordat fără motiv și s-a apropiat de el, în față și în lateral, dispărând apoi rapid pe o alee, pentru ca, în momentul imediat următor, martorul H.E. să-i atragă atenția părții vătămate că are scoasă căptușeala de la buzunarul pantalonilor unde avea banii. De asemenea, în mod corect, instanța de fond și cea de apel au înlăturat susținerea inculpatului, în sensul că partea vătămată i-a împrumutat 50 lei - pentru a justifica restituirea către partea vătămată a acestei sume, în momentul prinderii sale ulterioare, după ce fusese urmărit -, având în vedere că aceasta este o simplă afirmație neconfirmată de către martorul H.E.

care nu a auzit sau văzut ca partea vătămată să-i fi dat inculpatului suma menționată. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, întrucât actele de violență au fost exercitate de inculpat asupra victimei H.C. atunci când aceasta a intervenit în sprijinul părții vătămate M.L., care se afla în urmărirea inculpatului, îl prinsese și îl soma fără succes să-i restituie banii. Lovirea victimei în acest moment de către inculpat are semnificația conferită de legiuitor în teza ultimă a alin. (1) al art. 211 C . pen ., violențele fiind exercitate tocmai pentru ca inculpatul să păstreze bunul furat sau pentru a-și asigura scăparea, nefiind pertinentă apărarea inculpatului în sensul că a lovit victima deoarece aceasta l-a provocat, injuriindu-l; mai mult, această apărare nu a fost confirmată de numitul M.L.

și nici de martorul ocular S.E., care se afla în imediata apropiere a celor implicați în incident. De altfel, chiar dacă ar fi fost reală, interpelarea inculpatului de către victimă pentru a-i da banii înapoi părții vătămate nu era de natură să provoace o atingere gravă a demnității persoanei inculpatului, pentru ca acesta să se afle sub stăpânirea unei puternice tulburări, având în vedere că acuzația de furt nu era un element de noutate pentru inculpat, în măsură să-l tulbure semnificativ, atâta vreme cât acesta mai fusese condamnat anterior pentru același gen de fapte, aspect cunoscut în comunitate. Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, urmată de moartea victimei, aceasta survenind ca efect al impactului victimei cu dalele de beton în căderea generată de lovirea de către inculpat, cu pumnul, în zona capului.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 28 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori.