ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.11.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3970/2011

HOTĂRÂRE
08.11.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3970/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Asupra apelurilor penale de față,

Prin Sentința penală nr. 50 din 25 ianuarie 2011, Tribunalul Iași a hotărât următoarele: în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților A.M.A. și G.V., din art. 211 alin. (2), alin. (2

1

) lit. a), b), alin. (2

2

) lit. a), c) raportat la art. 211 alin. (1), (3) C. pen., în infracțiunile prevederilor de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., respectiv, prevederilor de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea 33 lit. a), 34 C. pen.

A fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A.M.A., din infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., respectiv, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen.

Au fost condamnați inculpații:

A.M.A. fiul lui C. și F.,  cetățenie română, studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare;

- tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul dispozițiile art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2009.

G.V. fiul lui G. și M., român, studii 3 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare;

- tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai agrea, aceea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe durata și în condițiile prevederilor de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2009.

În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul A.M.A., lanterna folosită la săvârșirea faptei, aflată în arhiva depozit a Tribunalului Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpați a obiectelor de îmbrăcăminte aflate în sacul nr. 1, 2, 13, la arhiva depozit a Tribunalului Iași, iar către numitul B.I. a bunurilor din sacul nr. 14.

În baza dispozițiilor art. 14 și 346 și art. 17 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 și 999 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații A.M.A. și G.V., să plătească despăgubiri civile, B.I., suma de 40.000 RON, din care 20.000 RON reprezintă daune materiale, iar 20.000 RON daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 193 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească câte 297,60 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, părții civile B.I.

În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, publicată în M. Of. nr. 803 din 25 septembrie 2006, coroborate și cu dispozițiile art. 14 - 15 C. proc. pen. și art. 346 din C. proc. pen., raportat și la art. 998 - 999 C. civ., au fost obligați inculpații A.M.A. și G.V. să plătească în solidar părții civile Serviciul de Ambulanță al Județului Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 322 RON, reprezentând cheltuielile de transport, părții civile Spitalul Clinic de Urgențe Prof. Dr. N. Oblu Iași, suma de 53,26 RON, iar Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan Iași, suma de 323,16 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de fapt: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași întocmit în Dosarul nr. 2080/P/2000, la data de 15 iunie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpaților G.V. și A.M.A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevederilor de art. 211 alin. (1), (2

1

) lit. a), b), alin. (2

2

) lit. a), c), raportat la art. 211 alin. (1), (3) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpaților faptul că în noaptea de 22/23 decembrie 2009, au pătruns prin efracție în locuința soților B.I. și B.C., i-au amenințat și lovit cu pumnii, după care au sustras suma de 500 RON, după plecarea acestora, urmare loviturilor primite, victima B.C. a decedat.

Acțiunea penală împotriva inculpaților a fost pusă în mișcare prin Ordonanța procurorului din data de 26 decembrie 2009, iar prin Încheierea de ședință nr. 218 din data de 26 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul lași s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru o durată de 29 zile, sens în care au fost emise mandatele nr. 147/U, 148/U, din data de 26 decembrie 2009, măsura arestării preventive fiind prelungită. În cursul urmăririi penale și menținută pe parcursul judecății în baza disp. art. 300

1

și art. 300

2

b

În cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., instanța le-a adus la cunoștință inculpaților faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora, dreptul de a avea un apărător precum și dreptul de a nu face nici o declarație, inculpatul G.V. consimțind să dea declarație în cauză, depoziția sa fiind consemnată în procesul-verbal atașat la dosar, iar inculpatul A.M.A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, susținând doar că își menține ultima declarație dată procurorului. Ambii inculpați au fost interpelați cu privire la pretențiile civile invocate de partea vătămată și și-au exprimat acordul pentru despăgubirea acesteia.

Pe ansamblul urmăririi penale s-au întocmit: procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșele foto, raportul medico-legal de necropsie, procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere inc. A.M.A. a unei brichete de culoare galbenă, recunoscută de către acesta ca fiind cea folosită de el în noaptea de 22 - 23 decembrie 2009, procesul-verbal de conducere în teren a inculpatului A.M.A., au fost efectuate confruntări între inculpatul A.M.A. și martorul B.A.M., au fost audiați martorii M.A., B.M.A., V.A.N., I.F.C., Ș.I., B.l.F. și B.A., partea vătămată B.I. și inculpații G.V. și A.M.A..

Declarațiile succesive ale inculpaților pe parcursul urmăririi penale sunt contradictorii, ei prezentând diferite variante, pornind de la negarea oricărei implicări în incident, până la recunoașterea nuanțată a faptelor.

Astfel, ambii inculpați, în declarațiile date Ia data de 25 decembrie 2009, au susținut că și-au petrecut împreună perioada sărbătorilor de iarnă, respectiv 21 decembrie 2009 - 24 decembrie 2009. Au consumat băuturi alcoolice la barul din satul Vânători, dar și acasă la inculpatul A.M.A., însă nu recunosc că s-au deplasat în localitatea Țipilești la locuința familiei B. și nici nu au solicitat altor persoane să-i transporte în această localitate.

La data de 18 ianuarie 2010, inculpatul A.M.A. a revenit asupra declarației inițiale precizând că s-a întâlnit la data de 21 decembrie 2009 cu inculpatul G.V. și cu martorul B.M.A., căruia inculpatul G. i-a solicitat să-l ducă până în localitatea Țipilești, la o familie de la care trebuia să ia o sumă de bani. Întrucât martorul avea mașina defectă, inculpatul G. l-a rugat pe inculpatul A.M.A. să caute o mașină.

A doua zi, inculpatul A. a reușit să facă rost de o mașină aparținând prietenului său M.A., a luat și un cuțit, așa cum îi ceruse inculpatul G.V., după care a stabilit la telefon cu acesta să iasă în stradă pentru a-l lua cu mașina.

Au ajuns în localitatea Țipilești puțin după miezul nopții, inculpatul G.V. i-a spus șoferului unde să oprească mașina, iar cei doi inculpați au intrat în curtea părții vătămate, după ce în prealabil A.M.A. i-a dat cuțitul inculpatului G.V., iar acesta l-a băgat în mâneca hainei, și și-a tras pe față un fes care avea două găuri în dreptul ochilor.

Susține inculpatul A. că inculpatul G. a strigat „trezirea", după care au intrat amândoi în casă unde, la lumina brichetei cu lanternă pe care o avea inculpatul A., au văzut în prima cameră un bărbat și o femeie în vârstă care dormeau, inculpatul G. l-a lovit inițial pe bătrân care începuse să strige, iar când s-a trezit și bătrâna a împins-o și a trântit-o pe pat.

De frică, partea vătămată le-a cerut să nu-i mai lovească și să ia banii de pe masă, iar la lumina brichetei inculpatul G. a găsit și a luat banii de pe masă, după care au plecat. În mașină, inculpatul G. a împărțit banii, i-a dat inculpatului A. suma de 100 de RON și șoferului suma de 100 de RON.

A doua zi, inculpatul G.V. a mers acasă la inculpatul A., i-a spus că bătrâna pe care o tâlhărise seara precedentă a decedat și i-a solicitat să nu recunoască nimic dacă or să fie prinși, arătându-i totodată locul unde a aruncat fesul pe care l-a purtat în seara comiterii faptei.

Conform procesului-verbal din data de 19 ianuarie 20, lucrătorii de poliție au descoperit cu ocazia conducerii în teren a inculpatului A.M.A., fesul folosit de inculpatul G.V. în noaptea de 22 decembrie 2009, iar potrivit procesului-verbal din data de 04 februarie 2010, inculpatul G.V. nu a recunoscut că fesul de PNA de culoare albă cu dungi transversale bleu, mov și gri, prezentat pentru recunoaștere, este al său.

Declarația dată în cursul cercetării judecătorești de către inculpatul G.V. aduce elemente de noutate, în sensul că se schimbă esențial implicarea și gradul de participare a inculpaților în activitatea infracțională desfășurată, el precizând împrejurările în care a cunoscut părțile vătămate, precum și cui a aparținut rezoluția infracțională.

Astfel, inculpatul G.V. i-a spus coinculpatului A. despre lucrarea efectuată părților vătămate, iar acesta s-a interesat dacă părțile vătămate locuiesc singure și dacă au bani în casă, propunându-i, chiar insistând, să meargă sa-i tâlhărească pe cei doi bătrâni.

Inculpatul A.M.A. a făcut rost de o mașină, a venit acasă la inculpatul G. să-l ia și au mers în localitatea Țipilești unde locuiau părțile vătămate. Susține inculpatul G., că primul a intrat în casă inculpatul A., care a forțat ușa și a rupt mânerul, a luminat drumul cu o brichetă cu lanternă, apoi s-a apropiat de patul în care dormeau părțile vătămate, a tras-o pe B.C. de picioare la marginea patului și a împins-o pe spate.

În timp ce victima striga să fie lăsată în pace, inculpatul G.V. i-a tras două-trei palme părții vătămate B.I., care le-a spus inculpaților că are niște bani într-o cutie pe masă, bani pe care i-a luat inculpatul A.M.A., după care inculpații au ieșit din casă, întreg incidentul durând aproximativ 3 minute.

Când au ajuns în mașină, inculpatul A. a împărțit banii, i-a dat 100 RON inculpatului G., o altă sumă șoferului, iar restul i-a oprit pentru el. În noaptea de 24 decembrie 2009 cei doi au rămas la locuința inculpatului A., au consumat băuturi alcoolice.

Certificatul medico-legal de necropsie din 15 martie 2010 precizează că moartea victimei B.C. s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-facial, favorizat de afecțiunile patologice preexistente; la examenul necroptic s-au constatat plăgi contuze superficiale, excoriații, echimoze, leziuni ce s-au putut produce prin lovituri active cu mijloace contondente, iar în caz de supraviețuire ar fi necesitat 6 - 7 zile de îngrijiri medicale; între traumatism și deces există legătură de cauzalitate directă condiționată; decesul poate data din 23 decembrie 2009.

Partea vătămată B.I. nu s-a mai prezentat la examenele de specialitate recomandate de către IML, astfel că nu a mai obținut un certificat medico-legal, însă la data 23 decembrie 2009 a dat o declarație în calitate de parte vătămată, ocazie cu care a relatat împrejurările în care a avut loc atacul, persoanele implicate și contribuția fiecăruia.

A susținut partea vătămată că inițial a auzit o izbitură în ușă, după care a fost spart un geam și în cameră au intrat doi bărbați, unul dintre ei având ceva în mână, partea vătămată presupunând că este un cuțit. Unul dintre atacatori, care avea în mână o brichetă cu lanternă a tras-o pe B.C. la marginea patului și a început să o lovească, iar celălalt l-a luat la bătaie pe B.I., în timp ce-i loveau pe cei doi bătrâni, inculpații cerându-le să le dea banii.

Partea vătămată B.I. le-a spus celor doi inculpați că banii sunt într-o cutie lângă televizor, aceștia au luat banii care reprezentau pensia celor doi bătrâni, iar când au ieșit din casă, unul dintre inculpați i-a strigat părții vătămate să nu spună nimănui ce s-a întâmplat, amenințându-l cu moartea.

În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată B.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale și 20.000 RON reprezentând daune materiale, respectiv cheltuielile efectuate pentru înmormântarea victimei și a ritualurilor ortodoxe efectuate conform tradiției.

Conform adresei din 17 noiembrie 2010 emisă de Primăria Comunei Popricani, nu s-a solicitat deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctei B.C..

Celelalte probe administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești nu au adus elemente de noutate față de cele strânse în faza de urmărire penală, întrucât martorii din lucrări și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, iar inculpații nu și-au propus alte probe în apărare.

Cu privire la martorii din lucrări B.A.M. și Ș.I., întrucât demersurile făcute de către instanță pentru audierea lor nemijlocită nu au fost eficiente, în sensul că mandatele de aducere nu au putut fi puse în executare, instanța a constatat imposibilitatea administrării acestei probe și a procedat conform dispozițiilor art. 327 alin. 3 C. proc. pen.

Reținând anumite imprecizii ale încadrării juridice a faptelor raportat la situația de fapt conturată de ansamblul probator administrat în cauză, instanța a pus în discuția contradictorie a părților oportunitatea schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu.

Instanța a constatat că prin rechizitoriul întocmit la data de 15 iunie 2010, inculpații G.V. și A.M.A. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

), lit. a), b) alin. (2

2

) lit. a), c) raportat la art. 211 alin. (1), (3) C. pen. însă, la art. 211 C. pen. nu există alin. (2

2

).

Art. 211 C. pen. cuprinde alin. (1), alin. (2), alin. (2

1

) și alin. (3

1

și

2

) de la alin. (2) respectiv (2

1

) reprezintă note de trimitere la subsolul paginii, care din eroare au fost incluși în încadrarea juridică a faptei.

De asemenea, având în vedere că tâlhăria este o infracțiune cu un obiect juridic complex, pe lângă relațiile sociale privind patrimoniul sunt ocrotite și relațiile sociale privind integritatea persoanelor, pluralitatea de persoane asupra cărora se exercită violențe sau amenințări, ori sunt puse în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra împotriva activității de sustragere a bunurilor, în speță fiind vorba de două victime, dintre care una a decedat, determină realizarea unui concurs de infracțiuni, în cauză, acesta fiind compus din infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., respectiv art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2

1

) lit. a), c) raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului A.M.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de inculpare, în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 C. proc. pen., analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt: în noaptea de 22/23 decembrie 2009 s-a primit un apel la Serviciul Național Apeluri de Urgență 112 prin care se sesiza faptul că în aceeași noapte, persoane necunoscute pătrunseseră prin efracție în locuința soților B.I. de 82 ani și B.C. de 87 ani, pe care i-au lovit și le-au sustras suma de 500 RON. La scurt timp după comiterea agresiunii numita B.C. a decedat.

După mai multe zile de investigații complexe cercul de suspecți redus la două persoane, respectiv inculpații G.V. din comuna Popricani, județul Iași și A.A.M. din aceeași localitate, sat Vânători, comuna Popricani, județul Iași, loc cunoscut de către martorii audiați în cauză sub numele de „B.R.". În preajma sărbătorilor de iarnă 2009 cei 2 inculpați, care obișnuiesc de altfel să consume băuturi alcoolice au rămas fără bani. Din datele de anchetă rezultă că în acest context ideea de a-i tâlhări pe soții B.I. și B.C. i-a aparținut lui G.V. care le cunoștea pe cele 2 victime. Acesta lucrase la această familie B. în vara anului 2009 la construirea unui trotuar, ocazie cu care a avut posibilitatea să ia cunoștință de topografia locului și totodată a aflat că cei doi bătrâni sunt amândoi pensionari și că au în mod obișnuit bani lichizi în casă.

Inculpatul G.V. nu i-a spus însă de la început inculpatului A. despre intenția de a-i tâlhări pe cei doi bătrâni ci că aceștia i-ar datora o sumă de bani pe care el vrea să o recupereze. Pe parcursul definitivării rezoluției infracționale, inculpatul A. avea însă să afle că de fapt inculpatul G. intenționa să-i tâlhărească pe cei doi bătrâni și a fost de acord cu acest fapt. Astfel, la solicitarea inculpatului G. el s-a preocupat să facă rost de un mijloc de transport cu care să ajungă în  localitatea de domiciliu a celor 2 victime. În context, pentru că în declarațiile unor martori se regăsesc ambele nume de localități trebuie să facem precizarea că în continuarea satului Rediu Mitropoliei se afla satul Țipilești, cele două localități făcând practic un trup comun.

Astfel, inculpatul A. l-a contactat într-o primă fază pe martorul Ș.I. pe care a încercat să-l coopteze la săvârșirea faptei însă acesta l-a refuzat. Ulterior, același inculpat l-a contactat pe martorul B.A.M. posesor al unui autoturism Dacia 1300 căruia i-a solicitat să-l ducă pe el și pe inculpatul G.V. până în satul Țipilești „pentru a fura bani de la niște bătrâni la care G.V. a lucrat". Martorul menționat l-a refuzat însă spunându-i însă că are mașina defectă. În cele din urmă, inculpatul A. l-a găsit pe martorul M.A. și el posesorul unui autoturism Dacia 1310 căruia i-a spus că el și G. au de recuperat o datorie de la niște cetățeni din satul R. M. și i-a solicitat să-i transporte până la domiciliul acestora. Martorul a fost de acord mai cu seamă cu inculpatul A.A. îi datora și suma de 50 RON. În noaptea de 22/23 decembrie 2009, martorul M.A. îi transporta pe cei doi inculpați în jurul orelor 23,30 - 24,00, până în localitatea R. M., la domiciliul soților B.

Martorul a rămas în autoturism iar cei doi inculpați au intrat pe poartă în curtea locuinței. Cunoscând topografia locului inculpatul G. împreună cu inculpatul A. au mers în spatele casei și a spart geamul de la ușa de acces în locuință, pe care a reușit astfel să o deschidă. Inculpatul G. avea asupra sa o cagulă confecționată dintr-un fes tip PNA cu găuri în locul ochilor. La rândul său, inculpatul A. avea o brichetă prevăzută cu o lanternă tip „led" de care cei doi s-au folosit pentru a vedea în întunericul din locuință. În bucătărioara în care dormeau cei 2 bătrâni a pătruns întâi inculpatul G. care a lovit-o mai întâi pe victima B.C., iar apoi și pe partea vătămată B.I.. Deși inculpatul A. nu recunoaște că la rândul său să-i fi agresat pe cei doi bătrâni, partea vătămată B.I. precizează fără echivoc în declarația sa că „cel care avea lanterna în mână a luat-o pe soția mea și a tras-o către picioarele mele, apoi a început să o lovească. Celălalt a început să mă lovească pe mine și când ne loveau, cei doi ne strigau - dă banii!".

În cele din urmă, partea vătămată B.I. le-a spus celor doi inculpați să ia banii care se găseau într-o cutie pe o masă din încăpere, respectiv suma de 500 RON. După cum arătăm, ambele victime erau pensionare și aveau cumulat o pensie de 1.080 RON. Suma de 500 RON fusese pregătită de către partea vătămată B.I. pentru a doua zi fiului său, B.A., care îi arase un teren.

Banii au fost luați din cutie de către inculpatul G. care însă i-a spus inculpatului A. numai despre suma de 300 RON. Cei doi inculpați au ieșit din curte pe același traseu pe care intraseră și au mers la mașina în care îi aștepta martorul M.A., acesta transportându-i la domiciliile lor.

Urmare loviturilor primite de la inculpați și pe fondul unor afecțiuni preexistente, victima B.C. în vârstă de 87 ani a decedat la scurt timp după plecarea inculpaților. Din raportul de necropsie nr. 8609/2010 rezultă că „moartea lui B.C. s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute consecutivă unui traumatism carniofacial, favorizat de afecțiunile patologice preexistente - arteroscleroză coronariană, distrofie miocardică, fibroză pulmonară și distrofie hepatică". La rândul său, și partea vătămată B.I. a suferit leziuni însă nu s-a mai prezentat la examenele medicale de specialitate recomandate de către IML Iași și nu i s-a emis în aceste condiții un certificat medico-legal.

Așa cum s-a precizat, poziția procesuală a inculpaților A.M.A. și G.V. a cunoscut semnificative modificări pe parcursul procesului penal, în încercarea inițială de exonerare de răspunderea penală, iar ulterior, de minimalizare a propriei implicări în conflict și proiectarea asupra coinculpatului a inițiativei infracționale în comiterea faptelor.

Evident că declarațiile lor fiind contradictorii, au fost infirmate în parte de declarațiile martorilor audiați în cauză, astfel că instanța de judecată le-a analizat critic, prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză. Este de principiu că declarațiile inculpatului sunt divizibile, organul judiciar putând înlătura din acestea părțile care nu se coroborează cu toate celelalte probe existente la dosar. Totodată, posibilitatea retractării totale sau parțiale a declarațiilor există pentru toate fazele procesului penal, instanța având obligația de a aprecia valoarea retractării printr-o analiză a temeiniciei motivelor care au stat la baza acesteia, putând reține ca adevărată acea declarație care se coroborează cu ansamblul probator, deoarece nu există o prioritate a declarațiilor și este aplicabilă regula generală privind aprecierea probelor.

Așa fiind, depozițiile inculpaților relative la rezoluția infracțională și demersurile efectuate în vederea deplasării la domiciliul părților vătămate au fost primite parțial, întrucât martorul M.A. a relatat cu detalii modul în care a fost solicitat de către inculpatul A. să-i transporte pe cei doi inculpați cu autoturismul său până în localitatea R. M., de unde aceștia trebuiau să ia niște bani de la niște persoane, propunere pe care martorul a acceptat-o întrucât, cu această ocazie avea posibilitatea să-și recupereze o datorie pe care inculpatul A. o avea la el.

Pe traseu au oprit la locuința inculpatului G. și l-au luat și pe acesta, apoi și-au continuat deplasarea spre localitatea Țipilești, fiind îndrumat de inculpatul A., care i-a indicat unde să oprească autoturismul.

Cei doi inculpați au coborât din mașină și i-au cerut martorului să-i aștepte 10 minute, îndreptându-se spre centrul satului. După aproximativ 15 minute au revenit la autoturism, fără a avea bagaje în mână, însă ușor panicați, după aprecierea martorului, ei manifestându-și neliniștea atunci când motorul autoturismului a dat câteva rateuri.

Pe drumul de întoarcere martorul a primit 100 de RON de la inculpatul A., după care l-a lăsat pe inculpatul G. acasă, iar pe inculpatul A.M.A. l-a lăsat în intersecția din satul Vânători.

Relevantă sub aspectul inițiativei infracționale este depoziția martorului B.A.M., persoană care a fost inițial contactată de către inculpatul A. care i-a cerut să-l transporte pe el și pe inculpatul G. în satul Țipilești pentru a fura bani de la niște bătrâni la care inculpatul G. a lucrat, propunere pe care martorul a respins-o întrucât avea mașina stricată. La data de 23 decembrie 2009, în jurul prânzului, la barul din satul Vânători, inculpatul A. i-a cerut martorului să păstreze tăcerea în legătură cu ce i-a spus cu câteva zile în urmă, iar la scurt timp în bar a intrat inculpatul G., agitat, și i-a spus inculpatului G. că „baba a murit".

Despre atitudinea celor doi inculpați relatează și martora V.A.N. persoană care la data de 23 decembrie 2009 i-a văzut pe cei doi inculpați în barul R. din satul Vânători consumând băuturi alcoolice cu mai mulți tineri, inculpatul G.V. fiind cel care făcea cinste.

După ce a ajuns în stare de ebrietate, inculpatul G., speriat și disperat, își manifesta regretul pentru ceva ce se întâmplase anterior, spunându-și sieși „ce am făcut?", timp în care coinculpatul A. încerca să-l liniștească.

Martorul I.F.C., care lucra în bar în ziua de 23 decembrie 2009 a sesizat că inculpatul G.V. cheltuiește sume mari de bani pentru băuturi alcoolice scumpe, peste posibilitățile sale materiale făcând cinste tinerilor din bar, iar în momentul când a scos banii să plătească, martorul a văzut că inculpatul avea asupra sa mai multe bancnote de 100 RON.

Martorul Ș.I. a declarat că la data de 22 decembrie 2009 inculpatul A. i-a solicitat să meargă cu el și cu inculpatul G. în localitatea Ț., de unde urmau să recupereze o sumă de bani de la niște persoane, propunere pe care martorul a declinat-o, însă în aceeași seară, în jurul orelor 24,00, inculpatul A. a venit la domiciliul martorului și i-a cerut un cuțit, spunându-i că are de tăiat ceva.

După câteva minute inculpatul a revenit în locuința martorului și i-a restituit cuțitul, astfel că susținerile inculpatului A.M.A. privitoare la faptul că i-a dat coinculpatului G.V. un cuțit pe care acesta l-a ascuns în mânecă, nu se verifică.

Este evident că inițial, despre situația celor două părți vătămate care locuiau singure și obișnuiau să aibă bani în casă, a aflat inculpatul G.V. care a efectuat lucrări de la domiciliul acestora, iar ulterior i-a relatat și prietenului său cel mai bun, inculpatul A.M.A. aceste aspecte, astfel că rezoluția infracțională este posibil să aparțină ambilor inculpați, care au stabilit modalitatea în care vor acționa.

Cât privește participarea inculpaților în activitatea infracțională esențială este declarația părții vătămate B.I. care susține că ambii inculpați au exercitat acte de violență asupra sa și a soției sale, coroborată cu concluziile certificatului medico-legal de necropsie care relevă un traumatism cranio-facial leziune care presupune o acțiune violentă de mare intensitate.

Coroborând elementele probatorii analizate mai sus, instanța a constatat că vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită, însă speța comportă un examen aparte din punct de vedere al calificării juridice a faptelor.

În discuție fiind săvârșirea faptei față de două persoane, care au fost deposedate de bani prin exercitarea de acte de violențe, una dintre victime decedând la scurt timp ca urmare loviturilor primite, evident că încadrarea juridică a faptelor astfel cum au fost descrise în actul de inculpare implică două infracțiuni de tâlhărie, una calificată, prevederilor de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen., parte vătămată fiind B.I., și una urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2

1

) lit. a), c) C. pen. raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., victimă fiind B.C.

În consecință, reținând că potrivit art. 317 C. proc. pen. judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în cuprinsul rechizitoriului a fost descrisă aceeași situație de fapt ca și cea conturată de cercetarea judecătorească desfășurată în cauză, instanța a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, angajarea răspunderii penale a inculpaților urmând să fie antrenată pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie aflate în concurs real.

Pentru aceste considerente, nejustificată apare solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de inc. A.M.A., din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de tăinuire, care constă în primirea, dobândirea unui bun, cunoscând că provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material, întrucât implicarea sa în activitatea de deposedare a victimelor prin exercitarea de violențe a fost pe deplin dovedită.

În drept, faptele inculpaților G.V. și A.M.A., care în timpul nopții, unul dintre ei având pe cap o cagulă, a pătruns în locuința părților vătămate solicitându-le banii, sens în care au exercitat acte de violență asupra părților vătămate, victima B.C. decedând la scurt timp datorită loviturilor aplicate, inculpații deposedând victimele de suma de 500 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (1

1

), alin. (2) lit. a), c) C. pen. și tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2

1

) lit. a), c) C. proc. pen., raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Chiar dacă partea vătămată B.I. nu și-a mai scos certificat medico-legal, exercitarea actelor de violență a fost dovedită, declarația acestuia coroborându-se cu declarațiile martorilor B.A., B.C. și B.D.S., și cu declarația inculpatului G.V. care recunoaște că i-a aplicat acesteia două trei palme, în cauză conturându-se și modalitatea alternativă de realizare a activității secundare a infracțiunii de tâlhărie, respectiv întrebuințarea de amenințări la adresa victimelor.

Moartea victimei B.C. este imputabilă pe baza praeterintenției, inculpații acționând cu intenția de a deposeda victima de bani prin exercitarea de violențe rezultatul mai grav fiind produs din culpă. Inculpații au săvârșit cele două infracțiuni de tâlhărie în condiții de concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., mai înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele.

În baza textelor de lege mai sus arătate inculpații au fost condamnați, la individualizarea pedepselor fiind avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și dispozițiilor art. 52 C. pen., relative la scopul pedepsei, cu referire la: dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, la împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, la urmările grave și ireversibile produse, precum și de gradul de pericol social concret al faptelor.

Funcțiile pedepsei, respectiv mijloacele prin care aceasta realizează scopurile preventive - general și special -, privesc modul în care ar trebui să fie concepută pedeapsa pentru a determina pe destinatarul normei penale în colectiv, ca și pe individul care a comis o faptă ilicit, concretă, să satisfacă scopul legii penale de a nu mai comite infracțiuni și de a păstra intacte valorile sociale fundamentale, implicit condițiile esențiale de existență a societății.

Individualizarea sancțiunii trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii.

În principal, s-a ținut cont de circumstanțele reale și personale, vârsta părților implicate, urmările ireversibile produse în cazul victimei B.C., precum și cele vătămătoare produse părții vătămate B.I., lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală oscilantă a inculpaților, menită să îngreuneze aflarea adevărului.

În considerarea celor ce preced, s-a aplicat inculpaților G.V. și A.M.A. câte o pedeapsă orientată la limita minimă specială, aplicând dispozițiile art. 33 lit. a), 34 C. pen. relative la concursul de infracțiuni.

În baza art. 211 alin. 3, teza finală, C. pen., din aceleași rațiuni, care impun o sancționare efectivă, complementară răspunderii penale, s-a aplicat inculpaților și pedeapsa obligatorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă rezonabilă, de câte 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (3) C. pen. și în lumina Deciziei nr. LXXIV din 05 noiembrie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II.a și b), C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a avut în vedere că, raportat la gravitatea faptelor comise, inculpații au devenit nedemni să își exercite drepturile electorale și civile.

Constatând că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior a menținerii măsurii de arest preventiv a inculpaților nu s-au modificat în nici un fel, ci, din contră s-au consolidat, mai ales că s-a dispus condamnarea lor, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și a menținut această măsură.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele rezultante ce au fost aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2009 la zi.

Cât privește bricheta tip lanternă aparținând inculpatului A.M.A., care a fost folosită pentru luminarea locului săvârșirii faptelor, în temeiul dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale.

În temeiul dispozițiilor art. 357 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpați și către partea vătămată a obiectelor vestimentare aflate la Arhiva depozit a Tribunalului Iași.

Consecință a soluțiilor din latură penală, în cauză sunt întrunite toate elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale în condițiile art. 998 C. civ., coroborat cu art. 14 și art. 346 C. proc. pen. De asemenea, sunt întemeiate și pretențiile civile ale unității sanitare care a fost solicitată pentru efectuarea transportului victimei, ceea ce atrage incidența art. 313 din Legea nr. 95/2006.

Cum ambii inculpați au achiesat la pretențiile civile solicitate de partea civilă, aceasta este exonerată de obligația de a proba realitatea și întinderea prejudiciilor de natură materială și morală invocate, astfel că instanța a obligat inculpații în solidar să despăgubească partea civilă cu sumele pretinse.

În cauză s-au constituit părți civile Spitalul Clinic de Urgențe Prof. N. Oblu lași cu suma de 53,26 RON, Spitalul Clinic de Urgență Sf. Ioan Iași, cu suma de 323,16 RON și Serviciul de Ambulanță cu suma de 322 RON, sume pentru care au fost depuse la dosar acte medicale și documente justificative.

Conform dispozițiilor art. 313 alin. (1) din „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății", astfel cum au fost modificate și completate prin O.U.G. nr. 72/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată".

Date fiind aceste dispoziții legale, sumele reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată victimei și a transportului acesteia la spital sunt justificate, astfel că au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile și inculpații au fost obligați la plata despăgubirilor civile.

În temeiul dispozițiilor art. 193 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, respectiv factură fiscală și chitanță.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen inculpații G.V. și A.M.A., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

Motivându-și apelul, inculpatul G.V. a susținut că regretă foarte mult faptele comise, că la momentul săvârșirii acesteia era în stare de ebrietate, că mama sa este grav bolnavă și nu are cine să o îngrijească.

A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, admiterea apelului promovat, desființarea sentinței pronunțate în latură penală și reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Apărătorul inculpatului G.V. a mai subliniat că dorința celor doi făptuitori a fost aceea de a face rost de bani și nu de a omorî victima; el nu a avut cunoștință de această faptă și nu a aplicat lovituri directe numitei B.C.

Față de actele în circumstanțiere depuse la dosar, de conținutul caracterizărilor întocmite de cei care ii cunosc, de lipsa antecedentelor penale și de regretul manifestat s-a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

În motivarea apelului promovat, inculpatul A.M.A. a susținut că inițiativa săvârșirii faptelor a avut-o inculpatul G.V. care lucrase la părțile vătămate, cunoștea posibilitățile financiare ale acestora, precum și amplasamentul imobiliar. A mai precizat inculpatul A.M.A. că inculpatul G.V. afirmase față de el că ar avea de primit o sumă de bani de la părțile vătămate, pentru munca depusă și că acesta a fost scopul deplasării.

Inculpatul apelant a invocat lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală corectă și a solicitat admiterea apelului promovat și reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Apărătorul inculpatului a solicitat a se da eficiență dispozițiilor art. 320

1

Prin Decizia penală nr. 139 din 13 septembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații A.M.A. și G.V., împotriva Sentinței penale nr. 50 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 5194/99/2010, sentință pe care a menținut-o.

A menținut starea de arest a inculpaților A.M.A. și G.V. și a dedus arestarea preventivă de la 25 ianuarie 2011 la 13 septembrie 2011.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A.M.A.

La termenul din 08 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului A.M.A., iar acesta, în ședință publică, a declarat că retrage recursul declarat în cauză, cu termen de judecată la 17 ianuarie 2012.

În consecință, Înalta Curte, în raport de manifestarea de voință a recurentului inculpat și de dispozițiile art. 385

4

În baza art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 139 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 noiembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3363/2013
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au respins cererile inculpaților V.F., C.M., V.G.G., C.D.A., M.G.M., C.O. ș
ÎCCJ 2011-04-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1336/2011
Asupra recursurilor de față: în baza actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea
ÎCCJ 2011-12-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4157/2011
Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 236/F din 24 februarie 2011, Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea în
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1446/2013
Deliberând asupra recursurilor penale de față reține următoarele: Prin sentința penală nr. 166 din 22 martie 2011, Tribunalul Iași a dispus următoarele: „În baza art. 334 C. proc. pen., instanța dispune schimbarea încadrării juridice a fapt
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2559/2012
Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 5 din 06 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 58808/3/2011 al Tribunalului București, secția I penală, s-au dispus următoar
Sursă