ÎCCJ, decizie (scj.ro #83530)

Prescripția

extinctivă. Cauze de întrerupere

Cazurile de întrerupere a prescripției extinctive sunt prevăzute

expres și limitativ în art.16 din Decretul nr.167/1954 și printre acestea nu se

află nici unul care să permită considerarea încercării de conciliere

prealabilă, potrivit art.720 C.proc.civ., ca un caz de întrerupere a

prescripției  extinctive.

(Secția comercială, decizia nr. 4830 din 19 octombrie

2005)

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, Secția Comercială,

reclamanta Administrația Fondului Imobiliar a chemat în judecată pe pârâta S.C.

E.V. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii folosinței

spațiului și  daune calculate pentru  perioada 1 mai 2000- 31 martie

2001.

Prin sentința comercială nr.3635 din 15 martie 2004, Tribunalul

București, Secția Comercială a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada 1

mai 2000- 27 august 2000 și ca nefondată în ceea ce privește restul

pretențiilor reclamantei, reținând că prin contractul de închiriere  din

1991, prelungit prin tacita relocațiune, pârâta s-a obligat la plata unei

chirii lunare. Reclamanta a procedat în mod unilateral la modificarea chiriei,

pretinzând din partea pârâtei plata unor sume majorate prin raportare la

indicele de devalorizare al leului. Împrejurarea că reclamanta a comunicat

pârâtei coeficienții de indexare nu suplinește acordul acesteia la majorarea

chiriei și nu are valoarea unui act adițional la contractul de închiriere.

Prin decizia nr.418 din 9 septembrie 2004, Curtea de Apel București a

respins ca  nefondat  apelul  reclamantei.

Împotriva acestei decizii reclamanta Administrația Fondului

Imobiliar București a declarat recurs, solicitând casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art.304 pct.8 și 9

C. proc.civ. s-a  arătat  că  în mod greșit  s-a

admis  excepția

prescripției

dreptului la acțiune pentru perioada 1 mai 2000- 27 august 2000, întrucât

termenul de prescripție a fost întrerupt prin admiterea acțiunii, prin sentința

civilă nr.3223/2001 și prin îndeplinirea procedurii de conciliere prealabilă,

conform art.720

1

C.proc.civ. și că acest termen este de 5 ani iar nu

de 3 ani, întrucât suma solicitată se încadrează în categoria veniturilor

publice.

Recursul  a fost  respins .

Instanțele au reținut în mod corect că a intervenit prescripția

dreptului la acțiune pentru pretențiile vizând perioada 1 mai- 27 august 2000,

întrucât reclamanta nu a făcut dovada întreruperii termenului de prescripție

prin sentința nr.3223/2001 a Tribunalului București, pe care nu a depus-o

pentru a se verifica dacă avea ca obiect aceleași pretenții și dacă acțiunea a

fost admisă în mod irevocabil pentru a fi aplicabile prevederile art.16 din

Decretul nr.167/1954.

Cazurile de întrerupere a prescripției sunt prevăzute expres și

limitativ de art.16 din Decretul nr.167/1958 și printre acestea nu se află nici

unul care să permită considerarea încercării de conciliere prealabilă efectuată

potrivit art.720

1

C.proc.civ. ca un caz de întrerupere a

prescripției  extinctive.

Nu se poate reține nici susținerea recurentei că fiind vorba de venituri

bugetare, termenul de prescripție nu este cel general de 3 ani ci, cel special

de 5 ani, întrucât acest din urmă termen este reglementat doar cu privire la

executarea creanțelor bugetare, ceea ce nu este cazul în speță.