ÎCCJ, decizie (scj.ro #84809)

Admitere

în magistratură. Condiția privind „buna reputație”. Exigențe.

Legea

nr.303/2004, art. 14 alin.(2) lit.c)

În

raport cu exigențele impuse pentru exercitarea unei funcții publice în cadrul

puterii judecătorești, în care încrederea opiniei publice în probitatea și

demnitatea magistraților este esențială, săvârșirea de către o persoană, cu

intenție, a unor infracțiuni intenționate la regimul circulației pe drumurile

publice face ca respectiva persoană să nu îndeplinească cerința privind „buna

reputație” prevăzută de dispozițiile art. 14 alin.(2) lit.c) din Legea

nr.303/2004, pentru înscrierea la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, aceasta chiar dacă pentru condamnarea suferită –

pedeapsa amenzii – între timp a intervenit reabilitarea.

Decizia

nr. 1722 din 29 martie 2012

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul TC a chemat în judecată Consiliul Superior al

Magistraturii solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună:

- anularea Hotărârii

nr.25A din 23.02.2011 emisă de Secția pentru Procurori a C.S.M. prin care

pârâtul a constatat că nu îndeplinește condițiile legale pentru numirea în

funcția de procuror;

- să se constate că

îndeplinește condițiile pentru ocuparea funcției de procuror, urmare a

promovării examenului de admitere în magistratură din 21.11.2010;

- să fie obligat

pârâtul să propună Președintelui României numirea sa în funcția de procuror;

- suspendarea

executării Hotărârii nr.25A din 23.02.2011, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a acțiunii de fond.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că a participat la concursul de admitere în

magistratură din data de 21 noiembrie 2010, fiind declarat admis cu media 7,40.

Concursul a fost

validat de Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr.1156 din 16.12.2010.

Prin Hotărârea

nr.25A din 23.02.2011 a Secției pentru Procurori a C.S.M. s-a constatat că nu

îndeplinește condițiile cumulativ prevăzute de art.226 alin.(2) din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în

magistratură, precum și procedura de numire în funcțiile de judecător și

procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr.152 din

1.03.2006, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea nr.123 din 7.02.2008.

În considerentele

hotărârii s-a reținut că reclamantul a fost declarat „respins” la concursul de

admitere în magistratură organizat la 21.11.2010, reținându-se că nu

îndeplinește condiția bunei reputații, întrucât figurează în evidența operativă

a organelor de poliție.

Reclamantul a mai

arătat că hotărârea C.S.M. de a-l respinge pentru lipsa bunei reputații

depășește esența și spiritul legii, întrucât prin Sentința penală nr.174 din

14.02.1996 a Judecătoriei X, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la

plata amenzii penale de 90.000 ROL, pentru săvârșirea infracțiunilor de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de

conducere și încredințarea unui autovehicul unei persoane care nu deține permis

de conducere, fapte prevăzute de art.36 alin.(1) și art.36 alin.(3) din

Decretul nr.328/1966 privind circulația pe drumurile publice.

Curtea de Apel

Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal prin Sentința civilă

nr.399 din 22 septembrie 2011 a admis în parte acțiunea reclamantului TC

dispunând anularea Hotărârii nr.25A din 23.02.2011 emisă de C.S.M. – Secția

pentru procurori.

De asemenea, a

constatat că reclamantul îndeplinește condiția bunei reputații pentru a fi

numit în funcția de procurori, obligând pârâtul să propună Președintelui

României numirea reclamantului în funcția de procuror pe un post corespunzător

mediei obținute de reclamant la concursul de admitere în magistratura din

21.11.2010, respingând în rest acțiunea.

Totodată, a respins

cererea de suspendare a executării Hotărârii nr.25/A din 23.02.2011 emisă de

Secția pentru procurori a C.S.M. până la rămânerea irevocabilă a prezentei

hotărâri și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut că nu este întemeiată imputarea adusă

reclamantului în sensul că nu ar avea o bună reputație în sensul art. 12 din

Legea nr. 303/2004.

Cum

pârâtul nu a prezentat nici date din care să rezulte o conduită reprobabilă

repetată a reclamantului, nici anterior și nici ulterior săvârșirii faptei

pentru care a fost condamnat în 1996, nerezultând din dosar că reclamantul a

mai săvârșit și alte fapte antisociale, chiar contravenții, în perioada

anterioară sau ulterioară condamnării sale penale, instanța consideră că actul

administrativ contestat nu este întemeiat în privința reținerii neîndeplinirii

condiției bunei reputații de către reclamant.

Din

acest punct de vedere, acțiunea reclamantului este întemeiată, pârâtul

acționând cu exces de putere prin reținerea neîndeplinirii condiției bunei

reputații de către reclamant, exces de putere definit drept „exercitarea

dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor

competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților

cetățenilor", excesul de putere din speță conducând la încălcarea

dreptului reclamantului de acces la funcția de procuror pe considerente bazate

pe o interpretare excesivă a unor texte legale lipsite de previzibilitatea

necesară unei astfel de evaluări.

În ceea

ce privește cererea reclamantului de a se constata că întrunește toate

condițiile legale pentru a ocupa funcția de procuror în urma promovării

examenului de admitere în magistratură din data de 21.11.2010, instanța

constată că obiectul prezentului litigiu l-a reprezentat legalitatea Hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 25 A din 23.02.2011 și îndeplinirea sau nu de către reclamant a condiției bunei reputații.

Părțile

nu au solicitat și administrat probe din care să rezulte îndeplinirea

celorlalte condiții legale pentru ocuparea funcției de procuror, astfel cum

sunt prevăzute de 14 alin. 2 din Legea nr.303/2004, text care prevede că „la

concursul pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ condițiile cetățeniei române, cu

domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu, este licențiată în

drept, nu are antecedente penale sau cazier fiscal, cunoaște limba română și

este aptă din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției.

Având

însă în vedere că a reținut că reclamantul îndeplinește condiția bunei

reputații, instanța va obliga pârâtul ca – în măsura în care sunt îndeplinite

și celelalte condiții de numire în afara condiției referitoare la buna

reputație – să propună Președintelui României numirea reclamantului în funcția

de procuror pe un post corespunzător mediei obținute de reclamant la concursul

de admitere în magistratură din 21.11.2010.

În ceea

ce privește cererea de suspendare a executării Hotărârii nr.25 A din 23.02.2011

pronunțată de Secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond, instanța

reține că reclamantul a justificat această cerere susținând că se află în

imposibilitatea de a-și valorifica rezultatele concursului de admitere în

magistratură și de a ocupa funcția de procuror, fiind declarat admis în urma

tuturor probelor concursului (test scris, examinare psihologică și examinare

medicală)

Cu

privire la condițiile suspendării executării actului administrativ, întrucât

reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției unei pagube iminente prin

executarea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, Curtea

constată inutilitatea examinării și a condiției cazului bine justificat,

cererea de suspendare fiind nefondată în condițiile în care nu sunt întrunite

cumulativ ambele condiții menționate mai sus.

Curtea a

reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 – apreciază că nu este

întemeiată cererea de suspendare a executării Hotărârea nr. 25 A/23.02.2011

emisă de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori până la

rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, motiv pentru care o va respinge.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs Consiliul Superior al Magistraturii care a

invocat motivul prevăzut la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă,

potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Autoritatea

recurentă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat

greșit prevederile art.12 din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor

și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

potrivit cărora „admiterea în magistratură a judecătorilor și procurorilor se

face prin concurs, pe baza competenței profesionale, a aptitudinilor și a bunei

reputații”.

Or, în

cauză, condiția bunei reputații nu este îndeplinită, din moment ce

intimatul-reclamant a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni, ceea

ce reprezintă fapte care au avut drept consecință pierderea bunei reputații.

Referitor

la împrejurarea că între timp a intervenit reabilitarea de drept, C.S.M.

argumentează că în acest mod reclamantul nu a redobândit buna reputație, cerută

de dispozițiile art.12 din Legea nr.303/5004 republicată, făcând trimitere și la Decizia nr.5593/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios

administrativ și fiscal.

În

concluzie, autoritatea recurentă a solicitat admiterea recursului, desființarea

soluției pronunțate și respingerea acțiunii formulate de reclamant.

Recursul

este întemeiat.

Astfel,

în cauză, este necontestat că intimatul-reclamant a fost condamnat prin

Sentința penală nr.174/1996 pentru săvârșirea cu intenție a două infracțiuni la

regimul circulației pe drumurile publice.

De

asemenea, este necontestat că în privința condamnării la amendă penală, între

timp a intervenit reabilitarea de drept.

În

considerentele soluției pronunțate, instanța de fond a reținut că în privința

condamnării penale survenite în urmă cu peste 14 ani, a intervenit reabilitarea

de drept, astfel că reclamantul se bucură de o bună reputație, fără să

precizeze nici dacă această reputație a redobândit-o ca urmare a reabilitării

și nici dacă eventual, nu o pierduse chiar ca urmare a faptului că pentru

infracțiunile comise fusese condamnat cu amendă penală.

Raționamentul

instanței de fond nu este doar incomplet, dar este și greșit din moment ce

legiuitorul a instituit, între altele, două condiții distincte: lipsa

antecedentelor penale și respectiv, existența unei bune reputații, așa cum

rezultă din prevederile art.14 alin.(2) lit.c) din Legea nr.303/2004,

republicată, potrivit cărora „La concursul pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii se poate înscrie persoana care (…) nu are antecedente

penale sau cazier fiscal și se bucură de o bună reputație”.

Este

adevărat că legiuitorul nu a definit conținutul noțiunii de „bună reputație”,

lăsând acest lucru la aprecierea autorității competente, adică la aprecierea

Consiliului Superior al Magistraturii, autoritatea care gestionează cariera

magistraților, dar și accesul în magistratură.

Or, în

situația concretă a reclamantului, Înalta Curte reține că autoritatea recurentă

și-a exercitat dreptul de apreciere cu respectarea principiului legalității și

a menținerii unor standarde ridicate, în raport cu exigențele impuse pentru

exercitarea unei funcții publice în cadrul puterii judecătorești, în care

încrederea opiniei publice în probitatea și demnitatea magistraților este

esențială.

Or,

Înalta Curte consideră că prin săvârșirea unor fapte penale, mai ales atunci

când este vorba de infracțiuni săvârșire cu intenție, reputația unei persoane

este afectată negativ în mod fundamental, într-o societate normală, întemeiată

pe respectarea ordinii de drept.

Astfel

fiind, Înalta Curte reține că prin săvârșirea celor două infracțiuni

intenționate la regimul circulației pe drumurile publice, intimatul-reclamant

și-a pierdut buna reputație, prezumată a fi avut la data respectivă.

Or, în

cauză, instanța de fond nu a argumentat și nici Înalta Curte nu a identificat

cum, prin ce și nici în ce măsură a reușit intimatul-reclamant să-și

redobândească buna reputație, care trebuie să constituie garanția schimbării

radicale a poziției acestuia în raport cu respectarea și respectiv aplicarea

legii.

Totodată,

Înalta Curte consideră necesar să sublinieze că și reglementările

internaționale referitoare la criteriile de selecție a viitorilor magistrați

(Carta Universală a Judecătorului, Carta Europeană privind Statutul judecătorului,

Recomandare CM/2000/12) impune o exigență maximă din partea entităților

competente în ceea ce privește evaluarea profesională și morală, dar și

conduita socială exemplară de care trebuie să se bucure aspiranții la

demnitatea de magistrat, ceea ce înseamnă, inclusiv, lipsa oricărei încălcări a

legii.

Recursul

fiind întemeiat, a fost admis, soluția instanței de fond a fost desființată iar

pe fond, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.