ÎCCJ, decizie (scj.ro #84934)

Dreptul la un proces echitabil. Rolul

judecătorului național în aplicarea prioritară a normelor internaționale în

materia drepturilor omului. Cerere de revizuire formulată în condițiile art.

III din Legea nr. 262/2007 . Inadmisibilitate.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

art. 6

Constituția României, art. 20 alin. (2)

Cuprins

pe materii: Drept procesual civil

Indice

alfabetic: Revizuire specială.

Dreptul la un proces echitabil

Principiul securității raporturilor juridice

Judecător național

Prin dispozițiile cu

caracter tranzitoriu cuprinse în art. III din Legea nr. 262/2007 pentru

modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,

legiuitorul a instituit o cale nouă de atac, extraordinară, împotriva unor

hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate anterior intrării în vigoare a

noii legi, hotărâri trecute în puterea lucrului judecat.

Posibilitatea repunerii

în discuție a unei hotărâri judecătorești irevocabile prin introducerea unei

căi de atac extraordinare care nu exista la momentul finalizării litigiului în

care se pronunțase hotărârea respectivă, constituind un element nou,

imprevizibil în mod absolut pentru părțile litigante, este de natură a înfrânge

dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 par. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, prin atingerea adusă principiului securității

raporturilor juridice.

Astfel fiind,

judecătorul național este obligat să înlăture aplicarea acestor dispoziții, cu

consecința respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire promovată în

temeiul lor.

Î.C.C.J,  Secția

contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 4615 din 26

octombrie 2009

La data de 27 august

2007, recurenta MV a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr.1833 din

29 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul

nr.16381/1/2006, solicitând admiterea cererii de revizuire, declararea ca

admisibilă a excepției de nelegalitate invocată și, pe fond, admiterea

excepției și declararea nelegalității art.2 din H.G.nr.1528/2003.

În motivare, revizuenta a invocat

dispozițiile art.III din Legea nr.262/2007 pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, raportat la art.322 Cod

procedură civilă.

A arătat că, prin hotărârea

judecătorească atacată, instanța de contencios administrativ a declarat ca

fiind inadmisibilă excepția de nelegalitate a art.2 din H.G. nr.1528/2003

întrucât vizează un act administrativ individual emis anterior anului 2005,

însă  în actuala reglementare, procedura prevăzută de art.4 din Legea

nr.554/2004 se aplică și actelor administrative adoptate sau emise anterior

intrării  în vigoare a legii.

Prin întâmpinare, intimata Comisia

locală de fond funciar Giroc a invocat excepția lipsei calității procesual

active și excepția lipsei de interes a revizuentei MV.

Motivează intimata că revizuenta este

moștenitoarea lui AA, iar demersul judiciar al acestuia  în dosarul

nr.12370/325/2005 al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect constatarea

nulității absolute  a unor titluri de proprietate a fost respins pentru lipsa

calității procesual active a acestuia.

Apreciază intimata că din moment ce

față de aceasta a fost invocată și admisă excepția lipsei calității procesual

active, pe cale de consecință nici revizuenta nu are calitate procesual activă

și nici interesul de a susține mai departe acest demers judiciar și nici de  a

solicita revizuirea deciziei atacate.

În ședința publică din 25 ianuarie

2008, din oficiu, Înalta Curte a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor

art.III din Legea nr.262/2007 în raport de prevederile art.15 alin.2 din

Constituția României, care consacră principiul  neretroactivității legii, iar

prin Decizia  nr.702 din 17  iunie 2007, Curtea Constituțională a respins ca

neîntemeiată excepția  reținând că „instituirea unui nou caz special, de

revizuire a hotărârilor judecătorești pronunțate în baza Legii nt.554/2004,

rămase definitive și irevocabile….., nu reprezintă o imixtiune a puterii

legiuitoare” și, în același timp, dispozițiile criticate nu au caracter

retroactiv, întrucât legalitatea actelor administrative emise anterior

intrării  în vigoare a legii se apreciază prin raportare la actele normative în

vigoare la data respectivă.

În aceeași cauză,  în ședința din 6

februarie 2009, revizuenta a invocat excepția de neconstituționalitate  a

dispozițiilor art.29 alin.(1) și alin.(6) din Legea nr.47/1992 prin raportare

la  dispozițiile constituționale ale art.20 alin.1 referitor la tratatele

internaționale  privind drepturile omului și art.146 privind atribuțiile Curții

Constituționale.

Prin Decizia nr.1038 din  9 iulie

2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate

menționată, reținând că s-a pronunțat  în numeroase rânduri asupra textelor de

lege criticate  în cauză și nu au intervenit elemente noi, de natură să

justifice reconsiderarea jurisprudenței  în materie a Curții Constituționale.

Examinând cererea de revizuire de

față, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.283 din 3

octombrie 2006, Curtea de Apel Timișoara-Secția de contencios administrativ și

fiscal  în dosarul nr.3266/CA/2006, a respins ca inadmisibilă excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art.2 din H.G. nr.1528/2003.

În acest sens s-a constatat că actul

administrativ atacat este un act individual pentru că privește transmiterea

unor terenuri agricole din proprietatea publică a comunei Giroc și întrucât a

fost emis în anul 2003 nu cade sub incidența  unor reglementări procedurale

ulterioare, în vigoare din 7 ianuarie 2005,  în caz contrar ar fi încălcat

principiul neretroactivității legii civile, consacrat și de art.1 Cod civil.

Recursul declarat de MV în calitate

de moștenitor al reclamantului AA a fost respins de Înalta Curte de Casație și

Justiție  prin Decizia nr.1833 din 29 martie 2007 pronunțată de  Secția de

contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1638/2006.

Pentru a se pronunța această

hotărâre, instanța de control judiciar a apreciat că actul administrativ atacat

pe calea excepției de nelegalitate este un act individual pentru că privește

transmiterea unor terenuri agricole din proprietatea publică a Comunei Giroc și

în acord cu practica Înaltei Curți privind actele administrative unilaterale cu

caracter individual emise anterior  Legii nr.554/2004, atacate pe calea

excepției de nelegalitate, nu pot face obiectul controlului judiciar și a

concluzionat că nu sunt noi aprecieri care să indice necesitatea unei schimbări

a practicii judiciare, în condițiile legii, astfel încât soluția de respingere

a excepției de nelegalitate a H.G.nr.1528/2003 este legală și a fost menținută

de instanța de recurs.

Revizuenta are calitate procesual

activă în raport cu prevederile art.32

2

și urm. Cod procedură

civilă, întrucât a  participat la judecata cauzei în care s-a pronunțat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

În această cale de atac competența

instanței se limitează la verificarea condițiilor de admisibilitate ale

revizuirii și cum revizuenta are calitate procesual activă are implicit și

interes  în condițiile art.III din Legea nr.262/2007 pentru modificarea și

completarea legii contenciosului administrativ nr.554/2004.

Cererea de revizuire de față excede

cazurilor comune reglementate de dispozițiile art. 322 din Codul de procedură

civilă, fiind formulată în temeiul unei reglementări tranzitorii cuprinse în

dispozițiile art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care are următorul cuprins:

„Hotărârile judecătorești pronunțate

în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive și irevocabile fără soluționarea

pe fond a excepției de nelegalitate, care a fost respinsă ca inadmisibilă, pot

forma obiectul unei cereri de revizuire, care se poate introduce în termen de 3

luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.

Din textul citat, rezultă că

legiuitorul a instituit o cale nouă de atac, extraordinară, împotriva unor

hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate anterior intrării în vigoare a

noii legi, hotărâri trecute în puterea lucrului judecat.

Deși Curtea Constituțională, prin

decizia anterior indicată, a considerat că norma examinată este

constituțională, Înalta Curte va aplica cu prioritate, în temeiul art. 20 alin.

(2) din Constituție, reglementările internaționale, respectiv Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Noul caz de revizuire analizat

înfrânge dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 par. 1, prin

prisma atingerii aduse principiului securității raporturilor juridice

, „care

se regăsește în totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din

elementele fundamentale ale statului de drept

” (C.E.D.O., Hotărârea din 6

decembrie 2007, Beian împotriva României sau Hotărârea din 15 noiembrie 2007,

Belasin împotriva României), așa încât judecătorul național este obligat să îl

înlăture.

Această soluție este impusă de faptul

că legiuitorul a creat în mod nepermis posibilitatea repunerii în discuție a

unei hotărâri judecătorești irevocabile prin introducerea unei căi de atac

extraordinare care nu exista la momentul finalizării litigiului în care se

pronunțase această hotărâre, inducând un element nou, imprevizibil în mod

absolut pentru părțile litigante. În mod evident, efectul acestei reglementări

este de natură a perturba grav raporturile juridice irevocabil tranșate de

instanțele de judecată, creând premisele unor condamnări ale Statului român

la Curtea Europeană

a Drepturilor Omului,

la fel ca în multe cauze, între care și cele anterior indicate.

Cererea

de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.