ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1519/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

20100/63 din 10 noiembrie 2011, contestatoarea F.G., în contradictoriu cu

intimații I.C.M., Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești M.A.

și F.L.S., a solicitat anularea deciziei civile nr. 2103 din 09 noiembrie 2011,

pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 2213/252/2010.

În motivarea

contestației, a expus istoricul litigios, fără să prezinte și să indice în

concret vreun motiv de admisibilitate, dintre cele prevăzute în conținutul

dispozițiilor art. 317-318 C. proc. civ.

Tribunalul

Dolj, prin decizia civilă nr. 2336 din 05 decembrie 2011, a respins contestația

în anulare formulată de contestatoarea F.G., împotriva deciziei civile nr. 2103

din 09 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr.

2213/252/2010, în contradictoriu cu intimații I.C.M., Societatea Civilă Profesională

de Executori Judecătorești M.A. și F.L.S.

Pentru a pronunța

această decizie, tribunalul a constatat următoarele:

Contestația în

anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, fiind deschisă exclusiv

pentru situațiile prevăzute de dispozițiile art. 317 C. proc. civ., necompetență

sau vicii vizând procedura citării, și art. 318 C. proc. civ., greșeală materială

sau nepronunțarea asupra vreunui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere

a probelor sau aplicarea greșită a legii, de către instanța de fond, acestea constituind

motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în cadrul contestației

în anulare.

Contestația în

anulare specială, prevăzută de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., poate fi exercitată

numai pentru motivele anume prevăzute de lege, respectiv dezlegarea dată prin hotărârea

instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și respingând recursul

sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau casare.

Este evident că

prin promovarea acestei contestații nu se tinde spre retractarea unei decizii irevocabile,

simplul fapt că soluția adoptată de instanța de recurs nu este favorabilă unei părți

nu o îndreptățește pe aceasta să introducă în mod automat o contestație în anulare,

în condițiile în care titulara contestației nici nu a fost în măsură să indice în

care ipoteză legală se încadrează.

O astfel de conduită

procesuală neagă rațiunea și finalitatea instituției juridice a contestației în

anulare, care constau în posibilitatea retractării unei decizii irevocabile pentru

motivele strict prevăzute de lege, și reprezintă un veritabil abuz de drept procesual,

în accepțiunea art. 723 alin. (1) C. proc. civ., astfel că pentru aceste considerente

legale, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., a respins contestația

în anulare, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

decizii, la data de 12 decembrie 2011, a formulat recurs contestatoarea F.G., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia

nr. 6195 din 14 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția

I c

ivilă,

a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea F.G., împotriva deciziei

civile nr. 2336 din 05 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosar

nr. 20100/63/2011, în contradictoriu cu intimații I.C.M., Societatea Civilă Profesională

de Executori Judecătorești M.A. și F.L.S., având ca obiect contestație la executare.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea de Apel Craiova a reținut că decizia recurată este o hotărâre

pronunțată în contestație în anulare împotriva unei decizii din recurs, fiind deci

irevocabilă, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4, raportat la art. 320 alin.

(3) C. proc. civ., este nesusceptibilă de a fi atacată, la rândul său, cu recurs,

împotriva sa putând fi exercitate, în condițiile legii, căile extraordinare de atac.

Împotriva deciziei

nr. 6195 din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

I c

ivilă, recurenta F.G. prin cererea înregistrată la 21 mai 2012,

a declarat recurs.

Recursul recurentei

F.G. urmează a fi respins ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

În conformitate

cu prevederile art. 299 alin. (1) C.proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile

definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor

organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile date de lege.

În cauză hotărârea

a cărei anulare s-a cerut este irevocabilă și, în consecință, nesusceptibilă de

reformare pe calea exercitării unui nou recurs.

Prin urmare, conform

cerințelor legale, nu există posibilitatea de a se declara recurs împotriva unei

hotărâri date în recurs și aceasta deoarece în temeiul art. 377 alin. (2) C. proc.

civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de

recurs.

Concluzia inadmisibilității

recursului în speța de față se impune prin prisma reglementării actuale a sistemului

căilor de atac, instituit de C. proc. civ., care nu permite posibilitatea recursului

la recurs.

Potrivit dispozițiilor

art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac,

în condițiile legii procesuale.

Corespunzător

acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi

supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și

cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea

unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor

prevăzute de legea procesuală.

Recunoașterea

exercitării unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele

competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului

stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Drept urmare,

neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești pronunțate

cu nesocotirea lor.

Pentru aceste

considerente, constatând că recursul declarat de reclamant a fost îndreptat împotriva

unei hotărâri irevocabile, pronunțată în mod legal, deopotrivă în recurs, prin raportare

la art. 299 alin. (1) și art. 377 alin. (2) C. proc. civ. urmează ca, Înalta

Curte să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de F.G. împotriva deciziei nr. 6195 din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția

I c

ivilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 9 aprilie 2013.