ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1519/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 20100/63 din 10 noiembrie 2011, contestatoarea F.G., în contradictoriu cu intimații I.C.M., Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești M.A. și F.L.S., a solicitat anularea deciziei civile nr. 2103 din 09 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 2213/252/2010. În motivarea contestației, a expus istoricul litigios, fără să prezinte și să indice în concret vreun motiv de admisibilitate, dintre cele prevăzute în conținutul dispozițiilor art. 317-318 C. proc. civ.

Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 2336 din 05 decembrie 2011, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea F.G., împotriva deciziei civile nr. 2103 din 09 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 2213/252/2010, în contradictoriu cu intimații I.C.M., Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești M.A. și F.L.S. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat următoarele: Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de dispozițiile art. 317 C. proc. civ., necompetență sau vicii vizând procedura citării, și art. 318 C. proc. civ., greșeală materială sau nepronunțarea asupra vreunui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea greșită a legii, de către instanța de fond, acestea constituind motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în cadrul contestației în anulare.

Contestația în anulare specială, prevăzută de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege, respectiv dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare. Este evident că prin promovarea acestei contestații nu se tinde spre retractarea unei decizii irevocabile, simplul fapt că soluția adoptată de instanța de recurs nu este favorabilă unei părți nu o îndreptățește pe aceasta să introducă în mod automat o contestație în anulare, în condițiile în care titulara contestației nici nu a fost în măsură să indice în care ipoteză legală se încadrează.

O astfel de conduită procesuală neagă rațiunea și finalitatea instituției juridice a contestației în anulare, care constau în posibilitatea retractării unei decizii irevocabile pentru motivele strict prevăzute de lege, și reprezintă un veritabil abuz de drept procesual, în accepțiunea art. 723 alin. (1) C. proc. civ., astfel că pentru aceste considerente legale, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă. Împotriva acestei decizii, la data de 12 decembrie 2011, a formulat recurs contestatoarea F.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 6195 din 14 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I c ivilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea F.G., împotriva deciziei civile nr. 2336 din 05 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 20100/63/2011, în contradictoriu cu intimații I.C.M., Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești M.A. și F.L.S., având ca obiect contestație la executare. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Craiova a reținut că decizia recurată este o hotărâre pronunțată în contestație în anulare împotriva unei decizii din recurs, fiind deci irevocabilă, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4, raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., este nesusceptibilă de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, împotriva sa putând fi exercitate, în condițiile legii, căile extraordinare de atac.

Împotriva deciziei nr. 6195 din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I c ivilă, recurenta F.G. prin cererea înregistrată la 21 mai 2012, a declarat recurs. Recursul recurentei F.G. urmează a fi respins ca inadmisibil pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C.proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile date de lege. În cauză hotărârea a cărei anulare s-a cerut este irevocabilă și, în consecință, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs. Prin urmare, conform cerințelor legale, nu există posibilitatea de a se declara recurs împotriva unei hotărâri date în recurs și aceasta deoarece în temeiul art. 377 alin. (2) C. proc.

civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs. Concluzia inadmisibilității recursului în speța de față se impune prin prisma reglementării actuale a sistemului căilor de atac, instituit de C. proc. civ., care nu permite posibilitatea recursului la recurs. Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale. Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare. Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Recunoașterea exercitării unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Drept urmare, neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Pentru aceste considerente, constatând că recursul declarat de reclamant a fost îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată în mod legal, deopotrivă în recurs, prin raportare la art. 299 alin. (1) și art. 377 alin. (2) C. proc.

civ. urmează ca, Înalta Curte să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.G. împotriva deciziei nr. 6195 din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I c ivilă, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 aprilie 2013.