ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1833/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul A.A. (în prezent decedat) a ridicat

în fața Tribunalului Timiș în dosarul nr. 12370/2005 excepția de nelegalitate a

art. 2 din H.G. nr. 1528/2003 în raport cu dispozițiile art. 1 și art. 12 din

Legea nr. 1/2000 art. 15 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, art. 10 alin. (1) lit.

t) din Legea nr. 42/1990.

În motivarea excepției, se arată că H.G. nr. 1528/2003

este nelegală în măsura în care art. 2 stabilește că terenurile trecute în proprietatea

privată a comunei Giroc vor fi atribuite, de către Comisia locală pentru

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, exclusiv

persoanelor îndreptățite potrivit Legii nr. 42/1990.

Se mai reține că hotărârea de guvern a fost

emisă pentru organizarea executării Legii nr. 213/1998, Legii nr. 18/1991 și a

Legii nr. 42/1990 și nu poate să conțină dispoziții care adaugă la lege sau

contravin acesteia.

Nici una din legile susmenționate nu permite Guvernului

să dispună ca terenurile trecute în proprietatea privată a comunei Giroc să fie

atribuite de către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor, exclusiv persoanelor îndreptățite potrivit acestor legi.

Prin sentința civilă nr. 283 din 3 octombrie

2006, pronunțată în dosarul nr. 3266/CA/2006 Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 1528/2003 și a admis

cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de M.A.I.

S-a constatat că actul administrativ atacat

este un act individual pentru că privește transmiterea unor terenuri agricole

din proprietatea publică a comunei Giroc.

Din acest motiv s-a apreciat că întrucât actul

administrativ atacat a fost emis în anul 2003, nu cade sub incidența unor

reglementări procedurale ulterioare, în vigoare din 7 ianuarie 2005.

Prevederile legale ale art. 4 alin. (1) nu-i

pot fi aplicate actului administrativ unilateral cu caracter individual fără a

fi încălcat principiul constituțional al neretroactivității legii civile,,

consacrat și de art. 1 C. civ.

Instanța de fond citează, în susținerea opiniei

sale, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

M.D.V. în calitate de moștenitoare a reclamantului A.A., criticând hotărârea

pentru următoarele motive:

limitează categoria actelor administrative care pot fi atacate pe procedura excepției

de nelegalitate la cele emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004.

legalității unui act administrativ era permisă și anterior intrării în vigoare

a Legii nr. 554/2004, ocazie cu care s-a invocat excepția atât cu privire la actele

administrative normative cât și la cele individuale, fără a se distinge în ceea

ce privește data emiterii actelor.

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit nelegalitatea unor acte administrative

cu caracter normativ emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Pe fond, recurenta susține motivele de

nelegalitate expuse în cererea prin care s-a ridica excepția de nelegalitate.

Prin concluziile orale și scrise, recurenta,

prin apărători, a susținut și împrejurarea că actul administrativ atacat nu

este unul individual, ci, dimpotrivă un act administrativ normativ.

H.G. nr. 1528/2003 nu este un act administrativ

individual, întrucât nu creează drepturi în favoarea unor persoane dinainte determinate.

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat, considerând că actul

administrativ atacat este un act individual și în atare situație nu-i pot fi

aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 fără a fi încălcat

principiul constituțional al neretroactivității legii civile.

Recursul nu este fondat.

Într-adevăr, art. 4 din Legea nr. 554/2004

prevede că excepția de nelegalitate poate fi ridicată oricând în cadrul unui

proces.

Este adevărat că norma nu face distincție între

actele administrative individuale și cele normative.

Nu are relevanță împrejurarea că și Legea nr.

29/1990 permitea ridicarea excepției de nelegalitate, cât timp, Legea nr. 554/2004

este actul normativ aplicabil în prezent.

Practica judecătorească și în special Înalta

Curte de Casație și Justiție a interpretat norma ținând seama de întreaga

economie a legii precum și de dispozițiile constituționale.

S-a ajuns la concluzia că actele

administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior Legii nr. 554/2004

nu pot fi atacate prin excepția de nelegalitate.

În sens contrar s-a stabilit că ar fi

încălcate dispozițiile constituționale ale neretroactivității legii civile.

În ceea ce privește acte administrative individuale

cu caracter normativ, întrucât Legea nr. 554/2004 prevede că acestea pot fi

atacate oricând și, deci, nu poate fi aplicată interpretarea făcută în cazul

actelor administrative individuale.

Prezenta instanță își însușește punctul de

vedere constant al Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu găsește necesar a

pune în discuție prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004

pentru schimbarea practicii.

Instanța de recurs nu poate primi motivul de recurs

exprimat prin concluziile scrise dat fiind tardivitatea acestuia, dar și

netemeinicia sa.

Actul atacat cu excepția de nelegalitate este

un act administrativ individual care privește transmiterea unor terenuri agricole

din proprietatea publică a statului și din administrarea A.D.S. în proprietatea

privată a comunei Giroc și în administrarea Consiliului Local al Comunei Giroc,

județul Timiș, cu destinație exclusivă pentru aplicarea Legii nr. 42/1990.

Actul are în vedere un destinatar bine

determinat, comuna Giroc, județul Timiș.

Nu are relevanță că nu se cunosc încă destinatarii

persoane fizice ai acestor terenuri, deoarece interesează destinatarul inițial

și nu cei eventuali, subsecvenți.

Față de acestea, Înalta Curte aplicând

prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de M.D.V.

în calitate de moștenitor a lui A.A., împotriva sentinței civile nr. 283 din 10

octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios

administrativ, în contradictoriu cu Comisia Județeană Timiș, pentru stabilirea drepturilor

de proprietate asupra terenurilor, Prefectura Județului Timiș, Comisia locală

Giroc, Primăria Comunei Giroc, S.I., D.F., O.F., O.V., C.E., M.G., B.N.C., I.E.,

A.G.M., S.S.N., C.L.M., M.S., B.I.D., M.E.M., P.T., N.I., D.E., P.A., M.V.V., Ț.C.,

L.I.N., D.I., C.S., O.D., L.M., B.S.G., P.V., B.F., S.L., H.I., D.M., R.O., A.T.,

A.T.J., S.D., V.T., T.G., M.C., P.M., V.V., Z.S., B.P.M., T.I.R., S.D., B.G.E.,

V.I., T.L., S.M.O., P.D., P.D., L.V.C., M.S., K.G.V., H.D., A.F.I., A.I., B.L.M.,

B.V., B.I.M. și B.A.C. și Guvernul României.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

martie 2007.