ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1833/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.A. (în prezent decedat) a ridicat în fața Tribunalului Timiș în dosarul nr. 12370/2005 excepția de nelegalitate a art. 2 din H.G. nr. 1528/2003 în raport cu dispozițiile art. 1 și art. 12 din Legea nr. 1/2000 art. 15 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, art. 10 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 42/1990. În motivarea excepției, se arată că H.G. nr. 1528/2003 este nelegală în măsura în care art. 2 stabilește că terenurile trecute în proprietatea privată a comunei Giroc vor fi atribuite, de către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, exclusiv persoanelor îndreptățite potrivit Legii nr. 42/1990.

Se mai reține că hotărârea de guvern a fost emisă pentru organizarea executării Legii nr. 213/1998, Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 42/1990 și nu poate să conțină dispoziții care adaugă la lege sau contravin acesteia. Nici una din legile susmenționate nu permite Guvernului să dispună ca terenurile trecute în proprietatea privată a comunei Giroc să fie atribuite de către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, exclusiv persoanelor îndreptățite potrivit acestor legi. Prin sentința civilă nr. 283 din 3 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 3266/CA/2006 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din H.G.

nr. 1528/2003 și a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de M.A.I. S-a constatat că actul administrativ atacat este un act individual pentru că privește transmiterea unor terenuri agricole din proprietatea publică a comunei Giroc. Din acest motiv s-a apreciat că întrucât actul administrativ atacat a fost emis în anul 2003, nu cade sub incidența unor reglementări procedurale ulterioare, în vigoare din 7 ianuarie 2005. Prevederile legale ale art. 4 alin. (1) nu-i pot fi aplicate actului administrativ unilateral cu caracter individual fără a fi încălcat principiul constituțional al neretroactivității legii civile,, consacrat și de art. 1 C. civ. Instanța de fond citează, în susținerea opiniei sale, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs M.D.V. în calitate de moștenitoare a reclamantului A.A., criticând hotărârea pentru următoarele motive: 1. Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu limitează categoria actelor administrative care pot fi atacate pe procedura excepției de nelegalitate la cele emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004. 2. Cercetarea pe cale de excepție a legalității unui act administrativ era permisă și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, ocazie cu care s-a invocat excepția atât cu privire la actele administrative normative cât și la cele individuale, fără a se distinge în ceea ce privește data emiterii actelor. 3. Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit nelegalitatea unor acte administrative cu caracter normativ emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Pe fond, recurenta susține motivele de nelegalitate expuse în cererea prin care s-a ridica excepția de nelegalitate. Prin concluziile orale și scrise, recurenta, prin apărători, a susținut și împrejurarea că actul administrativ atacat nu este unul individual, ci, dimpotrivă un act administrativ normativ. H.G. nr. 1528/2003 nu este un act administrativ individual, întrucât nu creează drepturi în favoarea unor persoane dinainte determinate. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, considerând că actul administrativ atacat este un act individual și în atare situație nu-i pot fi aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 fără a fi încălcat principiul constituțional al neretroactivității legii civile.

Recursul nu este fondat. Într-adevăr, art. 4 din Legea nr. 554/2004 prevede că excepția de nelegalitate poate fi ridicată oricând în cadrul unui proces. Este adevărat că norma nu face distincție între actele administrative individuale și cele normative. Nu are relevanță împrejurarea că și Legea nr. 29/1990 permitea ridicarea excepției de nelegalitate, cât timp, Legea nr. 554/2004 este actul normativ aplicabil în prezent. Practica judecătorească și în special Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat norma ținând seama de întreaga economie a legii precum și de dispozițiile constituționale. S-a ajuns la concluzia că actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior Legii nr. 554/2004 nu pot fi atacate prin excepția de nelegalitate.

În sens contrar s-a stabilit că ar fi încălcate dispozițiile constituționale ale neretroactivității legii civile. În ceea ce privește acte administrative individuale cu caracter normativ, întrucât Legea nr. 554/2004 prevede că acestea pot fi atacate oricând și, deci, nu poate fi aplicată interpretarea făcută în cazul actelor administrative individuale. Prezenta instanță își însușește punctul de vedere constant al Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu găsește necesar a pune în discuție prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 pentru schimbarea practicii. Instanța de recurs nu poate primi motivul de recurs exprimat prin concluziile scrise dat fiind tardivitatea acestuia, dar și netemeinicia sa.

Actul atacat cu excepția de nelegalitate este un act administrativ individual care privește transmiterea unor terenuri agricole din proprietatea publică a statului și din administrarea A.D.S. în proprietatea privată a comunei Giroc și în administrarea Consiliului Local al Comunei Giroc, județul Timiș, cu destinație exclusivă pentru aplicarea Legii nr. 42/1990. Actul are în vedere un destinatar bine determinat, comuna Giroc, județul Timiș. Nu are relevanță că nu se cunosc încă destinatarii persoane fizice ai acestor terenuri, deoarece interesează destinatarul inițial și nu cei eventuali, subsecvenți. Față de acestea, Înalta Curte aplicând prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de M.D.V. în calitate de moștenitor a lui A.A., împotriva sentinței civile nr. 283 din 10 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, în contradictoriu cu Comisia Județeană Timiș, pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, Prefectura Județului Timiș, Comisia locală Giroc, Primăria Comunei Giroc, S.I., D.F., O.F., O.V., C.E., M.G., B.N.C., I.E., A.G.M., S.S.N., C.L.M., M.S., B.I.D., M.E.M., P.T., N.I., D.E., P.A., M.V.V., Ț.C., L.I.N., D.I., C.S., O.D., L.M., B.S.G., P.V., B.F., S.L., H.I., D.M., R.O., A.T., A.T.J., S.D., V.T., T.G., M.C., P.M., V.V., Z.S., B.P.M., T.I.R., S.D., B.G.E., V.I., T.L., S.M.O., P.D., P.D., L.V.C., M.S., K.G.V., H.D., A.F.I., A.I., B.L.M., B.V., B.I.M.

și B.A.C. și Guvernul României. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.