ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5502/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5502/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

procedura derulată de prima instanță

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna

Giroc a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Mun. Timișoara,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revocarea

parțială a H.G. nr. 162 din 23 februarie 2011 privind transmiterea unor imobile

din domeniul public al statului și din administrarea M.A.N. în domeniul public

al municipiului Timișoara și în administrarea C.L. al Mun. Timișoara, Jud. Timiș

cu privire la imobilul situat administrativ în Timișoara, în suprafața de

60.634 mp și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâții au formulat

întâmpinări în cauză, după cum urmează

a) Pârâtul Guvernul

României a invocat excepția:

- lipsei calității de

reprezentant al apărătorului reclamantului;

- nulității acțiunii

pentru lipsa timbrajului;

- lipsei calității

procesuale active a reclamantei;

- lipsei de interes

în promovarea acțiunii.

Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

b) Pârâtul Mun.

Timișoara a solicitat, în principal, respingerea acțiunii reclamantei ca

inadmisibilă iar, în subsidiar, ca nelegală.

de Apel

Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 76

din 30 ianuarie 2012, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

1) Acțiunea nu este

inadmisibilă, în raport de precizarea făcută de reclamantă în sensul că

termenul de „revocare” reprezintă doar o eroare materială și că, în realitate,

solicită anularea actului administrativ nominalizat în petitul cererii de

chemare în judecată.

2) În cauză s-a făcut

dovada timbrării legale a acțiunii și calității de reprezentant al apărătorului

reclamantului, prin împuternicirea avocațială și taxa de timbru depuse la

dosar.

3) Reclamanta

justifică interes în promovarea prezentei acțiunii întrucât, în cazul admiterii

acesteia, imobilul litigios urmează să treacă în proprietatea statului, iar

partea poate solicita transferul lui în domeniul public al localității Giroc.

4) Reclamanta are

calitate procesuală activă în cauză, deoarece, în calitate de unitate

administrativ - teritorială, are dreptul să pretindă trecerea bunului în

domeniul său public și să facă toate demersurile în acest scop.

5) Pe fondul cauzei,

instanța a arătat că toate dispozițiile legale indicate în preambulul H.G. nr. 162

din 23 februarie 2011 nu limitează puterea de apreciere a Guvernului în

soluționarea unor astfel de cereri

și nici nu dă naștere unui drept la dobândirea

bunului în patrimoniul unei unități administrativ-teritoriale anume. Așadar,

trecerea imobilului în discuție în domeniul public al Mun. Timișoara nu s-a

făcut pentru că Timișoara a avut vreun drept în acest sens, ci doar pentru că

pârâtul Guvernul României, în temeiul libertății de apreciere, a hotărât

astfel.

Cu alte

cuvinte, decizia trecerii unui bun dintr-un domeniu public în altul ține de

oportunitate și nu de legalitate și, din acest considerent, excede

competențelor de control ale puterii judecătorești, deoarece este de principiu

că instanța de contencios administrativ este competentă să verifice doar

legalitatea actului, nu și oportunitatea sa.

Prin

urmare, sunt lipsite de relevanță apărările reclamantei întemeiate pe locația

bunului, pe oportunitatea construirii de apartamente de către Giroc (în loc de

Timișoara) sau pe situația litigioasă a imobilului.

de reclamanta Comuna Giroc

În recursul său,

reclamanta a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea căii

extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă situația factuală

existentă în speță și au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu

privire la hotărârea judecătorească atacată:

În raport de

prevederile art. 9 din Legea nr. 2/1968, modificată, raportat la art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 213/1998, imobilele în cauză puteau cel mult să treacă din

domeniul public al statului

român și din administrarea M.A.N. în domeniul public al

Comunei

Giroc și în administrarea acesteia, fără a se încălca principiul

teritorialității.

În cauză au fost

încălcate dispozițiile art. 1 din Legea nr. 213/1998, în baza cărora bunurile

transferate din

domeniul

public al statului român în domeniul public al Mun. Timișoara trebuie să fie de

uz sau de interes public și trebuie să își conserve acest regim juridic. Or,

din actele dosarului, nu rezultă îndeplinirea acestei cerințe legale.

Destinația terenurilor litigioase este aceea de construire de apartamente.

În fine,

recurenta invocă eludarea prevederilor art. 10 alin. (5) din H.G. nr. 890/2005

și arată că a purtat discuții cu reprezentanții M.A.N., dar în mod constant i

s-a răspuns în sensul că terenurile sunt destinate activităților unității

militare.

formulate de intimatul Mun. Timișoara

Intimatul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele

19-22 dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție).

I. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă

a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect

anularea parțială a H.G. nr. 162 din 23 februarie 2011 privind transmiterea

unor imobile din domeniul public al statului și din administrarea M.A.N. în

domeniul public al Mun. Timișoara și în administrarea C.L. al Mun. Timișoara, Jud.

Timiș, în legătură cu imobilul situat în Timișoara, în suprafața de 60.634 mp.

Prima instanță a

respins acțiunea, pentru considerentele prezentate la pct. 1.2. din prezenta

decizie.

Instanța de control

judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Detaliind problemele

de drept deduse judecății și răspunzând la motivul de recurs anterior

prezentat, Înalta Curte constată următoarele:

Într-adevăr, după cum

a arătat și judecătorul fondului, legalitatea unui act administrativ se

verifică în raport cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul

și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și

forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din

Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin

H.G. nr. 162 din 23

februarie 2011 s-au dispus următoarele:

„Art. 1

Se

aprobă transmiterea unor imobile, având datele de identificare prevăzute în

anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al

statului și din administrarea M.A.N. în domeniul public al Mun. Timișoara și în

administrarea C.L. al Mun. Timișoara, Jud. Timiș.

Art.

2

După preluare, imobilele prevăzute la art. 1 se

utilizează în scopul sistematizării zonei, respectiv construirea de locuințe și

funcțiuni complementare spațiilor de locuit, prin programe derulate de A.N.L.,

potrivit legislației în vigoare.

Art.

3

alin. (1) C.L. al Mun. Timișoara va transfera în

domeniul public al statului și în administrarea M.A.N., conform legii, un

procent de 33% din numărul de locuințe realizate, dar nu mai puțin de 300 de

unități locative și terenul aferent acestora.

(2)

Structura pe camere a unităților locative se va stabili ulterior, pe baza unui

protocol încheiat între părțile interesate.

Art.

4

În cazul în care nu se respectă obligațiile prevăzute la

art. 2 și art. 3 alin. (1), imobilele menționate la art. 1 revin în domeniul

public al statului și în administrarea M.A.N., în conformitate cu dispozițiile

legale în vigoare.

Art.

5

Predarea-preluarea imobilelor transmise potrivit art. 1

se face pe bază de protocol încheiat între părți, în termen de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

În

preambulul actului administrativ unilateral cu caracter individual dedus

judecății se arată că a fost emis în baza art. 9 alin. (1) și art. 12 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.

152/1998 privind înființarea A.N.L., republicată, cu modificările și

completările ulterioare (fila 33 dosar fond).

Potrivit art.

9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998: „Trecerea unui bun din domeniul public al

statului în domeniul public al unei unități administrativ - teritoriale se face

la cererea C.J., respectiv a C.G. al Mun. București sau a consiliului local,

după caz, prin hotărâre a Guvernului”.

În speța de față,

contrar criticii formulate de recurentă, dispoziția legală anterior citată a

fost respectată.

Astfel, prin Hotărârea

nr. 405 din 16 noiembrie 2010, C.L. al Mun. Timișoara a solicitat

Guvernului României

aprobarea trecerii imobilului aflat în litigiu (alături de alte imobile

nominalizate în anexa la hotărâre) din

domeniul public al

statului și din administrarea M.A.N. în domeniul public al Mun. Timișoara și în

administrarea C.L. al Mun. Timișoara (art. 1) – a se vedea fila 64 dosar fond.

În același act al

autorității publice locale s-a dispus că scopul realizării acestei operațiuni

juridice era acela al construirii de locuințe și funcțiuni complementare

spațiilor de locuit prin programe derulate de ANL, în maxim 3 ani de la data

preluării (art. 2).

Imobilele solicitate

au devenit disponibile, deoarece cele două cazărmi militare erau la acea dată

dezafectate.

M.A.N. a fost de

acord cu transferul solicitat, condiționat de asigurarea pentru personalul

propriu, de către C.L. al Mun. Timișoara, a unui procent de 33% din numărul de

locuințe ce se vor realiza, dar nu mai puțin de 300 unități locative, care

urmează să fie transmise, împreună cu terenul aferent, după finalizarea

acestora, în domeniul public al statului și administrarea ministerului aflat în

discuție (art. 3 din HCL nr. 405/2010).

Prin urmare, instanța

de control judiciar nu poate primi susținerea recurentei conform căreia măsura

administrativă ce face obiectul actului administrativ dedus judecății nu ar fi

respectat cerințele art. 1 și

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

În plus,

din extrasul de carte funciară depus la dosarul de fond (filele 38 - 40)

rezultă că imobilul litigios se află situat administrativ în

Mun. Timișoara.

Înalta Curte

apreciază că nici ultima critică formulată de recurentă nu poate fi primită.

Este adevărat faptul

că, prin cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 17467/325/2009 al

Judecătoriei Timișoara, partea a solicitat obligarea Statului Român și a M.A.N.

să întocmească documentația și să treacă terenurile de sub cazărmile Giroc din

domeniul public al statului și din administrarea M.A.N. în domeniul public al

comunei Giroc și în administrarea C.L. al Giroc. Însă, această cerere de

chemare în judecată a fost respinsă ca inadmisibilă de către instanță.

soluției adoptate în recurs

Față de împrejurarea

că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect dispozițiile normative

anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C.proc.civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta Comuna Giroc împotriva Sentinței civile nr. 76 din 30

ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2013