ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5502/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei și procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Giroc a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Mun. Timișoara, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revocarea parțială a H.G. nr. 162 din 23 februarie 2011 privind transmiterea unor imobile din domeniul public al statului și din administrarea M.A.N. în domeniul public al municipiului Timișoara și în administrarea C.L. al Mun. Timișoara, Jud. Timiș cu privire la imobilul situat administrativ în Timișoara, în suprafața de 60.634 mp și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâții au formulat întâmpinări în cauză, după cum urmează a) Pârâtul Guvernul României a invocat excepția: - lipsei calității de reprezentant al apărătorului reclamantului; - nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului; - lipsei calității procesuale active a reclamantei; - lipsei de interes în promovarea acțiunii. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. b) Pârâtul Mun. Timișoara a solicitat, în principal, respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca nelegală. 2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 76 din 30 ianuarie 2012, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: 1) Acțiunea nu este inadmisibilă, în raport de precizarea făcută de reclamantă în sensul că termenul de „revocare” reprezintă doar o eroare materială și că, în realitate, solicită anularea actului administrativ nominalizat în petitul cererii de chemare în judecată. 2) În cauză s-a făcut dovada timbrării legale a acțiunii și calității de reprezentant al apărătorului reclamantului, prin împuternicirea avocațială și taxa de timbru depuse la dosar. 3) Reclamanta justifică interes în promovarea prezentei acțiunii întrucât, în cazul admiterii acesteia, imobilul litigios urmează să treacă în proprietatea statului, iar partea poate solicita transferul lui în domeniul public al localității Giroc.

4) Reclamanta are calitate procesuală activă în cauză, deoarece, în calitate de unitate administrativ - teritorială, are dreptul să pretindă trecerea bunului în domeniul său public și să facă toate demersurile în acest scop. 5) Pe fondul cauzei, instanța a arătat că toate dispozițiile legale indicate în preambulul H.G. nr. 162 din 23 februarie 2011 nu limitează puterea de apreciere a Guvernului în soluționarea unor astfel de cereri și nici nu dă naștere unui drept la dobândirea bunului în patrimoniul unei unități administrativ-teritoriale anume. Așadar, trecerea imobilului în discuție în domeniul public al Mun. Timișoara nu s-a făcut pentru că Timișoara a avut vreun drept în acest sens, ci doar pentru că pârâtul Guvernul României, în temeiul libertății de apreciere, a hotărât astfel.

Cu alte cuvinte, decizia trecerii unui bun dintr-un domeniu public în altul ține de oportunitate și nu de legalitate și, din acest considerent, excede competențelor de control ale puterii judecătorești, deoarece este de principiu că instanța de contencios administrativ este competentă să verifice doar legalitatea actului, nu și oportunitatea sa. Prin urmare, sunt lipsite de relevanță apărările reclamantei întemeiate pe locația bunului, pe oportunitatea construirii de apartamente de către Giroc (în loc de Timișoara) sau pe situația litigioasă a imobilului. 3. Recursul declarat de reclamanta Comuna Giroc În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă situația factuală existentă în speță și au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: În raport de prevederile art. 9 din Legea nr. 2/1968, modificată, raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, imobilele în cauză puteau cel mult să treacă din domeniul public al statului român și din administrarea M.A.N. în domeniul public al Comunei Giroc și în administrarea acesteia, fără a se încălca principiul teritorialității.

În cauză au fost încălcate dispozițiile art. 1 din Legea nr. 213/1998, în baza cărora bunurile transferate din domeniul public al statului român în domeniul public al Mun. Timișoara trebuie să fie de uz sau de interes public și trebuie să își conserve acest regim juridic. Or, din actele dosarului, nu rezultă îndeplinirea acestei cerințe legale. Destinația terenurilor litigioase este aceea de construire de apartamente. În fine, recurenta invocă eludarea prevederilor art. 10 alin. (5) din H.G. nr. 890/2005 și arată că a purtat discuții cu reprezentanții M.A.N., dar în mod constant i s-a răspuns în sensul că terenurile sunt destinate activităților unității militare. 1. Apărările formulate de intimatul Mun.

Timișoara Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 19-22 dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție). I. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea parțială a H.G. nr. 162 din 23 februarie 2011 privind transmiterea unor imobile din domeniul public al statului și din administrarea M.A.N.

în domeniul public al Mun. Timișoara și în administrarea C.L. al Mun. Timișoara, Jud. Timiș, în legătură cu imobilul situat în Timișoara, în suprafața de 60.634 mp. Prima instanță a respins acțiunea, pentru considerentele prezentate la pct. 1.2. din prezenta decizie. Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivul de recurs anterior prezentat, Înalta Curte constată următoarele: Într-adevăr, după cum a arătat și judecătorul fondului, legalitatea unui act administrativ se verifică în raport cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Prin H.G. nr. 162 din 23 februarie 2011 s-au dispus următoarele: „Art. 1 Se aprobă transmiterea unor imobile, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului și din administrarea M.A.N.

în domeniul public al Mun. Timișoara și în administrarea C.L. al Mun. Timișoara, Jud. Timiș. Art. 2 După preluare, imobilele prevăzute la art. 1 se utilizează în scopul sistematizării zonei, respectiv construirea de locuințe și funcțiuni complementare spațiilor de locuit, prin programe derulate de A.N.L., potrivit legislației în vigoare. Art. 3 alin. (1) C.L. al Mun. Timișoara va transfera în domeniul public al statului și în administrarea M.A.N., conform legii, un procent de 33% din numărul de locuințe realizate, dar nu mai puțin de 300 de unități locative și terenul aferent acestora. (2) Structura pe camere a unităților locative se va stabili ulterior, pe baza unui protocol încheiat între părțile interesate.

Art. 4 În cazul în care nu se respectă obligațiile prevăzute la art. 2 și art. 3 alin. (1), imobilele menționate la art. 1 revin în domeniul public al statului și în administrarea M.A.N., în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Art. 5 Predarea-preluarea imobilelor transmise potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părți, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. În preambulul actului administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecății se arată că a fost emis în baza art. 9 alin. (1) și art. 12 alin. (1) și (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 152/1998 privind înființarea A.N.L., republicată, cu modificările și completările ulterioare (fila 33 dosar fond).

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ - teritoriale se face la cererea C.J., respectiv a C.G. al Mun. București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului”. În speța de față, contrar criticii formulate de recurentă, dispoziția legală anterior citată a fost respectată. Astfel, prin Hotărârea nr. 405 din 16 noiembrie 2010, C.L. al Mun. Timișoara a solicitat Guvernului României aprobarea trecerii imobilului aflat în litigiu (alături de alte imobile nominalizate în anexa la hotărâre) din domeniul public al statului și din administrarea M.A.N. în domeniul public al Mun.

Timișoara și în administrarea C.L. al Mun. Timișoara (art. 1) – a se vedea fila 64 dosar fond. În același act al autorității publice locale s-a dispus că scopul realizării acestei operațiuni juridice era acela al construirii de locuințe și funcțiuni complementare spațiilor de locuit prin programe derulate de ANL, în maxim 3 ani de la data preluării (art. 2). Imobilele solicitate au devenit disponibile, deoarece cele două cazărmi militare erau la acea dată dezafectate. M.A.N. a fost de acord cu transferul solicitat, condiționat de asigurarea pentru personalul propriu, de către C.L. al Mun. Timișoara, a unui procent de 33% din numărul de locuințe ce se vor realiza, dar nu mai puțin de 300 unități locative, care urmează să fie transmise, împreună cu terenul aferent, după finalizarea acestora, în domeniul public al statului și administrarea ministerului aflat în discuție (art. 3 din HCL nr. 405/2010).

Prin urmare, instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentei conform căreia măsura administrativă ce face obiectul actului administrativ dedus judecății nu ar fi respectat cerințele art. 1 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare. În plus, din extrasul de carte funciară depus la dosarul de fond (filele 38 - 40) rezultă că imobilul litigios se află situat administrativ în Mun. Timișoara. Înalta Curte apreciază că nici ultima critică formulată de recurentă nu poate fi primită. Este adevărat faptul că, prin cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 17467/325/2009 al Judecătoriei Timișoara, partea a solicitat obligarea Statului Român și a M.A.N.

să întocmească documentația și să treacă terenurile de sub cazărmile Giroc din domeniul public al statului și din administrarea M.A.N. în domeniul public al comunei Giroc și în administrarea C.L. al Giroc. Însă, această cerere de chemare în judecată a fost respinsă ca inadmisibilă de către instanță. 1. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect dispozițiile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Giroc împotriva Sentinței civile nr. 76 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2013