ÎCCJ, decizie (scj.ro #82018)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82018) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Cerere de revizuire. Încălcarea termenului
prevăzut de art. 322 alin. 1 pct.1.
Cuprins pe materii
. Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.
Revizuirea hotărârilor. Cerere de revizuire. Încălcarea termenului
prevăzut art. 322 alin.(1) pct.1C.proc.civ.
Index alfabetic.
Drept procesual civil.
-
Revizuire.
Codul de procedură civilă:
art. 322
alin. (1) pct.1, pct.2; 324
alin. (1)
Faptul că textul
art.324 alin.(1) pct.1 Cod procedură civilă reglementează
momente diferite de la care înțelege să curgă termenul de
revizuire, nu contravine prevederilor constituționale privind accesul
liber la justiție, iar faptul că hotărârea irevocabilă nu
se comunică părților, nu poate justifica un tratament diferit în
privința căilor de atac, sub aspectul termenului de exercitare a
acestora.
Prin acest articol nu se
stabilește un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit impus
de existența unor situații procesuale diferite. În aceste
condiții, părților nu li se încalcă accesul liber la
justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele
judecătorești, în termenul legal, cu cererea de revizuire și
nici dreptul la apărare prevăzut de art.24 din Constituție, căci
insuficienta pricepere sau diligență a acestora nu poate fi
imputabilă reglementărilor legale.
Dimpotrivă, obligația
părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul
termenelor legale reprezintă expresia aplicării principiului privind
dreptul persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil și într-un
termen rezonabil – prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a
drepturilor omului.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia nr. 6431din 5 octombrie 2007.
În temeiul art.322 pct. 2 și pct. 7
C.proc.civ., I.M. a solicitat Curții de Apel Ploiești revizuirea
deciziei civile nr.1193 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel
Ploiești, motivat de faptul că aceasta este potrivnică
sentinței civile nr.886 din 21 august 2002 a Judecătoriei
Răcari, deoarece prin sentință îi sunt acordate
construcțiile anexe, potrivit planului prezentat de expert, în timp
ce, prin decizie este obligat să le demoleze.
De asemenea, revizuentul arată că
prin decizia civilă nr.177 din 17 aprilie 2006 pronunțată în
apel, Tribunalul Dâmbovița a schimbat varianta de lotizare a bunurilor
succesorale, fără a soluționa problema drumului de acces de 217
mp pe care se găsesc construcțiile și fără a avea în
vedere că terenul de 400 mp acordat lui D.G. în varianta I-a de lotizare
este intravilan, cu acces la drumul public, aflat în continuarea lotului
de 2500 mp teren în extravilan.
Prin decizia nr.24 din 11 ianuarie 2007,
Curtea de Apel Ploiești a disjuns cererea de revizuire fondată pe
dispozițiile art.322 pct.7 C.proc.civ. de cea întemeiată pe art.322
pct.2 C.proc.civ., pe care a respins-o ca inadmisibilă.
În ședința publică din 15
februarie 2007, Curtea de Apel Ploiești a pus în discuția
părților excepția de necompetență materială a
instanței față de prevederile art.323 alin.(2) C.proc.civ., care
statuează că cererea de revizuire fondată pe dispozițiunile
art.322 pct.7 se îndreaptă la instanța mai mare în grad,
față de instanțele care au pronunțat hotărârile
potrivnice.
Ca urmare, prin decizia nr.187 din 15
februarie 2007, Curtea de Apel Ploiești, admițând excepția de
necompetență materială, și-a declinat competența de
soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
În considerentele deciziei de declinare,
s-a ținut seama că hotărârile potrivnice sunt sentința
nr.886 din 20 august 2002 pronunțată de Judecătoria Răcari
și decizia nr.1193 din 20 septembrie 2006 pronunțată de Curtea
de Apel Ploiești, iar instanța mai mare în grad acelora care au
pronunțat hotărârile potrivnice este Înalta Curte de Casație
și Justiție.
Procedându-se la examinarea celor două
hotărâri, despre care revizuentul I.M.I. pretinde că sunt potrivnice,
Înalta Curtea a constatat că acesta a înfrânt prevederile art.324
alin.(1)C.proc.civ., care statuează că termenul de revizuire este de
o lună și se socotește, în cazurile prevăzute de art.322
alin.(1), pct.1 și pct.2 C.proc.civ., de la comunicarea hotărârilor
definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțele de recurs,
după evocarea fondului, de la pronunțare.
Faptul că textul reglementează
momente diferite de la care înțelege să curgă termenul de
revizuire, nu contravine prevederilor constituționale privind accesul
liber la justiție, iar faptul că hotărârea irevocabilă nu
se comunică părților, nu poate justifica un tratament diferit în
privința căilor de atac, sub
aspectul termenului de exercitare a acestora.
Art.324 alin.(1) pct.1 C.proc.civ. nu a
stabilit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit impus de
existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții,
părților nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta
vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal
cu cererea de revizuire și nici dreptul la apărare prevăzut de
art.24 din Constituție, căci insuficienta pricepere sau diligență
a acestora nu poate fi imputabilă reglementărilor legale.
Dimpotrivă, obligația
părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul
termenelor legale reprezintă expresia aplicării principiului privind
dreptul persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil și într-un
termen rezonabil – prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
În speță, revizuientul a
încălcat prevederile art.324 C.proc.civ., deoarece a formulat cererea de
revizuire cu depășirea termenului de o lună prevăzut de
textul procedural.
În considerarea celor arătate, cererea
de revizuire a fost respinsă.