ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6431/2007

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, rezultă următoarele:

În temeiul art. 322 pct. 2 și 7 C.

proc. civ., I.M. a solicitat Curții de Apel Ploiești revizuirea deciziei civile

nr. 1193 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, motivat de faptul că

aceasta este potrivnică sentinței civile nr. 886 din 21 august 2002 a

Judecătoriei Răcari, deoarece prin sentință îi sunt acordate construcțiile

anexe, potrivit planului prezentat de expert, în timp ce prin decizie este

obligat să le demoleze.

De asemenea revizuentul arată că

prin decizia civilă nr. 177 din 17 aprilie 2006 pronunțată în apel, Tribunalul

Dâmbovița a schimbat varianta de lotizare a bunurilor succesorale, fără a

soluționa problema drumului de acces de 217 mp pe care se găsesc construcțiile

și fără a avea în vedere că terenul de 400 mp acordat lui D.G. în varianta I-a

de lotizare este intravilan, cu acces la drumul public, aflat în continuarea

lotului de 2500 mp teren în extravilan.

Prin decizia nr. 24 din 11 ianuarie

2007, Curtea de Apel Ploiești a disjuns cererea de revizuire fondată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 de aceea întemeiată pe art. 322 pct. 2, pe care a

respins-o ca inadmisibilă.

În ședința publică din 15 februarie

2007, Curtea de Apel Ploiești a pus în discuția părților excepția de

necompetență materială a instanței față de prevederile art. 323 alin. (2) C.

proc. civ., care statuează că cererea de revizuire fondată pe dispozițiunile

art. 322 pct. 7 se îndreaptă la instanța mai mare în grad, față de instanțele

care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Ca urmare, prin decizia nr. 187 din

15 februarie 2007 Curtea de Apel Ploiești admițând excepția de necompetență

materială, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În considerentele deciziei de

declinare s-a ținut seama că hotărârile potrivnice sunt sentința nr. 886 din 20

august 2002 pronunțată de Judecătoria Răcari și decizia nr. 1193 din 20

septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, iar instanța mai mare în

grad acelora care au pronunțat hotărârile potrivnice este Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție, la data de 6 martie 2007 formându-se dosarul nr.

140/42/2007.

Procedându-se la examinarea celor

două hotărâri, despre care revizuentul I.M.I. pretinde că sunt potrivnice, se

constată că acesta a înfrânt prevederile art. 324 alin. (1) care statuează că

termenul de revizuire este de o lună și se socotește în cazurile prevăzute de

art. 322 alin. (1), pct. 1 și 2 C. proc. civ. de la comunicarea hotărârilor

definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțele de recurs după

evocarea fondului, de la pronunțare.

Faptul că textul reglementează

momente diferite de la care înțelege să curgă termenul de revizuire, nu

contravine prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, iar

faptul că hotărârea irevocabilă nu se comunică părților, nu poate justifica un

tratament diferit în privința căilor de atac, sub aspectul termenului de

exercitare a acestora.

Art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. nu a stabilit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit

impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții,

părților nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza

instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire și nici

dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, căci insuficienta

pricepere sau diligență a acestora nu poate fi imputabilă reglementărilor

legale.

Dimpotrivă, obligația părților de

a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor legale reprezintă

expresia aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea

procesului în mod echitabil și într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 din

Convenția Europeană a drepturilor omului.

În raport de aceste considerente,

apărările pe care revizuentul și le-a făcut în concluziile scrise depuse la

dosar, față de excepția de tardivitate, invocată din oficiu de către Înalta

Curte de Casație și Justiție sunt neavenite.

În speță, revizuentul a încălcat

prevederile art. 324 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea de revizuire a

deciziei nr. 1193 pronunțată la 20 septembrie 2006 de către Curtea de Apel

Ploiești, de-abia la data de 2 noiembrie 2006, cu depășirea termenului de o

lună prevăzut de textul procedural.

În considerarea celor arătate,

cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată

de I.M.I. împotriva deciziei civile nr. 1193 din 20 septembrie 2006 a Curții de

Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie

2007.