ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6431/2007

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele: În temeiul art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ., I.M. a solicitat Curții de Apel Ploiești revizuirea deciziei civile nr. 1193 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, motivat de faptul că aceasta este potrivnică sentinței civile nr. 886 din 21 august 2002 a Judecătoriei Răcari, deoarece prin sentință îi sunt acordate construcțiile anexe, potrivit planului prezentat de expert, în timp ce prin decizie este obligat să le demoleze. De asemenea revizuentul arată că prin decizia civilă nr. 177 din 17 aprilie 2006 pronunțată în apel, Tribunalul Dâmbovița a schimbat varianta de lotizare a bunurilor succesorale, fără a soluționa problema drumului de acces de 217 mp pe care se găsesc construcțiile și fără a avea în vedere că terenul de 400 mp acordat lui D.G.

în varianta I-a de lotizare este intravilan, cu acces la drumul public, aflat în continuarea lotului de 2500 mp teren în extravilan. Prin decizia nr. 24 din 11 ianuarie 2007, Curtea de Apel Ploiești a disjuns cererea de revizuire fondată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 de aceea întemeiată pe art. 322 pct. 2, pe care a respins-o ca inadmisibilă. În ședința publică din 15 februarie 2007, Curtea de Apel Ploiești a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a instanței față de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că cererea de revizuire fondată pe dispozițiunile art. 322 pct. 7 se îndreaptă la instanța mai mare în grad, față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Ca urmare, prin decizia nr. 187 din 15 februarie 2007 Curtea de Apel Ploiești admițând excepția de necompetență materială, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În considerentele deciziei de declinare s-a ținut seama că hotărârile potrivnice sunt sentința nr. 886 din 20 august 2002 pronunțată de Judecătoria Răcari și decizia nr. 1193 din 20 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, iar instanța mai mare în grad acelora care au pronunțat hotărârile potrivnice este Înalta Curte de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 6 martie 2007 formându-se dosarul nr. 140/42/2007. Procedându-se la examinarea celor două hotărâri, despre care revizuentul I.M.I.

pretinde că sunt potrivnice, se constată că acesta a înfrânt prevederile art. 324 alin. (1) care statuează că termenul de revizuire este de o lună și se socotește în cazurile prevăzute de art. 322 alin. (1), pct. 1 și 2 C. proc. civ. de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțele de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare. Faptul că textul reglementează momente diferite de la care înțelege să curgă termenul de revizuire, nu contravine prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, iar faptul că hotărârea irevocabilă nu se comunică părților, nu poate justifica un tratament diferit în privința căilor de atac, sub aspectul termenului de exercitare a acestora.

Art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu a stabilit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire și nici dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, căci insuficienta pricepere sau diligență a acestora nu poate fi imputabilă reglementărilor legale. Dimpotrivă, obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor legale reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil și într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului.

În raport de aceste considerente, apărările pe care revizuentul și le-a făcut în concluziile scrise depuse la dosar, față de excepția de tardivitate, invocată din oficiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție sunt neavenite. În speță, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea de revizuire a deciziei nr. 1193 pronunțată la 20 septembrie 2006 de către Curtea de Apel Ploiești, de-abia la data de 2 noiembrie 2006, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul procedural. În considerarea celor arătate, cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de revizuire formulată de I.M.I. împotriva deciziei civile nr. 1193 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2007.