ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1532/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1532/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 04 ianuarie 2012, sub nr. 2831/2/2012,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a chemat

în judecată pe pârâta C. (fostă H.) A., solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se constate calitatea acesteia de colaborator al Securității.

În drept,

s-au invocat dispozițiile art. 3 lit. l), art. 2, lit. b), art. 8 lit. a) art.

11 alin. (1), art. 33 alin. (1) ale O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și

293/2008, coroborate cu art. 30, art. 31 alin. (2) și art. 35 alin. (5), lit.

a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. adoptat prin

Hotărârea nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile art. 112 al C. proc. civ.

Pârâta C.

(H.) A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată

a cererii formulată de reclamantul C.N.S.A.S.

Hotărârea

instanței de fond

Prin

Sentința nr. 5671 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în

contradictoriu cu pârâta C. (fostă H.) A., ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut că activitatea pârâtei este

sintetizată de Nota de Constatare nr. DI/537 din 08 martie 2011, întocmită de

Direcția de Investigații a C.N.S.A.S.

Sub

aspectul situației de fapt s-a reținut din documentele depuse la dosarul de

rețea nr. R 120123 (cotă C.N.S.A.S.), că pârâta, fiind vânzătoare la un chioșc

de ziare și tutun, a fost recrutată, în anul 1984, în scopul supravegherii informative

a "zonei C.R." din Bacău.

S-a

reținut că pârâta a semnat un angajament, nedatat, preluând numele conspirativ

"Ana", în cuprinsul căruia consimte "să sprijine organele MI cu

probleme de competența acestora".

Au fost

reținute mențiunile din cuprinsul notei informative de la dosar, respectiv:

"Sursa informează: are o cunoștință pe nume G.M., care este profesoară de

sport (...), care domiciliază pe str. (...). Cea în cauză a întreținut relații

de prietenie cu numitul I.M., zis P., fost inginer la I.P.J., Bacău (...),

stabilit în S.U.A., orașul Philadelphia, P. este rudă cu soția medicului

stomatolog L., care a plecat din țară (...). L. mai are o rudă îndepărtată în

Franța. Cu aceste cunoștințe, G.M. întreține relații de corespondență și în

plus afirmă cu P. îi va trimite valută pentru a-l vizita în S.U.A., dorește

căsătoria cu dânsa, dar ea nu-l iubește întrucât este îndrăgostită de numitul

C.S., antrenor de scrimă la SC Bacău. C.S. o sfătuiește pe G.M. să facă vizita

solicitată în S.U.A., ca pe urmă să-l cheme și pe dânsul, astfel cei doi să

rămână ilegal în această țară".

Totodată,

s-a reținut și cuprinsul notei raport datată 11 octombrie 1984 furnizată verbal

de către pârâtă și consemnată de către ofițerul de Securitate: "Sursa a

informat următoarele: numitul T.N. (...), instrumentist la Filarmonica de stat

Bacău, este venit din Botoșani. Scopul venirii sale a fost de a se încadra în

actuala Filarmonică pentru a pleca în străinătate, la Botoșani era un simplu

profesor și nu avea cum ieși din țară. Sursa afirmă că cel în cauză se pronunță

față de colegii de muncă, că tot ce-i românesc nu este bun, altfel se trăiește

în străinătate. (...)."

Potrivit

definiției cuprins în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a constatat prima

instanță că din documentele invocate în paragrafele anterioare nu reiese în mod

cert întrunirea primei cerințe, privind furnizarea de către pârâtă organelor de

securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist.

Astfel,

sub un prim aspect, Curtea de apel a constatat că singurul înscris semnat de

pârâtă din cele menționate anterior este cel intitulat "angajament",

în cuprinsul căruia există consimțământul pârâtei de a sprijini "organele

MI cu probleme de competența acestora".

Cu

privire la cele trei note informative pe baza cărora reclamantul își întemeiază

constatarea privind calitatea de colaborator al fostei securități în ceea ce o

privește pe pârâtă, s-a observat că aceasta din urmă contestă conținutul

acestora, în sensul că nu corespunde realității susținerea că informațiile au

fost furnizate de pârâtă.

A fost

audiată în cauză la cererea pârâtei martora A.V., aceasta confirmând în

declarația sa susținerea pârâtei potrivit cu care ofițerul de securitate ce a

întocmit cele trei note informative a preluat informațiile din cuprinsul

acestora din discuțiile pe care le purta în mod neoficial, cu vânzători ai

chioșcurilor aflate într-un complex comercial, fiind prezent aproape zilnic în

acea zonă și ulterior le-a prezentat ca fiind informații furnizate de pârâtă,

în calitate de sursă a organelor de securitate.

A fost

avută în vedere Decizia nr. 672/2012 pronunțată de către Curtea Constituțională

cu referire la sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității "conținute de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, prin care s-a reținut că relatările verbale pot fi

caracterizate prin subiectivism, arbitrariu și uneori simulare, iar acestea pot

genera un conținut vag, neclar, incert, neverosimil, fictiv și inutil, astfel,

cauzei privind constatarea calității de lucrător al Securității sau de

colaborator al acesteia, trebuind coroborate cu alte probe.

Astfel,

judecătorul fondului a constatat că din punct de vedere probator nu poate fi

apreciată ca fiind dovedită condiția referitoare la furnizarea de informații,

necesară pentru constatarea calității de colaborator al fostei Securități.

În fine,

s-a apreciat că analizarea îndeplinirii celei de-a doua cerințe, referitoare la

îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului ca urmare a

acestor informații, nu mai este necesară, dată fiind necesitatea ca cele două

condiții la care face referire art. 2 lit. b) din ordonanță să fie îndeplinite

cumulativ.

Recursul

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin

motivele de recurs formulate a fost criticată hotărârea instanței de fond ca

netemeinică și nelegală, arătându-se că în cazul dedus judecății sunt întrunite

ambele condiții cerute de textul de lege vizat pentru constatarea calității de

colaborator al Securității.

S-a

susținut că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale,

întrucât a aplicat eronat definiția legală a noțiunii de colaborator al

Securității.

După o

succintă expunere a situației de fapt și a conținutului notei de constatare s-a

arătat, în raport de concluziile Deciziei Curții Constituționale nr. 672/2012,

că informațiile consemnate de către ofițerii Securității se coroborează cu cele

ale martorei, care a afirmat că intimata s-a întâlnit cu ofițerul.

Procedura

în fața instanței de recurs

Intimata

- pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Înalta

Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat,

analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată,

materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul

ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Dat fiind

caracterul exhaustiv al considerentelor sentinței prin care Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca

neîntemeiată acțiunea prin care reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat ca în

temeiul art. 11(1) cu referire la art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008

să se constate calitatea de colaborator al Securității în persoana pârâtei C.

(H.) A., instanța de control judiciar nu va mai relua în detaliu situația de

fapt, susținerile/apărările părților, în preocuparea sa fiind criticile

recurentului care impută primei instanțe modul de apreciere al materialului

probator pus la dispoziție de către C.N.S.A.S..

Potrivit

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege

"persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note

și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. (...). Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit

culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la

dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea,

precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau

activitatea informatorilor".

Argumentul

central al soluției pronunțate a fost acela că din perspectiva textului legal -

art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2004 - și al Deciziei Curții

Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012 care a constatat că sintagmele

"indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității din cuprinsul normei legale precizate sunt

neconstituționale, câtă vreme înscrisurile depuse de reclamant la dosar nu se

coroborează cu nicio altă probă care să emane de la pârât sau de la o terță

parte, neputându-se concluziona, dincolo de orice dubiu rezonabil, că pârâta a

fost colaborator al Securității așa cum susține autoritatea reclamantă.

Deși

însuși recurentul citează parte din considerentele Deciziei nr. 672/2012 a

Curții Constituționale, recunoscând caracterul obligatoriu al acestora, dă

acestor considerente o interpretare pe care Curtea nu o poate primi.

În

decizia Curții Constituționale se constată că: "(...) pentru a da

eficiență dreptului la un proces echitabil, și implicit dreptului la apărare,

relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității, nu pot fi administrate

și apreciate, individual, ca probe unice, cu alte cuvinte, asemenea documente

nu pot avea forță probantă luate izolat și, ca atare, nu pot servi ca temei al

admiterii acțiunii în constatare, decât dacă, pe calea unei atente și complete

analize, sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte

documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă".

Recurentul

C.N.S.A.S. consideră că informațiile cuprinse consemnările ofițerilor de

Securitate se coroborează cu declarația martorei A.V., în sensul că parata i-ar

fi relatat acesteia că s-a întâlnit cu ofițerul de securitate.

Or,

relatarea despre această întâlnire nu face în niciun fel dovada conținutului

informațiilor presupus furnizate, în raport de abordarea extrem de clară a

autorității de jurisdicție constituțională din Decizia nr. 672/2012 în care se

subliniază că "prin sintagmele legale în discuție se aduce atingere unui

element esențial al procesului echitabil și anume principiul egalității

armelor", precum și "dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din

Constituție".

Or, prin

susținerile sale, recurentul C.N.S.A.S. insistă asupra caracterului unilateral

al probatoriului compus exclusiv din note și rapoarte ale ofițerilor de

Securitate, nesocotind astfel principiul egalității armelor care semnifică

tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unei

instanțe.

În speță,

în absența unor materiale olografe provenind de la pârâtă, în mod judicios judecătorul

fondului a reținut că nu se poate face aplicația art. 2 lit. b) teza I din

O.U.G. nr. 24/2008 în privința acesteia, acțiunea în constatare formulată în

baza art. 11(1) din ordonanță de către C.N.S.A.S. sprijinindu-se numai pe

înscrisuri ce provin exclusiv de la lucrători ai fostei Securități.

Ca

urmare, constată instanța de recurs că o analiză a conținutului documentelor

depuse de C.N.S.A.S. - înscrisuri ale lucrătorilor Securității - nu este utilă.

Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs

Constatând

că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să

atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

împotriva Sentinței nr. 5671 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 martie 2014.

Procesat

de GGC - GV