ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1056/2016

Decizia nr. 1056/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată la data de 11 iunie 2014,

reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul primarul sectorului 5 București - B., solicitând, în temeiul art. art. 998-999 C. civ., obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul produs prin vânzarea spațiului comercial din sectorul 5 București, pierderea utilajelor cu care era dotat magazinul, veniturile lunare și locul de muncă.

Prin încheierea din 10 septembrie 2014, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția necompetenței sale funcționale, a scos cauza de pe rol și a dispus înaintarea dosarului pentru soluționare uneia dintre secțiile civile ale Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul, secției a V-a civilă, a Tribunalului București la data de 24 octombrie 2014 sub nr. x/3/2013

**

Tribunalul a stabilit în sarcina reclamantului, prin rezoluție, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 32/1995, obligația de a plăti taxă judiciară de timbru în sumă de 47.963 lei și timbru judiciar de 5 lei.

La data de 07 ianuarie 2015, reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar în ceea ce privește taxa judiciară de timbru, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin încheierea din camera de consiliu din 14 ianuarie 2015.

Cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere a ajutorului a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 27 martie 2015.

La data de 05 februarie 2015, reclamantul a depus o nouă cerere precizatoare, prin care a arătat că înțelege să solicite obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 euro (4.500.000 lei) cu titlu de daune morale șl a atașat chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei, susținând că sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentința civilă nr. 435 din 08 aprilie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a anulat cererea ca insuficient timbrată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

În conformitate cu art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997 modificata, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care acestea nu sunt plătite în cuantumul legal, reclamantul are posibilitatea de a le plăti sau de a le completa până la termenul stabilit în acest scop de către instanță; neîndeplinirea obligației de plată pmă la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Tribunalul nu a primit susținerea reclamantului referitoare la incidența O.U.G. nr. 80/2013, față de dispozițiile art. 55 din acest act normativ potrivit cărora pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a ordonanței, taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor.

S-a reținut că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul tribunalului la data de 06 februarie 2013, anterior datei de 01 iulie 2013, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013, astfel că, în privința timbrajului, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 146/1997.

Cât privește modificarea acțiunii, în sensul că se solicită daune morale, și nu daune materiale, cum s-a menționat inițial, chiar dacă ar fi primită o astfel de modificare, deși a fost formulată cu depășirea termenului procedura! prevăzut de art. 132 C. proc. civ. (1865), tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea pretențiilor, astfel cum au fost formulate inițial.

Față de aceste considerente, constatând că excepția este întemeiată întrucât reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a plăti diferența de taxă judiciară de timbru, tribunalul a anulat cererea ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 591/A din 3 decembrie 2015,

a confirmat sentința tribunalului prin respingerea, ca nefondat, a apelului reclamantului, reținând că, în mod legal tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, sancționând cu anularea cererii, omisiunea reclamantului de a plăti integral taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, în condițiile în care și cererea de ajutor public judiciar fusese respinsă irevocabil. împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, reclamantul a declarat recurs în termen legal, pe care l-a motivat peste termenul prevăzut de lege.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului pe care o va admite pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum șl dezvoltarea lor.

Termenul de recurs este de 15 zile de ia comunicarea hotărârii, așa cum prevăd dispozițiile art. 301 C. proc. civ., iar conform art. 306 alin. (1) din același cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, eu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și de instanță din oficiu.

În prezenta cauză, reclamantul a declarat recurs la data de 15 decembrie 2015, înainte de comunicarea deciziei pronunțate de instanța de apel, tară să invoce și să dezvolte vreun motiv de recurs.

Deși în declarația de recurs, reclamantul a arătat că motivele vor f; depuse în termen, după comunicarea hotărârii recurate, acestea au fost înregistrate la Înalta Curte, la data de 5 aprilie 2016, cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., care s-a împlinit la 26 martie 2016 întrucât, conform dovezii de comunicare a hotărârii, fila 24 dosar apel, decizia recurată i-a fost comunicată recurentului reclamant la data de 10 martie 2016.

Cum recurentul reclamant nu a invocat vreun motiv de ordine publică pentru a face posibilă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 306 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 591/A din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2016.