ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2465/2018

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Bolintin Vale, la data de 9 iunie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Giurgiu, solicitând instanței de judecată, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la achitarea către reclamant a subvenției pe ultimii doi ani, respectiv 2013 și 2014, pentru cele patru bovine, conform adeverinței nr. x din 10 februarie 2014, ce le deține în proprietate. Prin încheierea din 9 decembrie 2015, Judecătoria Bolintin Vale a introdus în cauză, în calitate de pârât, pe numitul B., ca urmare a precizării cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 467 din 30 martie 2016, Judecătoria Bolintin Vale a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Giurgiu.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 467 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1056 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 1056 din 14 decembrie 2016 a Tribunalului Giurgiu, secția civilă a declarat recurs reclamantul A., ce a fost înregistrat la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Prin decizia civilă nr. 457R/2017 din 29 septembrie 2017 pronunțată de Curtea Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1056 din 4 decembrie 2016 a Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 457R/217 din 29 septembrie 2017 pronunțată de Curtea Apel București, secția a IV-a civilă a declarat apel reclamantul A., fără a indica temeiul de drept, susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a apelului.

Intimatul-pârât B. a depus la dosar întâmpinare, în cadrul căreia a reiterat aspecte de fond.

Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspecte privind fondul litigiului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 20 martie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, recurentul- reclamant A. a depus punct de vedere la raport. Ulterior, s-a acordat termen de judecată la data de 5 iunie 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reține următoarele: În accepțiunea conferită de legiuitor, conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Deopotrivă, hotărârile definitive enumerate de art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive de la data pronunțării lor. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. În raport cu prevederile legale evocate, se constată că decizia nr. 457R/2017 din 29 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1056 din 4 decembrie 2016 a Tribunalului Giurgiu, secția civilă, nu este susceptibilă de recurs, nefiind o hotărâre pronunțată dintre cele enunțate de art. 483 alin. (1) C. proc. civ. Așadar, hotărârea împotriva căreia a fost declarat recursul a dobândit caracter definitiv, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. și principiul unicității căii de atac reglementat de art. 460 din același cod. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 457 din 29 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.