ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 393/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 393/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 mai 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București, solicitând sancționarea acesteia pentru refuzul cu rea-credință de a pune în executare Sentința civilă nr. 871/1998 a aceleiași instanțe.
Prin încheierea din 17 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 138 alin. (6) din noul C. proc. civ., a suspendat judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, până la soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 737 din 4 martie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2/2013 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal aflată pe rolul I. C. civ. J. - S.C.A.F. care poartă asupra unui litigiu având același obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A..
Prin rezoluția din data de 20 octombrie 2014, comunicată recurentului la data de 21 octombrie 2014, s-a solicitat acestuia să depună la dosar, sub sancțiunea nulității cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, însă recurentul nu a depus la dosar nici dovada achitării taxei de timbru și nici motivele de nelegalitate invocate.
Prin Raportul întocmit la data de 15 aprilie 2015, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că recursul nu îndeplinește toate cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., întrucât:
- recurentul nu a depus dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul datorat, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013;
- cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ.
Prin încheierea din 22 septembrie 2015 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de anulare a recursului.
Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurentul nu a depus dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul datorat conform O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularității căii de atac exercitate.
Înalta Curte constată că, deși a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 20 RON, conform dovezii anexate la fila 5 a dosarului, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 17 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2016.
Procesat de GGC - MM