ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2090/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2090/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2090/2016
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC „A.” SA a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței să dispună anularea Deciziei de impunere nr. 88581 din 28 martie 2014 și a Deciziei nr. 23 din 10 iunie 2014 emisă în soluționarea contestației administrative.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin Sentința civilă nr. 913 din 1 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC „A.” SA în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta SC „A.” SA, prin administrator judiciar B. IPURL și administrator special C.
II. Considerentele Înaltei Curți
Pregătirea dosarului și procedura de filtrare a recursului
Conform dovezii de înmânare aflată la fila 14, recurentei-reclamante SC „A.” SA i-a fost comunicată obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.
Recurenta-reclamantă a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cerere care a format obiectul Dosarului nr. x/2/2014/a1.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 26 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014/a1, a fost respinsă cererea formulată de petenta SC „A.” SA, prin administrator judiciar B. IPURL și administrator special C., privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în Dosarul nr. x/2/2014.
Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a concluzionat în sensul că recursul este admisibil în principiu sub rezerva depunerii de către recurenta-reclamantă a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100, până la termenul stabilit pentru analiza de către Completul de filtru a admisibilității în principiu a recursului.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 2 martie 2016, Completul de filtru a dispus, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Conform dovezii de înmânare aflată la fila 23 a dosarului de recurs, raportul a fost comunicat recurentei-reclamante la data de 25 martie 2016.
Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, iar recurenta-reclamantă nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La termenul de judecată de astăzi, 22 iunie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., Completul de filtru a luat în examinare recursul declarat de SC „A.” SA, prin administrator judiciar B. IPURL și administrator special C., împotriva Sentinței civile nr. 913 din 1 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Sancțiunea nulității prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (2) teza întâi C. proc. civ.
La termenul de judecată de astăzi, 22 iunie 20116, instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția netimbrării, excepție de procedură care, potrivit art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., face inutilă expunerea și analiza celorlalte condiții de admisibilitate în principiu a recursului, precum și cercetarea în fond a cauzei.
În sensul celor expuse la pct. II.1, se constată că, în pofida faptului că a fost citată cu mențiune în acest sens, a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și i-a fost comunicat raportul asupra admisibilității în principiu în care sunt indicate aceleași aspecte, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în considerarea faptului că argumentele invocate în cererea de recurs se încadrează în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”.
Conform art. 486 alin. (2) teza întâi și alin. (3) C. proc. civ.:
„Art. 486. - […]
(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii […].
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. […]”
În consecință, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Completul de filtru este în unanimitate de acord că cererea de recurs nu îndeplinește cerința menționată la art. 486 alin. (2) teza întâi C. proc. civ. referitoare la îndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, fiind incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de SC „A.” SA, prin administrator judiciar B. IPURL și administrator special C., împotriva Sentinței civile nr. 913 din 1 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2016.
Procesat de GGC - LM