ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2016

Decizia nr. 2670/2016

Deliberând asupra prezentului recurs,

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

1.Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 26.03.2014, sub nr. x/299/2014, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul să încheie contractul pentru organizarea participării agenților economici la Târgul Internațional ISH 2013 Frankfurt, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 11004 din 20 iunie 2014 Judecătoria sectorului 1 București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că se solicită încheierea unui contract administrativ, precum și incidența legii achizițiilor publice.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.07.2014 sub nr. dosar x/299/2014.

Prin încheierea de ședință din 01.10.2014, Curtea de Apel București a dispus conexarea la prezenta cauză a Dosarului nr. x/2/2014, înregistrat la data de 07.05.2014 și având un obiect parțial identic, respectiv: obligarea pârâtului la încheierea contractului pentru organizarea participării la Târgul internațional ISH 2013 Frankfurt din perioada 12-16.03.2013, obligarea pârâtului la achitarea sumei totale de 675.499,22 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamantă cu organizarea acestui eveniment; obligarea pârâtului la încheierea contractului pentru organizarea participării la Misiunea Economică din Marea Britanie, Londra, din perioada 04-08.03.2013, obligarea pârâtului la achitarea sumei totale de 69.709,95 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamantă cu organizarea acestui eveniment; obligarea la daune interese aferente, la dobânda legală și la daune morale, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 3513 din 18 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Economiei și, în consecință, a respins ca inadmisibile acțiunile conexe formulate de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că, față de obiectul cauzei (obligarea autorității publice la a încheia un contract pentru organizarea participării agenților economici la târgurile internaționale) ar însemna ca instanța să se substituie autorității publice, ceea ce este inadmisibil.

Atât stabilirea oportunității, cât și încheierea contractelor administrative pentru organizarea participării la târguri internaționale, respectiv a actelor adiționale la acestea, reprezintă prerogativa autorității ce are atribuții în domeniul promovării exportului.

De asemenea, potrivit art. 18 alin. (1) Legea nr. 554/2004 „Soluțiile pe care le poate da instanța (…) soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1) poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”.

Astfel cum este formulat capătul de cerere, rezultă că reclamanta nu dorește numai obligarea autorității la încheierea unui contract administrativ, ci și repunerea în situația anterioară organizării participării agenților economici la Târgul Internațional ISH 2013 Frankfurt, cât și la Misiunea Economică în Marea Britanie, cerere inadmisibilă din perspectiva art. 18 alin. (1) Legea nr. 554/2004 și a Legii nr. 500/2002.

Astfel, actul juridic prin care se creează obligații de plată pe seama fondurilor publice este angajamentul legal corespunzător art. 2 pct. 3 Legea nr. 500/2002. Actul administrativ prin care se rezervă creditul bugetar în vederea stingerii prin plată a obligației de plată ce rezultă din execuția ulterioară a angajamentului legal este angajamentul bugetar.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, pentru următoarele motive de casare:

Art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

Instanța de fond nu a avut în vedere obiectul și temeiul juridic al acțiunii indicate de reclamantă.

Judecătorul cauzei nu a făcut decât să reproducă susținerile pârâtului din întâmpinare, fără a avea în vedere și argumentele reclamantei din răspunsul la întâmpinare și din notele de ședință, referitoare la faptul că creditul bugetar necesar în vederea stingerii prin plată a obligației ce rezulta din execuția ulterioară a angajamentului legal corespunzător art. 2 pct. 3 din Legea nr. 500/2001 deja fusese rezervat în mod expres pentru cele două evenimente care fac obiectul contractelor administrative la data la care pârâtul a preluat activitatea CRPCIS, așa cum rezultă din Memorandumul intern invocat.

De asemenea, nu a analizat aspectele referitoare la faptul că reclamanta a avansat sumele necesare derulării în bune condiții a acțiunii și și-a îndeplinit obligațiile care-i reveneau ca firmă organizatoare de misiuni economice.

Art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Instanța a ignorat prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, atunci când a considerat că acțiunea este inadmisibilă față de obiectul acesteia privind obligarea autorității publice la încheierea contractului pentru organizarea participării agenților economici la târgurile internaționale.

A considerat greșit instanța că acțiunea nu poate fi primită în raport cu „soluțiile pe care le poate da instanța”, reglementate de art. 18 alin. (1) din aceeași lege, neobservând prevederile legale exprese care se referă la soluțiile ce pot fi dispuse în privința contractului administrativ [art. 18 alin. (4) din lege].

II. Procedura în fața instanței de recurs

Prin încheierea de ședință din 14.06.2016, pronunțată în condițiile art. 493 C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

Intimatul pârât Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri nu a formulat întâmpinare, dar la data de 19.10.2016 a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta reclamantă a învestit instanța de fond cu două acțiuni conexe, având mai multe capete de cerere, astfel: obligarea pârâtului să încheie contractul pentru organizarea participării agenților economici la Târgul Internațional ISH 2013 Frankfurt din perioada 12-16.03.2013, obligarea pârâtului la achitarea sumei totale de 675.499,22 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamantă cu organizarea acestui eveniment; obligarea pârâtului la încheierea contractului pentru organizarea participării la Misiunea Economică din Marea Britanie, Londra, din perioada 04-08.03.2013, obligarea pârâtului la achitarea sumei totale de 69.709,95 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamantă cu organizarea acestui eveniment; obligarea la daune interese aferente, la dobânda legală și la daune morale, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererilor s-a arătat, în esență, că în baza Procesului verbal de negociere încheiat la data de 18.02.2013 și înregistrat sub nr. 2036 din 19 februarie 2013, Comisia de selectare a ofertelor din cadrul Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și a Investițiilor Străine (CRPCIS) a decis negocierea cu societatea reclamantă a prețurilor și condițiilor contractuale propuse pentru organizarea târgului internațional ISH Frankfurt care urma să se desfășoare în perioada 12-16.03.2013.

Prin adresa nr. 2057 din 20 februarie 2013, CRPCIS a arătat că oferta reclamantei a fost desemnată câștigătoare și că va fi semnat contractul.

Ulterior, prin H.G. nr. 47/2013, atribuțiile CRPCIS au fost preluate de către Ministerul Economiei.

Prin sentința recurată, s-au respins acțiunile conexe ca inadmisibile, pentru motivul principal că instanța de judecată nu se poate substitui autorității publice, atât analizarea oportunității, cât și încheierea propriu-zisă a contractelor administrative reprezentând prerogativa autorității pârâte.

De asemenea, a considerat instanța că cererile formulate de reclamantă tind către repunerea în situația anterioară organizării evenimentelor în discuție, astfel că ele nu se circumscriu prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Or, Înalta Curte constată că aceste acțiuni nu erau inadmisibile de plano, față de prevederile art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța fiind chemată să judece un litigiu în legătură cu încheierea, executarea și încetarea contractului administrativ (asimilat, potrivit legii, unui act administrativ).

În plus, chiar dacă evenimentele respective au avut deja loc, instanța putea proceda la analizarea existenței eventualului refuz nejustificat de încheiere a contractelor, fără ca prin aceasta să aducă atingere prerogativelor exclusive ale autorității publice pârâte.

Cu atât mai mult, instanța de judecată avea, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004, competența de examinare și soluționare a cererilor de despăgubiri pentru prejudiciile decurgând dintr-un astfel de refuz, însă - din examinarea considerentelor hotărârii - Înalta Curte observă că judecătorul fondului nu a analizat în niciun fel solicitările de despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale pretins suferite de recurenta reclamantă ca urmare a refuzului autorității de încheiere a contractelor administrative.

Procedând astfel, în mod greșit prima instanță nu a cercetat fondul acțiunilor conexe, situația de fapt nefiind deplin stabilită în cauză.

Având în vedere aceste împrejurări, precum și prevederile exprese ale art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în considerarea și a art. 497 din cod, potrivit căruia instanța supremă, în caz de casare, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 alin. (3), trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea atacată, apreciind că se impune admiterea recursului, instanța de recurs va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare curții de apel.

Nu vor fi acordate cheltuielile de judecată în această fază a litigiului, culpa procesuală nefiind încă stabilită, în condițiile în care hotărârea primei instanțe a fost desființată, în scopul rejudecării fondului cauzei.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 3513 din 18 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2016.