ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 268/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 februarie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Economiei solicitând:

- suma de 170.787,36 RON reprezentând dobânzile legale penalizatoare aferente creanței în sumă de 675.499,22 RON datorate pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei facturi transmise pârâtului-debitor și neachitată până la data de 15.02.2016, așa cum rezultă din situația/calculul cuprinsă în anexa 1;

- suma de 20.635,80 RON reprezentând dobânzile legale penalizatoare aferente creanței în sumă de 69.709,95 RON datorate pentru perioada cuprinsa între data scadenței fiecărei facturi transmise paratului-debitor si neachitata pana la data de 15.02.2016, așa cum rezulta din situația/calculul cuprinsa in anexa 2.

La 7 martie 2016, reclamanta și-a precizat cererea sub aspectul modului de calcul al sumelor solicitate.

Prin sentința nr. 5653 din 26 septembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea precizată și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 745.209,17 RON reprezentând contravaloare servicii prestate, respingând ca neîntemeiate capetele de cerere privind plata dobânzii penalizatoare calculate de la data scadenței facturilor la data de 15.02.2016 și plata daunelor morale. De asemenea, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.859,18 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, atât reclamanta A. S.R.L., cât și pârâtul Ministerul Economiei au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 824 din 10 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL PENTRU MEDIUL DE AFACERI, COMERȚ ȘI ANTREPRENORIAT (fostul MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI RELAȚIILOR CU MEDIUL DE AFACERI), împotriva sentinței civile nr. 5653 din 26 septembrie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

A fost admis apelul formulat de apelantul-pârât MINISTERUL PENTRU MEDIUL DE AFACERI, COMERȚ ȘI ANTREPRENORIAT (fostul MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI RELAȚIILOR CU MEDIUL DE AFACERI), în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 5653 din 26 septembrie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016; a fost anulată sentința; s-a admis autoritatea de lucru judecat și a fost respinsă cererea ca existând autoritate de lucru judecat.

La 14 septembrie 2020, A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 824 din 10 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În argumentarea recursului, se susține, în esență, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 431 C. proc. civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Se arată că doar identitatea de părți este întrunită în ceea ce privește prezentul dosar și dosarul nr. x/2014, în cauză nefiind întrunite și cerințele vizând identitatea de obiect și identitatea de cauză.

Un aspect foarte important în ceea ce privește nelegalitatea soluției pronunțate de către Curtea de Apel, apreciază recurenta, este reprezentat chiar de soluția din dosarul nr. x/2014, în care capetele de cerere prin care s-a solicitat încheierea celor două contracte administrative au fost respinse ca lipsite de obiect și interes, motivat de faptul că Târgul și misiunea economică au avut deja loc și sunt evenimente trecute. În ceea ce privește daunele, aceste capete de cerere au fost respinse ca fiind prescrise din perspectiva Legii nr. 554/2004; fiind un litigiu de contencios administrativ, au fost aplicate normele speciale de prescripție și decădere.

Subliniază asupra faptului că se punea în discuție solicitarea de încheiere a unor contracte administrative și, în niciun caz, temeinicia pretențiilor din prezentul dosar, formulate în baza dispozițiilor C. civ., cum în mod eronat a apreciat instanța de apel în analiza autorității de lucru judecat.

Arată că în considerentele deciziei recurate, la pagina nr. 14, instanța subliniază faptul că reclamanta avea la dispoziție o singură acțiune contractuală în care să se stabilească existența și întinderea obligațiilor contractuale, aspect ce presupune existența unui contract. Or, câtă vreme în dosarul nr. x/2014 s-a stabilit imposibilitatea încheierii contractului administrativ (solicitarea fiind lipsită de obiect și de interes), rezultă că reclamanta nu mai poate formula vreo altă acțiune (chiar în baza unui temei de drept distinct și având o altă cauză), întrucât în prezenta cauză nu există contract, finalitatea urmărită fiind aceeași.

Apreciază soluția instanței vădit nelegală având în vedere faptul că în prezenta cauză lipsește strict contractul administrativ ad probationem, însă raportul obligațional s-a născut ca urmare a actelor și faptelor realizate și recunoscute de către intimată. Or, neînsușirea fizică a contractului administrativ în sensul semnării lui, dar însușirea tuturor condițiilor de valabilitate nu conduce la înlăturarea obligațiilor ce incumbă părții adverse. Totodată, aceste aspecte nu conduc, în niciun caz, la incidența autorității de lucru judecat în ceea ce privește o soluție care analizează strict interesul semnării la acest moment a unui contract în format material, respectiv posibilitatea semnării având în vedere prestarea serviciilor de către reclamantă, anterior.

Conchizând, subliniază că cele două litigii, în raport de care s-a analizat autoritatea de lucru judecat, nu întrunesc tripla identitate de părți, obiect și cauză pentru ca excepția să devină incidentă. În prezenta cauză vorbim strict despre pretenții rezultate ca urmare a prestării unor servicii de către reclamantă, solicitate și recunoscute expres de către partea adversă, or în dosarul nr. x/2014, instanța s-a pronunțat asupra solicitării de încheiere a contractelor administrative și de acordare a daunelor materiale și morale strict din perspectiva Legii nr. 554/2004.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimatul-pârât Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri (MEEMA) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa temeiului de drept, susținând, în esență, că motivele de fapt arătate în cuprinsul cererii de recurs nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural, ci numai o netemeinică apreciere a unei excepții, respectiv a excepției autorității de lucru judecat.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 iunie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La termenul de judecată din 24 noiembrie2021, a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen pentru judecarea acestuia la 9 februarie 2022.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și invocat de recurenta-pârâtă se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar în cauză se apreciază ca fiind fondate criticile recurentei subsumate acestui motiv de casare.

În speță, prin decizia civilă nr. 824 din 10 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. și a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât MINISTERUL PENTRU MEDIUL DE AFACERI, COMERȚ ȘI ANTREPRENORIAT (fostul MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI RELAȚIILOR CU MEDIUL DE AFACERI), în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 5653 din 26 septembrie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016; a fost anulată sentința; s-a admis autoritatea de lucru judecat și a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca existând autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat efectele juridice ale sentinței civile nr. 1450/21.04.2017 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia nr. 268/21.01.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (pronunțate în dosarul nr. x/2014), prin prisma existenței autorității de lucru judecat și a reținut, în mod eronat, că este îndeplinită condiția triplei identități prevăzută de dispozițiile art. 431 C. proc. civ.

Conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.:

"nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Textul art. 431 alin. (1) C. proc. civ. reglementează efectul negativ al autorității de lucru judecat, în manifestarea sa de excepție procesuală, de natură a opri a doua judecată (bis de eadem re ne sit actio), în măsura în care este îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză.

Identitatea de părți presupune participarea în ambele procese a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal.

Obiectul cererii de chemare în judecată este pretenția formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii, cât și dreptul subiectiv invocat.

Cauza cererii de judecată reprezintă fundamentul pretenției afirmate, cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituția sau categoria juridică, ori de principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția.

În acest context, cauza cererii de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus judecății, ci și la temeiurile de drept ale cererii, neputând exista autoritate de lucru judecat în cazul în care prima hotărâre a soluționat litigiul pe un alt temei juridic.

Pornind de la aceste considerații teoretice, contrar celor reținute prin decizia recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, nu este întrunită cumulativ tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Referitor la părți, se observă că atât în dosarul nr. x/2014, cât și în prezenta cauza au figurat în calitate de reclamantă A. S.R.L. și în calitate de pârât MINISTERUL ECONOMIEI, ENERGIEI ȘI MEDIULUI DE AFACERI (fost MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI RELAȚIILOR CU MEDIUL DE AFACERI), fiind îndeplinită condiția identității de părți, așa cum a reținut instanța de apel.

În ceea ce privește condiția identității de obiect, se constată că dosarul nr. x/2014, demarat în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, a avut ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI, ENERGIEI ȘI MEDIULUI DE AFACERI (fost MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI RELAȚIILOR CU MEDIUL DE AFACERI) să încheie contracte pentru cele două expoziții/târguri internaționale (Frankfurt 12-16.03.2013, respectiv Londra 04-08.03.2013). În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale, respectiv să plătească sumele de 675.499,22 RON; 69.709,95 RON și daune-interese, capăt de cerere, care a fost întemeiat și a fost analizat din perspectiva Legii nr. 554/2004.

În cauza de față, demarată în temeiul dispozițiilor C. civ., s-a solicitat obligarea MINISTERUL ECONOMIEI, ENERGIEI ȘI MEDIULUI DE AFACERI (fost MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI RELAȚIILOR CU MEDIUL DE AFACERI) la plata sumelor de 675.499,22 RON, respectiv 69.709,95 RON contravaloare serviciile prestate pârâtului pentru cele două expoziții/târguri internaționale (Frankfurt 12-16.03.2013, respectiv Londra 04-08.03.2013), la plata sumei de 191.423,16 RON dobânzi penalizatoare pentru neexecutarea la termen a plăților, 10.000 RON daune morale (pentru prejudiciu de imagine).

Însă, cât privește cel de-al treilea element - cauza - trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza acțiunii, dar nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.

Cu alte cuvinte, ceea ce interesează din punct de vedere al autorității de lucru judecat este cauza cererii de chemare în judecată (causa debendi), care reprezintă fundamentul juridic al acesteia (temeiul juridic) și care este distinctă de cauza acțiunii (causa petendi), prin care se înțelege scopul urmărit de partea care declanșează litigiul, iar cele două nu pot fi confundate.

Prin urmare, în speță, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a reținut greșit existența autorității de lucru judecat, în condițiile în care temeiul juridic al celor două cereri de chemare în judecată este diferit.

Cum în mod corect a susținut și recurenta-reclamantă A. S.R.L., litigiul ce a format dosarul nr. x/2014 a avut drept cauză refuzul autorității pârâte de a semna un contract, temeiul juridic al acțiunii l-a reprezentat Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar demersul a fost judecat de către instanțele de contencios administrativ și fiscal, din perspectiva acestei legi, în baza acesteia fiind solicitate și daunele materiale și morale cauzate recurentei ca urmare a acestui refuz.

Capătul principal de cerere constând în obligația de a face (încheierea unor contracte referitoare la serviciile prestate de reclamantă la cele două târguri) a fost respins ca lipsit de obiect și interes având în vedere prestarea deja a serviciilor ce formau obiectul înțelegerii dintre părți, iar capetele subsidiare, constând în daune materiale și morale, au fost respinse ca prescrise prin raportare la termenul de prescripție 6 luni și prin raportare la termenul de decădere de 1 an pentru formularea cererii în anulare, în raport de prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 (sentința civilă nr. 1450 din 21 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă).

În prezentul dosar temeiul juridic este altul și anume dispoziții din C. civ., în temeiul cărora au fost solicitate contravaloarea serviciilor cerute de pârât și prestate de către reclamantă pârâtului, dobânzi legale aferente și daune morale.

Așa fiind, în cadrul litigiului ce a format dosarul nr. x/2014, instanțele de contencios administrativ și fiscal au tranșat definitiv un alt litigiu între aceleași părți, având o altă cauză, astfel că nu se pune problema menținerii unei consecvențe în judecată, în sensul că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre anterioară să nu fie contrazis printr-o altă hotărâre ulterioară.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) și (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 824 din 10 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 824 din 10 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2022.