Decizia nr. 4603/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 410/2017 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2016 reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2757,89 RON, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea totală a facturii nr. x/13.03.2015 și contravaloarea parțială a facturilor nr. x/25.02.2015, nr. x/02.03.2015 și nr. x/03.03.2015; la plata dobânzii legale penalizatoare în cuantum de 240,31 RON, pentru plata cu întârziere a facturilor nr. x/16.03.2015, nr. x/25.02.2015, nr. x/02.03.2015 și nr. x/03.03.2015, calculată de la data de scadență și până la introducerea prezentei cereri, și, în continuare, până la data achitării acestora; la plata sumei de 8.085,35 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată pentru achitarea cu întârziere a deconturilor de cheltuieli realizate de reclamantă în baza contractului nr. x/09.01.2015 pentru organizarea participării agenților economici din Romania la Târgul International "B." ce a avut loc la Frankfurt, Germania, în perioada 14-17.01.2015.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 410 din data de 10.02.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediu de Afaceri și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2757,89 RON cu titlu de debit principal, suma de 240,31 RON cu titlu de dobânzi penalizatoare și suma de 8.085,35 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 410 din data de 10.02.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-pârât arată că pentru obligarea la plata sumei de 2757,89 RON, cu titlu de debit principal, suma de 240,31 RON cu titlu de dobânzi penalizatoare și suma de 8085,35 RON reprezentând dobânda legală penalizatore, deoarece, simpla emitere a facturilor nu generează în mod automat obligația de plată a acestora, ci trebuie îndeplinite anumite formalități. Astfel, potrivit art. 7 lit. f) din contract, reclamanta în calitate de prestator "are obligația să respecte toate normele financiare în domeniu, precum și instrucțiunile bancare". De asemenea, potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 20/2014, aprobat de Ministrul M.E.C.T. privind stabilirea procedurilor de verificare și plată a cheltuielilor din fonduri bugetare conform H.G. nr. 296/2007, pentru organizarea activităților de promovare a exporturilor, în situația în care după verificarea tuturor documentelor justificative (financiar-contabile, documente recepție), există diferențe valorice față de suma solicitată prin factura fiscală, M.E.C.T. prin D.M.P.P.E. va informa societatea organizatoare cu privire la valoarea rezultată și va solicita completarea documentației/întocmirea unei noi facturi conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu completările ulterioare, prin stornarea facturii fiscale inițiale. Conform adresei C. nr. x/20.05.2015 societatea a fost înștiințată de Direcția Economică, Control financiar preventiv că deconturile nr. x/18.02.2015, nr. y/18.02.2015 și nr. w/26.02.2016 au fost restituite fără viză. Mai mult, s-a constatat că proiectul de operațiuni nu îndeplinea condițiile formale, după cum urmează: Din documentația de atribuire nr. x/03.12.2013 reiese că vor participa un număr estimat de opt firme, din care D. S.R.L. va suporta din bugetul propriu costurile de transport mostre. Contractul atribuit prestatorului A. S.R.L. nr. 1/09.01.2015 are prevăzută suma de 13.350 RON reprezentând cheltuieli cu transportul mostrelor aferent celor opt firme expozante. Prin factura emisă de A. S.R.L. nr. x/25.02.2015 se solicită decontarea cheltuielilor aferente cu transportul mostrelor atașând ca document justificativ factura nr. x emisă de E. S.R.L., fără a avea specificat greutatea/volumul transportate pe ruta București - Frankfurt și retur, fapt pentru care nu se poate verifica respectarea prevederilor contractuale în cauză. Din packing list-urile anexate la decont și din procesul-verbal de recepție întocmit la data de 13.01.2015 nu reiese că volumul de mostre transportat de societatea în cauză este de 2 mc. Pentru aceste motive, în baza art. 488 alin. (1) raportat la art. 497 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru o nouă judecată.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 14 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 23 septembrie 2020.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nulitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2757,89 RON cu titlu de debit principal, a sumei de 240,31 RON cu titlu de dobânzi penalizatoare și a sumei de 8.085,35 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare. Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2757,89 RON cu titlu de debit principal, suma de 240,31 RON cu titlu de dobânzi penalizatoare și suma de 8.085,35 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Potrivit dispozițiilor art. 486 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat…."; (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile. Conform art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Așadar, față de prevederile mai sus-menționate se observă că, deși recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din expunerea acestora nu rezultă critici concrete ce ar putea fi încadrate în motivele de casare invocate. Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Or, în cauza de față recurentul-pârât a invocat aceste cazuri de casare în mod formal, neprezentând critici concrete din care să rezulte, pe de o parte, că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților, iar pe de altă parte că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Având în vedere faptul că, recurentul-pârât nu și-a îndeplinit obligația de a expune în mod concret motivele de casare pentru care consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va constata nul recursul declarat în cauza de față. PENTRU ACESTE MOTIVE,