ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 383/2017

Decizia nr. 383/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 iulie 2016, sub nr. x/2/2016, SC A. SRL a solicitat revizuirea Deciziei nr. 3652 din 23 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2013, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esență, că Decizia civilă nr. 3652 din 23 iunie 2016 a Curții de Apel București este potrivnică Deciziei nr. 490 din 4 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2013, dar și sentinței civile nr. 3140 din 29 aprilie 2015, definitivă, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2013, în sensul încălcării autorității de lucru judecat a celor statuate prin aceste hotărâri judecătorești, sub aspectul soluționării excepțiilor vizând prescripția dreptului la acțiune și inadmisibilitatea acțiunii, invocate în cauză.

Prin Decizia civilă nr. 5335 din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.

Hotărârea atacată cu revizuire;

Prin Decizia nr. 3652 din 23 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2013, a fost admis recursul declarat de pârâta B. București împotriva sentinței civile nr. 7418 din 30 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Au fost casate sentința recurată și încheierea din 26 iunie 2015 ale acestei instanțe și, rejudecând cauza, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, fiind respinsă astfel, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ce a avut ca obiect anularea Deciziei nr. 62 din 22 februarie 2013 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de C.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin Decizia nr. 129 din 26 aprilie 2013, D. - E. a soluționat contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 62 din 22 februarie 2013 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, iar reclamanta nu a contestat în instanță decizia emisă în soluționarea contestației, în condițiile în care conform art. 205, art. 207 și art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, deciziile de impunere nu pot forma în mod direct obiectul acțiunii în contencios administrativ, ci numai decizia emisă în soluționarea contestației administrative.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză;

Înalta Curte, sesizată cu cererea de față, analizând cererea de revizuire, prin prisma cazului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, urmează a respinge cererea de revizuire, ca nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, invocate de revizuentă, „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când din hotărârile a căror contrarietate se invocă nu rezultă tripla identitate menționată.

Instanța învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuția să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conțin soluția corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Prin Decizia nr. 490 din 4 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2013, invocată de revizuentă ca fiind potrivnică deciziei atacate cu revizuire, (respectiv cu Decizia nr. 3652 din 23 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal), a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta B. București împotriva sentinței civile nr. 5078 din 6 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL are ca obiect anularea Deciziei nr. 64 din 22 februarie 2013 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de D. - C. și a Deciziei nr. 129 din 26 aprilie 2013, de soluționare a contestației administrative, numai în ceea ce privește soluția dată cu privire la Decizia nr. 64 din 22 februarie 2013 și obligarea pârâtei C. din cadrul B. București să restituie reclamantei garanția constituită în baza MRN în data de 12 aprilie 2012, în sumă de 11.313 lei.

Prin sentința civilă nr. 3140 din 29 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2013, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta D. - E., ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea Deciziei de regularizare a situației privind obligațiile de plată suplimentare stabilite de controlul vamal din 21 februarie 2013 emisă de D. - Direcția Municipiului București, iar prin Decizia nr. 151 din 24 mai 2013, D. - E. a desființat Decizia nr. 57 din 21 februarie 2013 și a dispus reanalizarea cauzei, fiind emisă Decizia pentru regularizarea situației nr. 227 din 16 iulie 2013.

Rezultă, astfel, din analiza hotărârilor invocate ca fiind potrivnice, că nu există identitate de obiect în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Astfel, revizuenta a atacat în cauza, înregistrată sub nr. x/3/2013, în care s-a pronunțat hotărârea supusă revizuirii, Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile de plată suplimentare nr. 62 din 22 martie 2013, iar cauzele înregistrate sub nr. x/3/2013 și nr. x/3/2013 privesc decizii pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, diferite (Decizia nr. 64 din 22 februarie 2013 și, respectiv, Decizia nr. 57 din 21 februarie 2013). În plus, în cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/3/2013, reclamanta SC A. SRL a atacat și Decizia nr. 129 din 26 aprilie 2013 emisă în soluționarea contestației administrative formulată împotriva Deciziei nr. 64 din 22 februarie 2013.

Pentru aceste considerente, nu se poate reține o contrarietate de hotărâri, în cauzele în care au fost pronunțate hotărârile invocate ca fiind potrivnice, nefiind vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, în condițiile în care obiectul cererilor a fost diferit.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge

cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 3652 din 23 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2013, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2017.