ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 534/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 55/S din 11 august 2011, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr. 855/1372/2010, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților C.S.A., deținut în baza mandatului de arestare nr. A din 26 noiembrie 2010, M.C.E., deținut în baza mandatului de arestare nr. B din 26 noiembrie 2010 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și D.A., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. C din 26 noiembrie 2010, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional structurat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), inculpatul C.S.A. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b), d) și e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov i-a condamnat pe inculpații M.C.E. și ia pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b), d) și e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 71 C. pen., inculpaților le-au fost interzise, pe durata executării pedepselor aplicate, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., din durata pedepselor închisorii aplicate inculpaților, a fost dedus timpul reținerii și arestării începând din data de 25 noiembrie 2010 și până în prezent, iar în baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută arestarea preventivă a celor trei inculpați. Prin aceeași sentință, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., inculpatul C.S.A. a fost obligat să plătească fiecărei părți civile minore l.C., T.T. și V.B. câte 5.000 RON; inculpatul M.C.E. a fost obligat să plătească părții civile V.G. suma de 15.000 RON despăgubiri morale, iar inculpatul D.A. a fost obligat să plătească părții civile l.C. suma de 5.000 RON despăgubiri morale; a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă N.R.I. împotriva inculpatului C.S.A. Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a dispus, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea de la inculpatul C.S.A.

a sumei de 57.000 RON, de la inculpatul M.C.E. a sumei de 6.750 RON și de la inculpatul D.A. a sumei de 7.500 RON. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume de bani: 3.975 RON în sarcina inculpatului C.S.A., 3.450 RON în sarcina inculpatului M.C.E. și 3.775 RON în sarcina inculpatului D.A.; restul cheltuielilor judiciare privind suportarea onorariului avocațial pentru partea vătămată N.R. în sumă de 150 RON a rămas în sarcina statului, iar suma de 1.525 RON, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpați și pentru părțile vătămate, s-a dispus a fi plătită în avans din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în cursul lunii ianuarie 2010, inculpatul C.S.A., profitând de situația materială precară a victimei l.C.V. a determinat-o pe aceasta să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane contra cost, respectiv să se prostitueze în folosul său. În acest sens, inculpatul a cazat-o pe victimă la locuința sa din strada M. și ulterior, într-un imobil dezafectat din apropiere și a plasat-o zilnic, în zona Gării B., pentru a întreține raporturi sexuale contra cost cu diferiți clienți. Banii obținuți din prostituție erau predați inculpatului care adesea recurgea la violențe fizice în cazul în care victima nu obținea mai mulți bani.

În cursul lunii aprilie 2011, urmare a tratamentului nefiresc la care era supusă, victima l.C. a reușit să fugă cu ajutorul unui client. La finele anului 2009, inculpatul C.S.A. a cunoscut-o, prin intermediu! victimei l.C., pe partea vătămată T.T., aflată de asemenea într-o stare de vulnerabilitate datorită situației conflictuale din familia sa și a reușit să o determine pe aceasta, în cursul lunii februarie 2010, să se stabilească la locuința sa din strada M. și ulterior, să se prostitueze în folosul acestuia. Atât l.C., cât și T.T. au acceptat inițial să se prostitueze în folosul inculpatului C.A. întrucât ambele erau îndrăgostite de acesta sens în care au acceptat ambele să meargă în Gara B. și să întrețină raporturi sexuale cu „prietenii lui C.", cum de altfel acesta Ie-a asigurat, fără a realiza însă că în realitate aceștia erau clienți, respectiv, persoane pe care nici inculpatul nu le cunoștea.

Ulterior, când victimele au realizat mai bine ce fac, au dorit și au încercat să renunțe, însă violențele exercitate de inculpatul C.S.A. asupra victimei l.C. Ie-a insuflat amândurora o stare de puternică temere, astfel că pe moment acestea au abandonat această idee. În data de 22 august 2010, partea vătămată a fost ridicată de poliție și internată în Centrul D., unde s-a acomodat foarte bine în noul grup de copii din centru și a dezvoltat un comportament adecvat atât în interiorul centrului, cât și în afara acestuia. Prin intermediul părților vătămate l.C. și T.T., inculpatul C.S.A. a cunoscut la sfârșitul anului 2009 pe victima V.B.C., în vârstă de 12 ani, cu care s-a împrietenit și pe care a determinat-o, invocând necesitatea de a obține bani pentru a se muta împreună, să practice prostituția în folosul său.

De când au devenit prieteni și până în luna noiembrie 2011, când inculpatul C.S.A. a fost arestat, partea vătămată a acceptat să practice prostituția pentru ea și pentru inculpat, iar din banii obținuți să îi dea acestuia pentru a se întreține, uneori și pentru jocuri mecanice. După arestarea inculpatului, partea vătămată a fost internată la Centrul D. unde s-a întâlnit cu partea vătămată l.C., ambele dorind să rămână la centru, urmare a presiunilor exercitate de rudele inculpatului odată cu declanșarea cercetărilor penale. Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză nu au relevat împrejurarea recrutării prin amenințare a părții vătămate N.R.I. de către inculpatul C.S.A. Astfel, declarația părții vătămate N.R.

care-l incriminează pe C.S.A. nu se coroborează cu declarațiile celorlalte părțile vătămate audiate în cursul procesului penal care au relatat despre faptul că N.R. practica prostituția în folosul lui M.C.T., față de care prezenta cauză a fost disjunsă (a se vedea în acest sens declarația lui V.G., declarația lui T.T. care afirmă că N.R. se prostitua în folosul lui T. (M.C.T.). În ceea ce îl privește pe inculpatul M.C.E., s-a reținut că în cursul lunii martie 2010 acesta a recrutat-o pe victima V.G., a cazat-o la locuința sa și profitând de relația intimă creată, de vulnerabilitatea și vârsta fetei a determinat-o pe aceasta să se prostitueze în folosul ambilor, cu promisiunea că banii vor fi împărțiți în mod egal.

În același timp, inculpatul i-a promis protecție și a amenințat-o că în caz de denunț îi va fi tăiat gâtul. În cursul lunii aprilie 2010, inculpatul D.A. a racolat-o pe victima l.C., a cazat-o într-un imobil dezafectat și a obligat-o să se prostitueze în folosul acestuia până în luna mai 2010, fiind supravegheată în permanență, amenințată și agresată de persoane din anturajul acestui inculpat. Prima instanță a reținut starea de fapt prin coroborarea declarațiilor date în cursul procesului penal de părțile vătămate - victime ale infracțiunilor - și de martorii H.E., D.G., P.L., subliniind faptul că ezitarea acestor victime se datorează probabil presiunii psihice exercitate atât de inculpați, cât și de procesul penal, precum și de amenințarea la care a fost supusă victima l.C., aspect confirmat de mama acesteia și de reprezentanți ai ANITP - Centrul Regional Brașov.

Dovadă în acest sens stă și faptul că aceste părți vătămate, ca de altfel toate, au ales să fie ascultate în conformitate cu dispozițiile art. 77 1 C. proc. pen., respectiv, fără a fi prezente fizic în sala de judecată și au solicitat instanței cu ocazia dezbaterii cauzei condamnarea inculpaților. În ceea ce privește proba testimonială încuviințată inculpatului D.A., instanța de fond a constatat că în urma administrării acesteia inculpatul nu a reușit să probeze împrejurarea plecării din țară în perioada în care s-a susținut și s-a probat de către Parchet că a traficat victima minoră l.C. Astfel, martorul D.C.A. a susținut că, la finele lunii martie 2010, inculpatul D.A. s-a reîntors în țară, după care a mai plecat de două ori fără a putea menționa în care luni.

Martora Ș.l. cunoaște împrejurarea plecării inculpatului D.A. la muncă în străinătate însă nu poate menționa perioada. S-a reținut că în cauză nu a rezultat însă implicarea nici unuia dintre inculpați într-un grup infracțional structurat în sensul art. 8 din Legea nr. 39/2003, implicarea inculpaților fiind mai mult ocazională, în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni de trafic. Astfel, din declarațiile părților vătămate a rezultat că fiecare era supravegheată de persoana în folosul căruia lucra sau de alte persoane precum M.C.T., B.B.D. față de care cercetările au fost disjunse. V.G. a arătat că deși C. era prieten cu M.C. aceștia nu schimbau fetele.

Probele administrate în cauză nu au relevat astfel existența unui grup organizat pe o anumită perioadă de timp, cu acțiuni în mod clar coordonate, cu roluri prestabilite pentru fiecare dintre membrii grupului, astfel că instanța nu a reținut în sarcina nici unuia dintre inculpați săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional structurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, nefiind îndeplinit elementul material al acestei infracțiuni. La stabilirea pedepsei* pentru infracțiunile săvârșite de inculpați, prima instanță a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă stabilite de Legea nr. 678/2001, astfel cum a fost modificată și a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În această analiză, s-a constatat că infracțiunile de trafic de minori aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv, demnitatea și chiar sănătatea persoanei, iar pericolul social al acestor infracțiuni este deosebit de ridicat întrucât reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social, cu consecințe grave în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială, putând constitui un teren propice pentru săvârșirea altor fapte penale mai grave.

Pericolul social concret al faptelor pentru care sunt cercetați inculpații este dat atât de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor - prin recrutare, găzduire în scopul exploatării acestora - însă mai ales prin victimele alese de aceștia, observând că este vorba de persoane extrem de tinere, la limita pubertății, de minore în vârstă de 12, 13 și 17 ani, respectiv, de persoane cu posibilități reduse de apărare datorită vârstei, imaturității fizice dar mai ales psihice a acestora. Chiar dacă părțile vătămate au consimțit în cele din urmă la practicarea activității de prostituție, consimțământul acestora nu înlătură răspunderea penală a inculpaților (art. 16 din Legea nr. 678/2001). În ceea ce privește persoana inculpaților, s-a reținut că inculpatul C.S.A.

nu a mai fost cercetat penal, a avut o atitudine aparent cooperantă față de consilierul responsabil cu întocmirea referatului de evaluare, însă a oferit informații false privind situația sa școlară și a încercat să treacă sub tăcere informațiile negative privind conduita sa școlară. În același timp, în referatul de evaluare se relevă că acest inculpat, deși beneficiază de suportul și de sprijinul familiei, prezintă un grad crescut de influențabilitate, iar în mediul familial și în comunitate este expus unor modele comportamentale infracționale și are tendința de a minimaliza consecințele propriului comportament. În același timp, prima instanță a avut în vedere forma continuată a infracțiunii, respectiv aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. proc.

pen. pentru trei acte materiale. Inculpatul D.A. a fost condamnat penal pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 49 din 17 august 2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, fiind liberat în data de 26 februarie 2008 cu un rest de pedeapsă de 384 de zile, împrejurări ce rezultă din cazierul judiciar. Inculpatul este în stare de recidivă post - executorie, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. Referatul de evaluare întocmit în cauză relevă împrejurarea că deși inculpatul D.A. este integrat familial, familia acordându-i un suport afectiv, are un potențial agresiv, are tendința de a întreține relații cu persoane cu ocupări delincvenționale și tendința de a minimaliza consecințele propriului comportament și de a nu-și asuma responsabilitatea propriilor fapte.

Inculpatul M.C.A. nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat familial, are minimă experiență în muncă, însă familia nu îi oferă modele pozitive de comportament, nivelul educațional este scăzut, fiind dificilă reluarea cursurilor și obținerea unei calificări. Se relevă de asemenea în referatul de evaluare că inculpatul are tendința de a minimaliza consecințele propriului comportament și de a nu-și asuma responsabilitatea propriilor fapte. În soluționarea laturii civile a cauzei, exercitată din oficiu de către Parchetul pentru Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în baza art. 17 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. instanța de fond a apreciat că pretențiile formulate de părțile civile sunt întemeiate dată fiind trauma psihică pe care acestea au suferit-o, degradarea umană și umilința la care acestea au fost supuse.

Totodată, prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M.R.I. împotriva inculpatului C.S.A. întrucât în cauză nu a fost reținută activitatea de traficare a acestei victime de către acest inculpat. Analizând declarațiile coroborate ale părților vătămate cu privire la tarifele pretinse și obținute de la victimele infracțiunii de trafic din practicarea prostituției, respectiv: 50 RON/raport sexual (declarații l.C., T.T.) și raportând la un număr minim de 3 raporturi sexuale pe zi (acestea desfășurând între 3 și 5 raporturi sexuale pe zi), prima instanță a constatat că fiecare dintre aceste părți vătămate obținea pe zi minim 150 RON și, respectiv, minim 13.500 RON pentru întreaga perioadă cât au fost supuse la practicarea prostituției (3 luni).

În ceea ce o privește pe V.B. s-a constatat că tariful pentru un raport sexual era de 50 RON: aceasta obținea în medie pe zi circa 250-300 RON din care îi dădea inculpatului C. 100 RON, în total acesta primind circa 30.000 RON de la această parte vătămată (100 RON/zi x 300 zile - perioada de 10 luni cât timp a fost traficată = 30.000 RON). Totalizând aceste sume pretinse și luate de inculpatul C.S.A. de la victimele traficului, s-a reținut că acesta a dobândit în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de minori 57.000 RON, sumă supusă confiscării în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. De asemenea, din depozițiile victimei V.G.

a rezultat că aceasta întreținea în medie circa 3-4 raporturi sexuale/zi, timp de 1,6 luni, la un preț de 50 RON pentru un raport sexual, obținând în medie în această perioada de timp - pentru inculpatul M.C.E. - suma de 6.750 RON (5 raporturi sexuale/zi x 50 RON = 150/zi x 45 zile -1 lună și jumătate; - 6.760 RON), sumă care a fost confiscată de la inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. Partea vătămată l.C. a întreținut în perioada aprilie - mai 2010, circa 5 raporturi sexuale/zi, la un tarif de 50 RON/raport, obținând în medie în această perioadă de timp pentru inculpatul D.A., suma de 7.500 RON (5 raporturi sexuale/zi x 50 RON = 250/zi x 30 zile = 7.500 RON), sumă supusă confiscării în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen.

B. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații C.S.A., D.A. și M.C.E. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, rezultată din împrejurarea condamnării inculpatului C.S.A.

pentru comiterea infracțiunii continuate de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind reținute doar 3 acte materiale, deși inculpatul fusese trimis în judecată pentru 4 acte rnateriale, instanța omițând a se pronunța asupra unui act material; deși a apreciat că probatoriul administrat nu a relevat vinovăția inculpatului sub aspectul faptei de recrutare, prin amenințare, a părții vătămate N.R., prima instanță a încălcat dreptul la apărare al părții vătămate în procesul penal întrucât, în această situație, se impunea schimbarea încadrării juridice; în opinia procurorului, din declarația părții vătămate N.R., dată în cursul urmăririi penale, a rezultat că inculpatul C. a racolat-o, determinând-o prin violență să practice prostituția în folosul său, iar faptul că acest lucru nu a avut loc efectiv, din motive independente de inculpat, nu modifică situația, căci exploatarea efectivă nu este de esența elementului material al infracțiunii de trafic de minori.

Retractarea depoziției făcută de partea vătămată în cursul cercetării judecătorești în sensul că amenințarea inculpatului a fost făcută nu în scopul determinării practicării prostituției, ci pentru a o alunga din perimetrul în care celelalte părți vătămate practicau prostituția, nu este plauzibilă în contextul în care din declarația părții vătămate au rezultat amănunte privind activitatea inculpaților și a celorlalte părți vătămate, despre care n-ar fi putut avea cunoștință decât urmare a implicării acesteia în activitatea infracțională desfășurată de inculpați. Parchetul a mai criticat sentința primei instanțe și pentru netemeinicia soluției de achitare a inculpaților pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, învederând că instanța a motivat lipsa elementelor constitutive ale unui grup infracțional organizat, deși inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În speță, s-a reținut că, în cursul anului 2010, inculpații au format o asociere, luând hotărârea infracțională de a recruta și caza, fie la locuințele lor, fie în diverse locații dezafectate, ocupate de aceștia, persoane minore, de sex feminin, cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani, provenite din medii paupere, din familii cu probleme sociale, cu surse de venit modeste, în scopul practicării prostituției în folosul lor, context în care au plasat victimele în aceeași zonă și și-au acordat sprijin reciproc în exploatarea lor și uneori, au transferat între ei părțile vătămate. Pentru a pune în practică rezoluția infracțională, autorii, în înțelegere, fie au recurs la metode de inducere în eroare, fie au constrâns victimele prin amenințări și agresiuni fizice, să se prostitueze în beneficiul lor.

Este adevărat că recrutarea și exploatarea nu s-au realizat împreună de inculpați, însă probatoriul a demonstrat înțelegerea acestora în scopul exploatării prin determinarea la prostituție, preocuparea comună în acest sens, ajutorul dat unul altuia fie pentru supravegherea fetelor fie primirea banilor și crearea unei stări de temere, de intimidare a părților vătămate prin prisma legăturii dintre aceștia, manifestată față de părțile vătămate. În acest context, s-a apreciat că în cauză s-a probat împrejurarea că inculpații au constituit un grup, ce a avut ca scop săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, care a acționat pe o anumită perioadă de timp și în care deși inculpații nu au avut roluri prestabilite, fiecare exploatându-și propria parte vătămată racolată în scopul practicării prostituției, și-au acordat sprijin reciproc, acțiunea acestora depășind limitele unei simple participații penale.

Apelantul inculpat M.C.E. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești a rezultat că singura declarație care îl incriminează pe inculpat este cea a părții vătămate V.G., însă potrivit art. 75 C. proc. pen., declarația acesteia trebuie coroborată cu alte probe, care însă nu există la dosar; părțile vătămate T.T. și l.C. audiate în cursul cercetării judecătorești, au menționat că nu au cunoștință dacă inculpatul M.C.E. avea fete la produs, iar partea vătămată V. a declarat tot în fața instanței că a locuit o săptămână la inculpat, cu care a avut o relație, iar cât timp inculpatul a fost plecat din țară a mers singură pentru a practica prostituția.

Apelantul inculpat D.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, starea de fapt reținută în rechizitoriu este cea descrisă în declarația părții vătămate, care însă nu se coroborează cu alte probe aflate la dosar. Apelantul inculpat C.S.A. a solicitat achitarea întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 având în vedere faptul că declarațiile părților vătămate nu îl incriminează pe inculpat; partea vătămată T. a arătat clar că s-a hotărât să practice prostituția pentru a avea o situație materială mai bună, iar partea vătămată l. a declarat că a lucrat pentru sine, nu pentru inculpat, iar cele declarate de aceasta în cursul urmăririi penale s-au datorat faptului că era supărată pe inculpat întrucât s-ar fi combinat cu altă parte vătămată.

Prin decizia penală nr. 116/Ap din 02 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul C.S.A. împotriva sentinței penale nr. 55/S din 11 august 2011, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr. 855/1372/2010, care a fost desființată sub aspectul soluției pronunțate față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Rejudecând în aceste limite, În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei de trafic de minori reținută în sarcina inculpatului C.S.A. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) în infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.S.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată N.R.

În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.A. și M.C.E. împotriva aceleiași sentințe, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate, precum și arestarea preventivă a inculpaților C.S.A., D.A. și M.C.E. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că prima instanță de judecată a reținut corect starea de fapt, analizând și coroborând temeinic toate probele administrate în cursul urmării penale, dar și nemijlocit, prin ampla cercetare judecătorească desfășurată.

S-au avut, astfel, în vedere declarațiile furnizate de părțile vătămate l.C.V., V.C.B., T.T., V.G., P.A. și N.R., coroborate cu declarațiile martorilor H.E., D.G. și P.L. din analiza acestora au rezultat atât informații referitoare la modalitatea în care fiecare parte vătămată a fost recrutată și exploatată, cât și date privitoare la ceea ce cunoșteau una despre alta, respectiv, pentru care dintre inculpați se prostituau fetele din zona Gării B. din Municipiul Brașov. În acest sens, faptul că părțile vătămate l.C.V., T.T. și V.B. au fost recrutate și exploatate prin supunerea la practicarea prostituției de către inculpatul C.S.A. rezultă nu doar din depozițiile acestora, ci este confirmat și prin declarațiile victimelor P.A.

(„că V.B.C., l.C. și T.T. se prostituau pentru C.S.A. și că inculpatul C. se purta mai rău cu fetele, le bătea pentru că nu făceau suficienți bani și pentru că nu îl ascultau") și V.G.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că, în mod corect, prima instanță a reținut că nuanțările făcute de unele dintre părțile vătămate cu ocazia ascultării lor nemijlocite ; prin care au încercat să acrediteze ideea că au fost de acord cu practicarea prostituției oentru a avea bani și că s-au simțit protejate de cei pentru care lucrau, nu pot servi aflării adevărului în cauză întrucât nu se coroborează cu depozițiile celorlalte părți vătămate, fiind rezultatul stării de temere încercate de minore; în plus, în ceea ce o privește pe l.C., mama acesteia, l.M.E., a relatat despre starea de temere încercată de fiica sa cu prilejul desfășurării cercetărilor penale, despre amenințările acestei părți de către inculpat și implicit, de rudele acestuia, care au venit la domiciliul său în momentul arestării inculpatului; existența acestor amenințări a fost confirmată și prin adresa înaintată la DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov de către Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Brașov.

De asemenea, martora H.E., care în perioada faptelor lucra în Gara B. ca femeie ce serviciu, a confirmat că l.C.V., T.T. și V.B. practicau prostituția în folosul inculpatului C., cunoscut de aceasta suo apelativul „C.", care venea în fiecare zi în gară, precizând că în timp ce fetele se aflau în parcarea din spatele gării, inculpatul le supraveghea. Faptul recrutări, cazări și exploatării victimei V.G. de către inculpatul M.C.E., precum și starea de teamă încercată de aceasta în perioada derulării faptelor a fost în mod corect reținută ca rezultând nu doar din depozițiile acestei părți vătămate, ci și din declarațiile părților vătămate l.C. și N.R., aceasta din urmă învederând că V.G. îi dădea personal banii lui C. că acesta o bătea și nu-i dădea să mănânce, că !a început aceștia erau buni prieteni, însă pe parcursul desfășurării relației au devenit mai reci, iar G. se temea să plece din casa inculpatului M.D., martora H.E.

relatând în cursul urmăririi penale că V.G. se prostitua pentru inculpatul M.C. și ca dintre toate fetele care se prostituau aceasta obținea cei mai mulți bani. În mod temeinic și argumentat, prima instanță a reținut faptul că, după ce victima l.C.V. a reușit să revină acasă și să scape astfel de exploatarea la care era supusă de inculpatul C., aceasta a fost racolată de inculpatul D.A., care a venit la domiciliul său împreună cu prietena lui, „Ș. a ademenit-o pentru a pleca de acasă, ducând-o în Gara B. pentru a se prostitua și cazând-o la locuința din strada M., pentru că a vrut să fugă, victima a fost prinsă de prietena lui D.A., care a bătut-o până când a intervenit V.B. și a liniștit-o.

Instanța de apel a mai reținut că aspectele învederate primei instanțe de această parte vătămată, în sensul exploatării sale de prietena inculpatului D. și nu de acesta, nu pot servi aflării adevărului în cauză, necoroborându-se cu celelalte probe administrate, cu atât mai mult cu cât, V.B., care a încercat să susțină noua variantă afirmată de l., a învederat instanței specializate că nu a fost forțată să dea declarație în cursul urmăririi penale și că ceea ce a declarat în acel moment corespunde adevărului; de altfel, chiar și partea vătămată l. a precizat că își menține depozițiile din cursul urmăririi penale. Din examinarea acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracțiunilor privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obținerii de foloase din practicarea prostituției, rezultă cu certitudine că, începând din decembrie 2009 și în cursul anului 2010, inculpatul C.S.A.

a recrutat în diferite modalități victimele l.C.V. (13 ani), T.T. (13 ani) și V.B. (12 ani), profitând de vulnerabilitatea și de imaturitatea psihică a acestora, Ie-a cazat în locuința sa și ulterior, într-un imobil dezafectat din apropierea casei, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, uneori folosind amenințarea și violența; aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale). De asemenea, fapta inculpatului M.C.E. de a recruta în perioada martie 2010 - mai 2010 victima minoră V.G.

de 17 ani, profitând de vulnerabilitatea și imaturitatea psihică a acesteia, de a o caza la locuința sa, în scopul exploatării prin supunerea la practicarea prostituției în folosul său, precum și fapta inculpatului D.A., constând în recrutarea, în aceeași perioadă, a victimei minore l.C., în vârstă de 13 ani prin violență și amenințare, urmată de cazarea într-o locație din strada M., în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituției în folosul său întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

Instanța de apel a apreciat ca nefondate apărările apelanților inculpați în sensul existenței consimțământului cărților vătămate la practicarea prostituției, justificat de dorința acestora de a avea o situație materială mai bună; pe de o parte, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a traficantului, iar, pe de altă parte, în cauză a rezultat, neîndoielnic, faptul că inculpații C. și M. au profitat de vulnerabilitatea psihică a părților vătămate, minore aflate în plin proces de dezvoltare a afectivității, acestea învederând că au fost îndrăgostite de acești inculpați și că unul dintre motivele pentru care au acceptat să se prostitueze a fost relația intimă dintre ei.

Ca nefondate au fost considerate și susținerile apelanților privind inconsistența materialului probator, respectiv, faptul că doar declarațiile părților vătămate îi incriminează pe inculpați. Prin modalitatea în care sunt săvârșite, infracțiunile de trafic prezintă un specific aparte sub aspectul probațiunii, de regulă declarațiile furnizate de victimele infracțiunii fiind singurele apte să susțină activitatea desfășurată de inculpați. Supuse în permanență presiunii psihice și uneori fizice, din partea traficanților, victimele traficului acceptă să se supună cerințelor acestora, fiind în permanență supravegheate, astfel încât, în mod obiectiv, acțiunile reale întreprinse de traficanți și traumele încercate de victimele lor nu ajung să fie cunoscute de alte persoane decât în alte situații.

În speță modul în care fiecare parte vătămată a fost traficată de inculpați rezultă nu doar din declarațiile celei în cauză, ci flecare parte vătămată a relatat despre situația celorlalte victime ale traficului, declarațiile coroborându-se atât între ele, cât și cu cele ale martorei H.E.

În plus, chiar inculpații C., M., D. au admis ca le cunosc pe părțile vătămate, că au cazat pe unele dintre ele atunci, când au întreținut relații mai apropiate, M. învederând că pe unele dintre părțile vătămate Ie-a văzut în Gara B. S ub un alt aspect, instanța de apel a apreciat că prima instanță a constatat în mod temeinic că probele administrate nu au relevat împrejurarea recrutării părții vătămate N.R., prin amenințare, de către inculpatul C. În acest sens, a constatat câ doar cu ocazia audierii sale in cursul urmăririi penale, aceasta a inoicat că inculpatul C. i-a cerut, să se prostitueze pentru el, amenințând-o ținând în mână un spray paralizant și arâtându-i un cuțit pe care-l purta la picior, că a acceptat spunându-i că va face acest lucru împreună cu V.G.

și că, împreună cu aceasta, a reușit să-l păcălească pe C., spunându-i că nu o vor clienții, aceste aspecte nu au fost confirmate nici prin declarațiile date de V.G. și nici de către celelalte părți vătămate; dimpotrivă, în cauză a rezulat că N.G. s-a prostituat pentru „T.” (M.C.T.), în aceeași zonă din Municipiul Brașov, împrejurare în raport cu care este perfect explicabil faptul că avea cunoștințe amănunțite despre activitatea inculpaților. Instanța de apel a constatat însă că, în rnod nelegal, prima instanță a omis să pronunțe o soluție cu privire la acest act material al infracțiunii continuate reținut prin rechizitoriu în sarcina inculpatului C. În consecință, constatând câ, deși victima N.R.

a fost recrutată și chiar și exploatată prin supunerea la practicarea prostituției, aceste fapte nu au fost săvârșite de C.S.A., ci, cel mai probabil, de M.C.T., în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei de trafic de minori reținută în sarcina inculpatului C.S.A. din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) în infracțiunile prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată N.R. Reevaluând criteriile de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. și având în vedere în mod special gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, rezultat din modalitatea concretă de săvârșire (prin recrutare, găzduire în scopul exploatării acestora, amenințare), clin vârsta extrem de tânără a celor trei victime (12-13 ani), precum și datele care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză, în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(3 acte materiale), instanța de apel l-a condamnat pe inculpatul C.S.A. la pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b), d) și e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pentru care prima instanță i-a achitat pe toți inculpații, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive, s-a constatat de către instanța de apel că soluția este temeinică, deși motivarea adoptată de judecătorul fondului este criticabilă din perspectiva invocată de procuror în motivele de apel.

Probele administrate în cauză nu au demonstrat că inculpații C.S.A., M.C.E. și D.A. ar fi format o asociere, luând hotărârea infracțională comună de a recruta și caza fie la locuințele lor, fie în diverse locații, minore cu situații materiale deficitare în scopul exploatării lor prin supunerea la practicarea prostituției în folosul lor și nici că, uneori, ar fi transferat între ei părțile vătămate. Ceea ce s-a probat în speță a fost împrejurarea că părțile vătămate practicau prostituția în aceeași zonă, că fiecare dintre acestea era supravegheată și preda banii obținuți inculpatului care le recrutase și cazase ori altei persoane trimisă de acesta, dar nu coinculpat în cauză, că inculpații își petreceau timpul în gară, alături și de alți bărbați care supravegheau activitatea persoanelor de sex feminin care se prostituau în zonă.

Nu a rezultat că inculpații și-ar fi dat vreun ajutor în supravegherea fetelor, în preluarea banilor sau în agresarea fizică sau psihică a victimelor și nici că aceștia ar fi schimbat între ei părțile vătămate. Dimpotrivă, din declarația dată de V.G. a rezultat că a fost supravegheată de B.B.D. și că deși C. era prieten cu M.C.E., nu schimbau fetele. Împrejurarea că inculpații C. și D. au cazat părțile vătămate în aceeași locație pe strada M., este justificată având în vedere că cei doi inculpați sunt frați, locuind la aceeași adresă, împreună cu familia.

Relativ la declarația martorei H.E., invocată de Parchet ca fiind de natură să demonstreze asocierea formată de inculpați cu scopul comun al exploatării minorelor, s-a constatat că aceasta a făcut vorbire despre „T." (M.C.T.), „A.'' (M.A.L.), „C." (M.C.E.), „C." (C.S.A.) și „D." (B.B.D.), învederând că erau prieieni foarte buni, „stăteau împreună mai tot timpul jucând cărți sau consumând băuturi alcoolice la barurile din zonă". Din această declarație rezultă că doar doi dintre inculpați sunt indicați, martora omițându-l pe inculpatul D.A.; totodată, deși martora a relatat în folosul cărui inculpat se prostitua fiecare parte vătămată, nu a făcut vorbire despre acțiuni comune întreprinse de cei trei inculpați în scopul supravegherii reciproce a victimelor, agresării ori recuperării banilor realizați de acestea.

Nicio probă nu a demontat legături între inculpați de genul celor invocate de procuror, aceștia nu și-au împărțit banii obținuți prin activitățile întreprinse, ci au desfășurat în mod individual acțiuni similare. Celelalte critici ale inculpaților au fost apreciate ca neîntemeiate. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații C.S.A., D.A. și M.C.E., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursurilor au fost reiterate criticile din apel, Parchetul susținând, în esență, greșita achitare a inculpatului C.S.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 - partea vătămată N.R., precum și greșita achitare a celor trei inculpați pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pentru motivele arătate pe larg în scris și susținute orar astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei decizii. Inculpatul C.S.A. a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că acesta nu a recrutat, transportat sau găzduit persoane între 15 și 18 ani, iar anterior acestui incident era foarte cuminte. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sau aplicarea unei pedepse într-un cuantum egal cu perioada executată în arest preventiv, arătând că nu are antecedente penale, a început școala și are familie care-l susține, apreciind că pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 lit. b) C. pen. Inculpatul D.A. a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., considerând că fapta nu există, singura probă fiind declarația părții vătămate care nu se coroborează cu nicio altă probă. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei având în vedere vârsta sa, că este integrat în societate și familie și a avut atitudine procesuală corespunzătoare, de sinceritate și cooperare. Inculpatul M.C.E. a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere faptul că acesta și-a recunoscut și regretat fapta comisă cu privire la traficul de persoane, are o familie organizată, cu trei copii în întreținere, a conștientizat periculozitatea faptelor comise, apreciind că pedeapsa poate fi redusă.

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, prev. de art. 385 9 pct. 12, 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: 1. Recursul Parchetului în ceea ce privește greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, este nefondat, din analiza materialului probator administrat în cauză nereieșind că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv că inculpații au inițiat, au constituit, au aderat sau au sprijinit în vreun fel un grup, care nu este, potrivit art. 2 lit. a) din lege, un grup infracțional organizat, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Faptul că inculpații se cunoșteau între ei, doi fiind chiar frați, că părțile vătămate erau conduse să practice prostituția în aceeași zonă, sau că cele exploatate de cei doi frați erau cazate la aceeași adresă, prin prisma faptului că inculpații locuiau împreună, nu este de natură să conducă la concluzia că inculpații s-au asociat în vreun mod în scopul exploatării sexuale a părților vătămate, atâta vreme cât din probe nu rezultă că și-ar fi acordat vreun ajutor în supravegherea fetelor, încasarea banilor sau ar fi schimbat între ei fetele.

Dimpotrivă, inculpații își petreceau timpul împreună în zona gării, în timp ce supravegheau fetele ca r e se prostituau, încasând fiecare banii obținuți de fata pe care o exploatau; or, dacă s-ar fi asociat în orice mod pentru exploatarea părților vătămate, ar fi putut să-și divizeze sarcinile în sensul ca unul să le recruteze, altul să le supravegheze, un altul să încaseze banii, să împartă banii obținuți, etc. aspecte care nu reies din cercetarea efectuată în cauză. Ca atare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc. pen., astfel că soluția de achitare a inculpaților sub aspectul comiterii infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este în consens cu probele cauzei, recursul Parchetului fiind nefondat sub acest aspect.

Aceeași constatare se impune și în raport ele critică ce vizează greșita achitare a inculpatului C.S.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată N.R. instanța de fond și cea de apel reținând în mod pertinent, pe baza materialului probator administrat în cauză că, deși partea vătămată s-a prostituat în aceeași zonă, aceasta a fost racolată și exploatată de altă persoană, declarația singulară a părții vătămate, dată în faza de urmărire penală, necoroberându-se cu nicio altă probă în cauză. Ca atare, soluția de achitare a inculpatului C.S.A. este corectă, recursul Parchetului apărând ca neîntemeiat și sub acest motiv de critică.

2. În ceea ce privește recursul inculpatului C.S.A., care susține să nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori pentru care a fost condamnat, Înalta Curte constată, în baza propriului examen, ca materialul probator administrat în cauză relevă că fapta există și a fost comisă cu vinovăție de acesta. Fără a relua analiza probelor, Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului C.S.A. este pe deplin dovedită prin coroborarea declarațiilor părților l.C.V., T.T. și V.B. (care au fost recrutate și exploatate prin supunerea la practicarea prostituției de către inculpatul C.S.A. cu declarațiile părților vătămate P.A. și V.G. exploatate de către ceilalți inculpați, precum și cu declarațiile martorei K.E.

care lucra în Gara B. ca femeie de serviciu, aceasta observând că cele trei părți vătămate practicau prostituția în folosul inculpatului C., care venea în fiecare zi în gară și le supraveghea pe fete. Totodată, împrejurarea că părțile vătămate au fost amenințate de către inculpat reiese din declarațiile acestora ce se coroborează cu depozițiile martorei l.M.E., mama părții vătămate I.C. ne-a relatat despre starea de temere încercată de fiica sa inclusiv după începerea cercetărilor, precum și cu declarația părții vătămate P.A. care a arătat, printre altele, că inculpatul C. se purta mai rău cu fetele, le bătea pentru că nu făceau suficienți bani și pentru că nu îl ascultau.

Elementul material al infracțiunii de trafic de persoane se realizează printr-una sau mai multe dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative în norma incriminatoare respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane, acțiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei. Recrutarea, ca modalitate alternativă prin care are loc traficarea, constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit. Or, modul de acțiune al inculpatului, constând în abordarea părților vătămate, atragerea acestora în relații de prietenie și avansarea propunerii de a întreține relații sexuale pentru obținerea de bani în folosul comun, se circumscrie cu prisosință în conținutul noțiunii de „recrutare" în accepțiunea textului de lege.

În acest context, activitatea desfășurată de către inculpat se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, cu atât mai mult cu cât acțiunile care compun elementul material al laturii obiective și care au ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, s-au și realizat efectiv. În consecință, raportând aspectele de drept la actele și lucrările dosarului precum și la hotărârile criticate, Înalta Curte constată că instanța de fond și cea de apel au aplicat în mod corespunzător dispozițiile procedural penale, reținând motivat acele declarații și probe care se coroborează unele cu altelele baza cărora au stabilit situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului.

Cu aceste precizări, Înalta Curte constată că solicitarea subsidiară a inculpatului C.S.A. de a fi reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante, este nejustificată, numărul mare al infracțiunilor și împrejurările în care acestea au fost comise, precum și poziția procesuală a inculpatului constituind criterii de individualizare ce nu permit aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, cu atât mai puțin coborârea sub acest minim, nefiind îndeplinite condițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. ce fac referire la conduită bună înainte de comiterea faptelor și atitudinea cooperantă în cauza dedusă judecății. 3. Referitor la recursul inculpatului D.A. ce a susținut că fapta reținută în sarcina sa nu există, singura probă fiind declarația părții vătămate care nu se coroborează cu nicio altă probă.

Înalta Curte constată că și privitor la acest inculpat, atât instanța de fond cât și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței, aplicând corespunzător dispozițiile art. 63 C. pen., conform cărora aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată potrivit convingerii sale, în urma și pe baza examinării tuturor probelor administrate în întregul lor, iar probele nu au valoare mai dinainte stabilită, neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile părților vătămate sau ale martorilor date în diferite faze ale procesului penal. Procedând în acest sens, instanța de fond a stabilit corespunzător situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului care rezultă fără dubiu din ansamblul probelor administrate Astfel, infracțiunea de trafic de persoane comisă asupra părții vătămate l.C.V.

(după ce aceasta fusese exploatată de inculpatul C.) - constând în racolarea de către inculpatul D.A., care a venit la domiciliul său împreună cu prietena lui, „Ș." a ademenit-o pentru a pleca de acasă, ducând-o în Gara B. pentru a se prostitua și cazând-o la locuința din strada M. - a fost dovedită prin coroborarea declarațiilor părții vătămate cu cele ale martorei V.B., date în faza de urmărire penală, ce au fost menținute, cu anumite nuanțări, inclusiv în fața primei instanțe. Sub aspectul solicitării subsidiare a recurentului, de a se reduce pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută în apel, Înalta Curte constată că o reducere nu poate fi justificată de datele ce caracte