ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 534/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 534/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 55/S

din 11 august 2011, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în

dosarul penal nr. 855/1372/2010, în baza

art. 11

pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus

achitarea inculpaților C.S.A., deținut în baza mandatului de arestare nr. A din

26 noiembrie 2010, M.C.E., deținut în baza mandatului de arestare nr. B din 26

noiembrie 2010 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și D.A., deținut

în baza mandatului de arestare preventivă nr. C din 26 noiembrie 2010, emis de Tribunalul

pentru Minori și Familie Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui

grup infracțional structurat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 13 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), inculpatul

C.S.A. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b),

d) și e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov

i-a condamnat pe inculpații M.C.E. și ia pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, b), d) și e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a

fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b),

d) și e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71

C. pen., inculpaților le-au fost interzise, pe durata executării pedepselor aplicate,

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a, b), d) și e) C.

pen.

În baza art. 88

C. pen., din durata pedepselor închisorii aplicate inculpaților, a fost dedus timpul

reținerii și arestării începând din data de 25 noiembrie 2010 și până în prezent,

iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a celor

trei inculpați.

Prin aceeași sentință,

în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., inculpatul C.S.A. a

fost obligat să plătească fiecărei părți civile minore l.C., T.T. și V.B. câte 5.000

RON; inculpatul M.C.E. a fost obligat să plătească părții civile V.G. suma de 15.000

RON despăgubiri morale, iar inculpatul D.A. a fost obligat să plătească părții civile

l.C. suma de 5.000 RON despăgubiri morale; a fost respinsă acțiunea civilă formulată

de partea civilă N.R.I. împotriva inculpatului C.S.A.

Tribunalul pentru

Minori și Familie Brașov a dispus, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

raportat la art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea de la inculpatul C.S.A. a sumei

de 57.000 RON, de la inculpatul M.C.E. a sumei de 6.750 RON și de la inculpatul

D.A. a sumei de 7.500 RON.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului cu

titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume de bani: 3.975 RON în sarcina inculpatului

C.S.A., 3.450 RON în sarcina inculpatului M.C.E. și 3.775 RON în sarcina inculpatului

D.A.; restul cheltuielilor judiciare privind suportarea onorariului avocațial pentru

partea vătămată N.R. în sumă de 150 RON a rămas în sarcina statului, iar suma de

1.525 RON, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpați și pentru

părțile vătămate, s-a dispus a fi plătită în avans din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în cursul lunii

ianuarie 2010, inculpatul C.S.A., profitând de situația materială precară a victimei

l.C.V. a determinat-o pe aceasta să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane

contra cost, respectiv să se prostitueze în folosul său. În acest sens, inculpatul

a cazat-o pe victimă la locuința sa din strada M. și ulterior, într-un imobil dezafectat

din apropiere și a plasat-o zilnic, în zona Gării B., pentru a întreține raporturi

sexuale contra cost cu diferiți clienți. Banii obținuți din prostituție erau predați

inculpatului care adesea recurgea la violențe fizice în cazul în care victima nu

obținea mai mulți bani.

În cursul lunii

aprilie 2011, urmare a tratamentului nefiresc la care era supusă, victima l.C. a

reușit să fugă cu ajutorul unui client.

La finele anului

2009, inculpatul C.S.A. a cunoscut-o, prin intermediu! victimei l.C., pe partea

vătămată T.T., aflată de asemenea într-o stare de vulnerabilitate datorită situației

conflictuale din familia sa și a reușit să o determine pe aceasta, în cursul lunii

februarie 2010, să se stabilească la locuința sa din strada M. și ulterior, să se

prostitueze în folosul acestuia.

Atât l.C., cât

și T.T. au acceptat inițial să se prostitueze în folosul inculpatului C.A. întrucât

ambele erau îndrăgostite de acesta sens în care au acceptat ambele să meargă în

Gara B. și să întrețină raporturi sexuale cu „prietenii lui C.", cum de altfel

acesta Ie-a asigurat, fără a realiza însă că în realitate aceștia erau clienți,

respectiv, persoane pe care nici inculpatul nu le cunoștea. Ulterior, când victimele

au realizat mai bine ce fac, au dorit și au încercat să renunțe, însă violențele

exercitate de inculpatul C.S.A. asupra victimei l.C. Ie-a insuflat amândurora o

stare de puternică temere, astfel că pe moment acestea au abandonat această idee.

În data de 22

august 2010, partea vătămată a fost ridicată de poliție și internată în Centrul

D., unde s-a acomodat foarte bine în noul grup de copii din centru și a dezvoltat

un comportament adecvat atât în interiorul centrului, cât și în afara acestuia.

Prin intermediul

părților vătămate l.C. și T.T., inculpatul C.S.A. a cunoscut la sfârșitul anului

2009 pe victima V.B.C., în vârstă de 12 ani, cu care s-a împrietenit și pe care

a determinat-o, invocând necesitatea de a obține bani pentru a se muta împreună,

să practice prostituția în folosul său.

De când au devenit

prieteni și până în luna noiembrie 2011, când inculpatul C.S.A. a fost arestat,

partea vătămată a acceptat să practice prostituția pentru ea și pentru inculpat,

iar din banii obținuți să îi dea acestuia pentru a se întreține, uneori și pentru

jocuri mecanice. După arestarea inculpatului, partea vătămată a fost internată la

Centrul D. unde s-a întâlnit cu partea vătămată l.C., ambele dorind să rămână la

centru, urmare a presiunilor exercitate de rudele inculpatului odată cu declanșarea

cercetărilor penale.

Tribunalul a constatat

că probele administrate în cauză nu au relevat împrejurarea recrutării prin amenințare

a părții vătămate N.R.I. de către inculpatul C.S.A. Astfel, declarația părții vătămate

N.R. care-l incriminează pe C.S.A. nu se coroborează cu declarațiile celorlalte

părțile vătămate audiate în cursul procesului penal care au relatat despre faptul

că N.R. practica prostituția în folosul lui M.C.T., față de care prezenta cauză

a fost disjunsă (a se vedea în acest sens declarația lui V.G., declarația lui T.T.

care afirmă că N.R. se prostitua în folosul lui T. (M.C.T.).

În ceea ce îl

privește pe inculpatul M.C.E., s-a reținut că în cursul lunii martie 2010 acesta

a recrutat-o pe victima V.G., a cazat-o la locuința sa și profitând de relația intimă

creată, de vulnerabilitatea și vârsta fetei a determinat-o pe aceasta să se prostitueze

în folosul ambilor, cu promisiunea că banii vor fi împărțiți în mod egal. În același

timp, inculpatul i-a promis protecție și a amenințat-o că în caz de denunț îi va

fi tăiat gâtul.

În cursul lunii

aprilie 2010, inculpatul D.A. a racolat-o pe victima l.C., a cazat-o într-un imobil

dezafectat și a obligat-o să se prostitueze în folosul acestuia până în luna mai

2010, fiind supravegheată în permanență, amenințată și agresată de persoane din

anturajul acestui inculpat.

Prima instanță

a reținut starea de fapt prin coroborarea declarațiilor date în cursul procesului

penal de părțile vătămate - victime ale infracțiunilor - și de martorii H.E., D.G.,

P.L., subliniind faptul că ezitarea acestor victime se datorează probabil presiunii

psihice exercitate atât de inculpați, cât și de procesul penal, precum și de amenințarea

la care a fost supusă victima l.C., aspect confirmat de mama acesteia și de reprezentanți

ai ANITP - Centrul Regional Brașov. Dovadă în acest sens stă și faptul că aceste

părți vătămate, ca de altfel toate, au ales să fie ascultate în conformitate cu

dispozițiile art. 77

1

C. proc. pen., respectiv, fără a fi prezente fizic

în sala de judecată și au solicitat instanței cu ocazia dezbaterii cauzei condamnarea

inculpaților.

În ceea ce privește

proba testimonială încuviințată inculpatului D.A., instanța de fond a constatat

că în urma administrării acesteia inculpatul nu a reușit să probeze împrejurarea

plecării din țară în perioada în care s-a susținut și s-a probat de către Parchet

că a traficat victima minoră l.C. Astfel, martorul D.C.A. a susținut că, la finele

lunii martie 2010, inculpatul D.A. s-a reîntors în țară, după care a mai plecat

de două ori fără a putea menționa în care luni. Martora Ș.l. cunoaște împrejurarea

plecării inculpatului D.A. la muncă în străinătate însă nu poate menționa perioada.

S-a reținut că

în cauză nu a rezultat însă implicarea nici unuia dintre inculpați într-un grup

infracțional structurat în sensul art. 8 din Legea nr. 39/2003, implicarea inculpaților

fiind mai mult ocazională, în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni

de trafic. Astfel, din declarațiile părților vătămate a rezultat că fiecare era

supravegheată de persoana în folosul căruia lucra sau de alte persoane precum M.C.T.,

B.B.D. față de care cercetările au fost disjunse. V.G. a arătat că deși C. era prieten

cu M.C. aceștia nu schimbau fetele.

Probele administrate

în cauză nu au relevat astfel existența unui grup organizat pe o anumită perioadă

de timp, cu acțiuni în mod clar coordonate, cu roluri prestabilite pentru fiecare

dintre membrii grupului, astfel că instanța nu a reținut în sarcina nici unuia dintre

inculpați săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional structurat

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, nefiind îndeplinit elementul material

al acestei infracțiuni.

La stabilirea

pedepsei* pentru infracțiunile săvârșite de inculpați, prima instanță a avut în

vedere limitele speciale de pedeapsă stabilite de Legea nr. 678/2001, astfel cum

a fost modificată și a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite,

de persoana inculpaților și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală. În această analiză, s-a constatat că infracțiunile de trafic de minori aduc

atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv,

demnitatea și chiar sănătatea persoanei, iar pericolul social al acestor infracțiuni

este deosebit de ridicat întrucât reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism

social, cu consecințe grave în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială, putând

constitui un teren propice pentru săvârșirea altor fapte penale mai grave. Pericolul

social concret al faptelor pentru care sunt cercetați inculpații este dat atât de

modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor - prin recrutare, găzduire în

scopul exploatării acestora - însă mai ales prin victimele alese de aceștia, observând

că este vorba de persoane extrem de tinere, la limita pubertății, de minore în vârstă

de 12, 13 și 17 ani, respectiv, de persoane cu posibilități reduse de apărare datorită

vârstei, imaturității fizice dar mai ales psihice a acestora.

Chiar dacă părțile

vătămate au consimțit în cele din urmă la practicarea activității de prostituție,

consimțământul acestora nu înlătură răspunderea penală a inculpaților (art. 16 din

Legea nr. 678/2001).

În ceea ce privește

persoana inculpaților, s-a reținut că inculpatul C.S.A. nu a mai fost cercetat penal,

a avut o atitudine aparent cooperantă față de consilierul responsabil cu întocmirea

referatului de evaluare, însă a oferit informații false privind situația sa școlară

și a încercat să treacă sub tăcere informațiile negative privind conduita sa școlară.

În același timp, în referatul de evaluare se relevă că acest inculpat, deși beneficiază

de suportul și de sprijinul familiei, prezintă un grad crescut de influențabilitate,

iar în mediul familial și în comunitate este expus unor modele comportamentale infracționale

și are tendința de a minimaliza consecințele propriului comportament. În același

timp, prima instanță a avut în vedere forma continuată a infracțiunii, respectiv

aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. proc. pen. pentru trei acte materiale.

Inculpatul D.A.

a fost condamnat penal pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie la pedeapsa

de 3 ani închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 49 din 17 august 2006

a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, fiind liberat în data de 26

februarie 2008 cu un rest de pedeapsă de 384 de zile, împrejurări ce rezultă din

cazierul judiciar. Inculpatul este în stare de recidivă post - executorie, fiind

astfel aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. Referatul de evaluare întocmit

în cauză relevă împrejurarea că deși inculpatul D.A. este integrat familial, familia

acordându-i un suport afectiv, are un potențial agresiv, are tendința de a întreține

relații cu persoane cu ocupări delincvenționale și tendința de a minimaliza consecințele

propriului comportament și de a nu-și asuma responsabilitatea propriilor fapte.

Inculpatul M.C.A.

nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat familial, are minimă experiență

în muncă, însă familia nu îi oferă modele pozitive de comportament, nivelul educațional

este scăzut, fiind dificilă reluarea cursurilor și obținerea unei calificări. Se

relevă de asemenea în referatul de evaluare că inculpatul are tendința de a minimaliza

consecințele propriului comportament și de a nu-și asuma responsabilitatea propriilor

fapte.

În soluționarea

laturii civile a cauzei, exercitată din oficiu de către Parchetul pentru Tribunalul

pentru Minori și Familie Brașov, în baza art. 17 C. proc. pen. raportat la art.

998 C. civ. instanța de fond a apreciat că pretențiile formulate de părțile civile

sunt întemeiate dată fiind trauma psihică pe care acestea au suferit-o, degradarea

umană și umilința la care acestea au fost supuse. Totodată, prima instanță a respins

acțiunea civilă formulată de partea civilă M.R.I. împotriva inculpatului C.S.A.

întrucât în cauză nu a fost reținută activitatea de traficare a acestei victime

de către acest inculpat.

Analizând declarațiile

coroborate ale părților vătămate cu privire la tarifele pretinse și obținute de

la victimele infracțiunii de trafic din practicarea prostituției, respectiv: 50

RON/raport sexual (declarații l.C., T.T.) și raportând la un număr minim de 3 raporturi

sexuale pe zi (acestea desfășurând între 3 și 5 raporturi sexuale pe zi), prima

instanță a constatat că fiecare dintre aceste părți vătămate obținea pe zi minim

150 RON și, respectiv, minim 13.500 RON pentru întreaga perioadă cât au fost supuse

la practicarea prostituției (3 luni).

În ceea ce o privește

pe V.B. s-a constatat că tariful pentru un raport sexual era de 50 RON: aceasta

obținea în medie pe zi circa 250-300 RON din care îi dădea inculpatului C. 100 RON,

în total acesta primind circa 30.000 RON de la această parte vătămată (100 RON/zi

x 300 zile - perioada de 10 luni cât timp a fost traficată = 30.000 RON).

Totalizând aceste

sume pretinse și luate de inculpatul C.S.A. de la victimele traficului, s-a reținut

că acesta a dobândit în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de minori 57.000

RON, sumă supusă confiscării în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen.

De asemenea, din

depozițiile victimei V.G. a rezultat că aceasta întreținea în medie circa 3-4 raporturi

sexuale/zi, timp de 1,6 luni, la un preț de 50 RON pentru un raport sexual, obținând

în medie în această perioada de timp - pentru inculpatul M.C.E. - suma de 6.750

RON (5 raporturi sexuale/zi x 50 RON = 150/zi x 45 zile -1 lună și jumătate; - 6.760

RON), sumă care a fost confiscată de la inculpat în conformitate cu dispozițiile

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen.

Partea vătămată

l.C. a întreținut în perioada aprilie - mai 2010, circa 5 raporturi sexuale/zi,

la un tarif de 50 RON/raport, obținând în medie în această perioadă de timp pentru

inculpatul D.A., suma de 7.500 RON (5 raporturi sexuale/zi x 50 RON = 250/zi x 30

zile = 7.500 RON), sumă supusă confiscării în conformitate cu dispozițiile art.

19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen.

B. Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul

Teritorial Brașov și inculpații C.S.A., D.A. și M.C.E.

Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov a criticat

hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, rezultată din împrejurarea condamnării

inculpatului C.S.A. pentru comiterea infracțiunii continuate de trafic de minori,

prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., fiind reținute doar 3 acte materiale, deși inculpatul fusese

trimis în judecată pentru 4 acte rnateriale, instanța omițând a se pronunța asupra

unui act material; deși a apreciat că probatoriul administrat nu a relevat vinovăția

inculpatului sub aspectul faptei de recrutare, prin amenințare, a părții vătămate

N.R., prima instanță a încălcat dreptul la apărare al părții vătămate în procesul

penal întrucât, în această situație, se impunea schimbarea încadrării juridice;

în opinia procurorului, din declarația părții vătămate N.R., dată în cursul urmăririi

penale, a rezultat că inculpatul C. a racolat-o, determinând-o prin violență să

practice prostituția în folosul său, iar faptul că acest lucru nu a avut loc efectiv,

din motive independente de inculpat, nu modifică situația, căci exploatarea efectivă

nu este de esența elementului material al infracțiunii de trafic de minori. Retractarea

depoziției făcută de partea vătămată în cursul cercetării judecătorești în sensul

că amenințarea inculpatului a fost făcută nu în scopul determinării practicării

prostituției, ci pentru a o alunga din perimetrul în care celelalte părți vătămate

practicau prostituția, nu este plauzibilă în contextul în care din declarația părții

vătămate au rezultat amănunte privind activitatea inculpaților și a celorlalte părți

vătămate, despre care n-ar fi putut avea cunoștință decât urmare a implicării acesteia

în activitatea infracțională desfășurată de inculpați.

Parchetul a mai

criticat sentința primei instanțe și pentru netemeinicia soluției de achitare a

inculpaților pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003,

învederând că instanța a motivat lipsa elementelor constitutive ale unui grup infracțional

organizat, deși inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În speță, s-a reținut că, în cursul anului

2010, inculpații au format o asociere, luând hotărârea infracțională de a recruta

și caza, fie la locuințele lor, fie în diverse locații dezafectate, ocupate de aceștia,

persoane minore, de sex feminin, cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani, provenite

din medii paupere, din familii cu probleme sociale, cu surse de venit modeste, în

scopul practicării prostituției în folosul lor, context în care au plasat victimele

în aceeași zonă și și-au acordat sprijin reciproc în exploatarea lor și uneori,

au transferat între ei părțile vătămate. Pentru a pune în practică rezoluția infracțională,

autorii, în înțelegere, fie au recurs la metode de inducere în eroare, fie au constrâns

victimele prin amenințări și agresiuni fizice, să se prostitueze în beneficiul lor.

Este adevărat că recrutarea și exploatarea nu s-au realizat împreună de inculpați,

însă probatoriul a demonstrat înțelegerea acestora în scopul exploatării prin determinarea

la prostituție, preocuparea comună în acest sens, ajutorul dat unul altuia fie pentru

supravegherea fetelor fie primirea banilor și crearea unei stări de temere, de intimidare

a părților vătămate prin prisma legăturii dintre aceștia, manifestată față de părțile

vătămate. În acest context, s-a apreciat că în cauză s-a probat împrejurarea că

inculpații au constituit un grup, ce a avut ca scop săvârșirea infracțiunii de trafic

de minori, care a acționat pe o anumită perioadă de timp și în care deși inculpații

nu au avut roluri prestabilite, fiecare exploatându-și propria parte vătămată racolată

în scopul practicării prostituției, și-au acordat sprijin reciproc, acțiunea acestora

depășind limitele unei simple participații penale.

Apelantul inculpat

M.C.E. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât din probele administrate în

cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești a rezultat că singura

declarație care îl incriminează pe inculpat este cea a părții vătămate V.G., însă

potrivit art. 75 C. proc. pen., declarația acesteia trebuie coroborată cu alte probe,

care însă nu există la dosar; părțile vătămate T.T. și l.C. audiate în cursul cercetării

judecătorești, au menționat că nu au cunoștință dacă inculpatul M.C.E. avea fete

la produs, iar partea vătămată V. a declarat tot în fața instanței că a locuit o

săptămână la inculpat, cu care a avut o relație, iar cât timp inculpatul a fost

plecat din țară a mers singură pentru a practica prostituția.

Apelantul inculpat

D.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. a)

C. proc. pen., întrucât fapta nu există,

starea de fapt reținută în rechizitoriu este cea descrisă în declarația părții vătămate,

care însă nu se coroborează cu alte probe aflate la dosar.

Apelantul inculpat

C.S.A. a solicitat achitarea întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 având

în vedere faptul că declarațiile părților vătămate nu îl incriminează pe inculpat;

partea vătămată T. a arătat clar că s-a hotărât să practice prostituția pentru a

avea o situație materială mai bună, iar partea vătămată l. a declarat că a lucrat

pentru sine, nu pentru inculpat, iar cele declarate de aceasta în cursul urmăririi

penale s-au datorat faptului că era supărată pe inculpat întrucât s-ar fi combinat

cu altă parte vătămată.

Prin decizia penală

nr. 116/Ap din 02 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul C.S.A. împotriva

sentinței penale nr. 55/S din 11 august 2011, pronunțată de Tribunalul pentru Minori

și Familie Brașov în dosarul penal nr. 855/1372/2010, care a fost desființată sub

aspectul soluției pronunțate față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Rejudecând în

aceste limite, În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică

dată prin rechizitoriu faptei de trafic de minori reținută în sarcina inculpatului

C.S.A. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) în infracțiunile prevăzute

de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (3 acte materiale) și de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul

C.S.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată N.R.

În baza art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3

acte materiale), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) Teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea

pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

Au fost respinse,

ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.A. și M.C.E. împotriva aceleiași

sentințe, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate, precum și arestarea

preventivă a inculpaților C.S.A., D.A. și M.C.E.

Pentru a decide

în acest sens, instanța de apel a reținut că prima instanță de judecată a reținut

corect starea de fapt, analizând și coroborând temeinic toate probele administrate

în cursul urmării penale, dar și nemijlocit, prin ampla cercetare judecătorească

desfășurată.

S-au avut, astfel,

în vedere declarațiile furnizate de părțile vătămate l.C.V., V.C.B., T.T., V.G.,

P.A. și N.R., coroborate cu declarațiile martorilor H.E., D.G. și P.L. din analiza

acestora au rezultat atât informații referitoare la modalitatea în care fiecare

parte vătămată a fost recrutată și exploatată, cât și date privitoare la ceea ce

cunoșteau una despre alta, respectiv, pentru care dintre inculpați se prostituau

fetele din zona Gării B. din Municipiul Brașov.

În acest sens,

faptul că părțile vătămate l.C.V., T.T. și V.B. au fost recrutate și exploatate

prin supunerea la practicarea prostituției de către inculpatul C.S.A. rezultă nu

doar din depozițiile acestora, ci este confirmat și prin declarațiile victimelor

P.A. („că V.B.C., l.C. și T.T. se prostituau pentru C.S.A. și că inculpatul C. se

purta mai rău cu fetele, le bătea pentru că nu făceau suficienți bani și pentru

că nu îl ascultau") și V.G.

De asemenea, instanța

de apel a apreciat că, în mod corect, prima instanță a reținut că nuanțările făcute

de unele dintre părțile vătămate cu ocazia ascultării lor nemijlocite

;

prin care au încercat să acrediteze ideea că au fost de acord cu practicarea prostituției

oentru a avea bani și că s-au simțit protejate de cei pentru care lucrau, nu pot

servi aflării adevărului în cauză întrucât nu se coroborează cu depozițiile celorlalte

părți vătămate, fiind rezultatul stării de temere încercate de minore; în plus,

în ceea ce o privește pe l.C., mama acesteia, l.M.E., a relatat despre starea de

temere încercată de fiica sa cu prilejul desfășurării cercetărilor penale, despre

amenințările acestei părți de către inculpat și implicit, de rudele acestuia, care

au venit la domiciliul său în momentul arestării inculpatului; existența acestor

amenințări a fost confirmată și prin adresa înaintată la DIICOT - Serviciul Teritorial

Brașov de către Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional

Brașov.

De asemenea, martora

H.E., care în perioada faptelor lucra în Gara B. ca femeie ce serviciu, a confirmat

că l.C.V., T.T. și V.B. practicau prostituția în folosul inculpatului C., cunoscut

de aceasta suo apelativul „C.", care venea în fiecare zi în gară, precizând

că în timp ce fetele se aflau în parcarea din spatele gării, inculpatul le supraveghea.

Faptul recrutări,

cazări și exploatării victimei V.G. de către inculpatul M.C.E., precum și starea

de teamă încercată de aceasta în perioada derulării faptelor a fost în mod corect

reținută ca rezultând nu doar din depozițiile acestei părți vătămate, ci și din

declarațiile părților vătămate l.C. și N.R., aceasta din urmă învederând că V.G.

îi dădea personal banii lui C. că acesta o bătea și nu-i dădea să mănânce, că !a

început aceștia erau buni prieteni, însă pe parcursul desfășurării relației au devenit

mai reci, iar G. se temea să plece din casa inculpatului M.D., martora H.E. relatând

în cursul urmăririi penale că V.G. se prostitua pentru inculpatul M.C. și ca dintre

toate fetele care se prostituau aceasta obținea cei mai mulți bani.

În mod temeinic

și argumentat, prima instanță a reținut faptul că, după ce victima l.C.V. a reușit

să revină acasă și să scape astfel de exploatarea la care era supusă de inculpatul

C., aceasta a fost racolată de inculpatul D.A., care a venit la domiciliul său împreună

cu prietena lui,

„Ș.

a ademenit-o pentru

a pleca de acasă, ducând-o în Gara B. pentru a se prostitua și cazând-o la locuința

din strada M., pentru că a vrut să fugă, victima a fost prinsă de prietena lui D.A.,

care a bătut-o până când a intervenit V.B. și a liniștit-o.

Instanța de apel

a mai reținut că aspectele învederate primei instanțe de această parte vătămată,

în sensul exploatării sale de prietena inculpatului D. și nu de acesta, nu pot servi

aflării adevărului în cauză, necoroborându-se cu celelalte probe administrate, cu

atât mai mult cu cât, V.B., care a încercat să susțină noua variantă afirmată de

l., a învederat instanței specializate că nu a fost forțată să dea declarație în

cursul urmăririi penale și că ceea ce a declarat în acel moment corespunde adevărului;

de altfel, chiar și partea vătămată l. a precizat că își menține depozițiile din

cursul urmăririi penale.

Din examinarea

acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracțiunilor

privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obținerii de

foloase din practicarea prostituției, rezultă cu certitudine că, începând din decembrie

2009 și în cursul anului 2010, inculpatul C.S.A. a recrutat în diferite modalități

victimele l.C.V. (13 ani), T.T. (13 ani) și V.B. (12 ani), profitând de vulnerabilitatea

și de imaturitatea psihică a acestora, Ie-a cazat în locuința sa și ulterior, într-un

imobil dezafectat din apropierea casei, în scopul exploatării acestora prin obligarea

la practicarea prostituției, uneori folosind amenințarea și violența; aceste fapte

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de minori,

prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

De asemenea, fapta

inculpatului M.C.E. de a recruta în perioada martie 2010 - mai 2010 victima minoră

V.G. de 17 ani, profitând de vulnerabilitatea și imaturitatea psihică a acesteia,

de a o caza la locuința sa, în scopul exploatării prin supunerea la practicarea

prostituției în folosul său, precum și fapta inculpatului D.A., constând în recrutarea,

în aceeași perioadă, a victimei minore l.C., în vârstă de 13 ani prin violență și

amenințare, urmată de cazarea într-o locație din strada M., în scopul exploatării

acesteia prin obligarea la practicarea prostituției în folosul său întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută și pedepsită de

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

Instanța de apel

a apreciat ca nefondate apărările apelanților inculpați în sensul existenței consimțământului

cărților vătămate la practicarea prostituției, justificat de dorința acestora de

a avea o situație materială mai bună; pe de o parte, potrivit art. 16 din Legea

nr. 678/2001, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea

penală a traficantului, iar, pe de altă parte, în cauză a rezultat, neîndoielnic,

faptul că inculpații C. și M. au profitat de vulnerabilitatea psihică a părților

vătămate, minore aflate în plin proces de dezvoltare a afectivității, acestea învederând

că au fost îndrăgostite de acești inculpați și că unul dintre motivele pentru care

au acceptat să se prostitueze a fost relația intimă dintre ei.

Ca nefondate au

fost considerate și susținerile apelanților privind inconsistența materialului probator,

respectiv, faptul că doar declarațiile părților vătămate îi incriminează pe inculpați.

Prin modalitatea în care sunt săvârșite, infracțiunile de trafic prezintă un specific

aparte sub aspectul probațiunii, de regulă declarațiile furnizate de victimele infracțiunii

fiind singurele apte să susțină activitatea desfășurată de inculpați. Supuse în

permanență presiunii psihice și uneori fizice, din partea traficanților, victimele

traficului acceptă să se supună cerințelor acestora, fiind în permanență supravegheate,

astfel încât, în mod obiectiv, acțiunile reale întreprinse de traficanți și traumele

încercate de victimele lor nu ajung să fie cunoscute de alte persoane decât în alte

situații. În speță modul în care fiecare parte vătămată a fost traficată de inculpați

rezultă nu doar din declarațiile celei în cauză, ci flecare parte vătămată a relatat

despre situația celorlalte victime ale traficului, declarațiile coroborându-se atât

între ele, cât și cu cele ale martorei H.E. În plus, chiar inculpații C., M., D.

au admis ca le cunosc pe părțile vătămate, că au cazat pe unele dintre ele atunci,

când au întreținut relații mai apropiate, M. învederând că pe unele dintre părțile

vătămate Ie-a văzut în Gara B.

S

ub un alt aspect, instanța de apel a apreciat

că prima instanță a constatat în mod temeinic că probele administrate nu au relevat

împrejurarea recrutării părții vătămate N.R., prin amenințare, de către inculpatul

C. În acest sens, a constatat câ doar cu ocazia audierii sale in cursul urmăririi

penale, aceasta a inoicat că inculpatul C. i-a cerut, să se prostitueze pentru el,

amenințând-o ținând în mână un spray paralizant și arâtându-i un cuțit pe care-l

purta la picior, că a acceptat spunându-i că va face acest lucru împreună cu V.G.

și că, împreună cu aceasta, a reușit să-l păcălească pe C., spunându-i că nu o vor

clienții, aceste aspecte nu au fost confirmate nici prin declarațiile date de V.G.

și nici de către celelalte părți vătămate; dimpotrivă, în cauză a rezulat că N.G.

s-a prostituat pentru „T.” (M.C.T.), în aceeași zonă din Municipiul Brașov, împrejurare

în raport cu care este perfect explicabil faptul că avea cunoștințe amănunțite despre

activitatea inculpaților.

Instanța de apel

a constatat însă că, în rnod nelegal, prima instanță a omis să pronunțe o soluție

cu privire la acest act material al infracțiunii continuate reținut prin rechizitoriu

în sarcina inculpatului C.

În consecință,

constatând câ, deși victima N.R. a fost recrutată și chiar și exploatată prin supunerea

la practicarea prostituției, aceste fapte nu au fost săvârșite de C.S.A., ci, cel

mai probabil, de M.C.T., în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de apel a procedat

la schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei de trafic de minori

reținută în sarcina inculpatului C.S.A. din infracțiunea prev. de art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte

materiale) în infracțiunile prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și de art. 13 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001, iar în baza

art. 11

pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată N.R.

Reevaluând criteriile

de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. și având în vedere în

mod special gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de minori

în formă continuată, rezultat din modalitatea concretă de săvârșire (prin recrutare,

găzduire în scopul exploatării acestora, amenințare), clin vârsta extrem de tânără

a celor trei victime (12-13 ani), precum și datele care caracterizează persoana

inculpatului, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză, în

baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (3 acte materiale), instanța de apel l-a condamnat pe inculpatul C.S.A.

la pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b), d) și e) C. pen., timp de

3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de minori.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pentru care prima instanță

i-a achitat pe toți inculpații, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive,

s-a constatat de către instanța de apel că soluția este temeinică, deși motivarea

adoptată de judecătorul fondului este criticabilă din perspectiva invocată de procuror

în motivele de apel.

Probele administrate

în cauză nu au demonstrat că inculpații C.S.A., M.C.E. și D.A. ar fi format o asociere,

luând hotărârea infracțională comună de a recruta și caza fie la locuințele lor,

fie în diverse locații, minore cu situații materiale deficitare în scopul exploatării

lor prin supunerea la practicarea prostituției în folosul lor și nici că, uneori,

ar fi transferat între ei părțile vătămate.

Ceea ce s-a probat

în speță a fost împrejurarea că părțile vătămate practicau prostituția în aceeași

zonă, că fiecare dintre acestea era supravegheată și preda banii obținuți inculpatului

care le recrutase și cazase ori altei persoane trimisă de acesta, dar nu coinculpat

în cauză, că inculpații își petreceau timpul în gară, alături și de alți bărbați

care supravegheau activitatea persoanelor de sex feminin care se prostituau în zonă.

Nu a rezultat

că inculpații și-ar fi dat vreun ajutor în supravegherea fetelor, în preluarea banilor

sau în agresarea fizică sau psihică a victimelor și nici că aceștia ar fi schimbat

între ei părțile vătămate. Dimpotrivă, din declarația dată de V.G. a rezultat că

a fost supravegheată de B.B.D. și că deși C. era prieten cu M.C.E., nu schimbau

fetele. Împrejurarea că inculpații C. și D. au cazat părțile vătămate în aceeași

locație pe strada M., este justificată având în vedere că cei doi inculpați sunt

frați, locuind la aceeași adresă, împreună cu familia.

Relativ la declarația

martorei H.E., invocată de Parchet ca fiind de natură să demonstreze asocierea formată

de inculpați cu scopul comun al exploatării minorelor, s-a constatat că aceasta

a făcut vorbire despre „T." (M.C.T.), „A.'' (M.A.L.), „C." (M.C.E.), „C."

(C.S.A.) și „D." (B.B.D.), învederând că erau prieieni foarte buni, „stăteau

împreună mai tot timpul jucând cărți sau consumând băuturi alcoolice la barurile

din zonă". Din această declarație rezultă că doar doi dintre inculpați sunt

indicați, martora omițându-l pe inculpatul D.A.; totodată, deși martora a relatat

în folosul cărui inculpat se prostitua fiecare parte vătămată, nu a făcut vorbire

despre acțiuni comune întreprinse de cei trei inculpați în scopul supravegherii

reciproce a victimelor, agresării ori recuperării banilor realizați de acestea.

Nicio probă nu

a demontat legături între inculpați de genul celor invocate de procuror, aceștia

nu și-au împărțit banii obținuți prin activitățile întreprinse, ci au desfășurat

în mod individual acțiuni similare.

Celelalte critici

ale inculpaților au fost apreciate ca neîntemeiate.

C. Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații C.S.A., D.A. și M.C.E., criticând

ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursurilor

au fost reiterate criticile din apel, Parchetul susținând, în esență, greșita achitare

a inculpatului C.S.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută

de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 - partea vătămată N.R., precum

și greșita achitare a celor trei inculpați pentru infracțiunea prev. de art. 8 din

Legea nr. 39/2003, pentru motivele arătate pe larg în scris și susținute orar astfel

cum sunt consemnate în practicaua prezentei decizii.

Inculpatul C.S.A.

a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că acesta nu a recrutat, transportat

sau găzduit persoane între 15 și 18 ani, iar anterior acestui incident era foarte

cuminte.

În subsidiar,

a solicitat reducerea pedepsei sau aplicarea unei pedepse într-un cuantum egal cu

perioada executată în arest preventiv, arătând că nu are antecedente penale, a început

școala și are familie care-l susține, apreciind că pot fi reținute circumstanțele

atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b)

C. pen.

Inculpatul D.A.

a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., considerând că fapta nu există, singura probă

fiind declarația părții vătămate care nu se coroborează cu nicio altă probă.

În subsidiar,

a solicitat reducerea pedepsei având în vedere vârsta sa, că este integrat în societate

și familie și a avut atitudine procesuală corespunzătoare, de sinceritate și cooperare.

Inculpatul M.C.E.

a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere faptul că acesta și-a recunoscut

și regretat fapta comisă cu privire la traficul de persoane, are o familie organizată,

cu trei copii în întreținere, a conștientizat periculozitatea faptelor comise, apreciind

că pedeapsa poate fi redusă.

Examinând hotărârile

recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, prev. de art. 385

9

pct. 12, 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

în ceea ce privește greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prev. de

art. 8 din Legea nr. 39/2003, este nefondat, din analiza materialului probator administrat

în cauză nereieșind că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni,

respectiv că inculpații au inițiat, au constituit, au aderat sau au sprijinit în

vreun fel un grup, care nu este, potrivit art. 2 lit. a) din lege, un grup infracțional

organizat, în vederea săvârșirii de infracțiuni. Faptul că inculpații se cunoșteau

între ei, doi fiind chiar frați, că părțile vătămate erau conduse să practice prostituția

în aceeași zonă, sau că cele exploatate de cei doi frați erau cazate la aceeași

adresă, prin prisma faptului că inculpații locuiau împreună, nu este de natură să

conducă la concluzia că inculpații s-au asociat în vreun mod în scopul exploatării

sexuale a părților vătămate, atâta vreme cât din probe nu rezultă că și-ar fi acordat

vreun ajutor în supravegherea fetelor, încasarea banilor sau ar fi schimbat între

ei fetele. Dimpotrivă, inculpații își petreceau timpul împreună în zona gării, în

timp ce supravegheau fetele ca

r

e se prostituau, încasând fiecare banii

obținuți de fata pe care o exploatau; or, dacă s-ar fi asociat în orice mod pentru

exploatarea părților vătămate, ar fi putut să-și divizeze sarcinile în sensul ca

unul să le recruteze, altul să le supravegheze, un altul să încaseze banii, să împartă

banii obținuți, etc. aspecte care nu reies din cercetarea efectuată în cauză.

Ca atare, Înalta

Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător materialul

probator administrat în cauză cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art.

69 C. proc. pen., astfel că soluția de achitare a inculpaților sub aspectul comiterii

infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este în consens cu probele cauzei,

recursul Parchetului fiind nefondat sub acest aspect.

Aceeași constatare

se impune și în raport ele critică ce vizează greșita achitare a inculpatului C.S.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată N.R. instanța de fond și cea

de apel reținând în mod pertinent, pe baza materialului probator administrat în

cauză că, deși partea vătămată s-a prostituat în aceeași zonă, aceasta a fost racolată

și exploatată de altă persoană, declarația singulară a părții vătămate, dată în

faza de urmărire penală, necoroberându-se cu nicio altă probă în cauză. Ca atare,

soluția de achitare a inculpatului C.S.A. este corectă, recursul Parchetului apărând

ca neîntemeiat și sub acest motiv de critică.

privește recursul inculpatului C.S.A., care susține să nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de minori pentru care a fost condamnat,

Înalta Curte constată, în baza propriului examen, ca materialul probator administrat

în cauză relevă că fapta există și a fost comisă cu vinovăție de acesta. Fără a

relua analiza probelor, Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului C.S.A. este

pe deplin dovedită prin coroborarea declarațiilor părților l.C.V., T.T. și V.B.

(care au fost recrutate și exploatate prin supunerea la practicarea prostituției

de către inculpatul C.S.A. cu declarațiile părților vătămate P.A. și V.G. exploatate

de către ceilalți inculpați, precum și cu declarațiile martorei K.E. care lucra

în Gara B. ca femeie de serviciu, aceasta observând că cele trei părți vătămate

practicau prostituția în folosul inculpatului C., care venea în fiecare zi în gară

și le supraveghea pe fete. Totodată, împrejurarea că părțile vătămate au fost amenințate

de către inculpat reiese din declarațiile acestora ce se coroborează cu depozițiile

martorei l.M.E., mama părții vătămate I.C. ne-a relatat despre starea de temere

încercată de fiica sa inclusiv după începerea cercetărilor, precum și cu declarația

părții vătămate P.A. care a arătat, printre altele, că inculpatul C. se purta mai

rău cu fetele, le bătea pentru că nu făceau suficienți bani și pentru că nu îl ascultau.

Elementul material

al infracțiunii de trafic de persoane se realizează printr-una sau mai multe dintre

acțiunile prevăzute ca modalități alternative în norma incriminatoare respectiv

recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane,

acțiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei.

Recrutarea, ca

modalitate alternativă prin care are loc traficarea, constă în atragerea victimei

spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit. Or, modul de acțiune al inculpatului,

constând în abordarea părților vătămate, atragerea acestora în relații de prietenie

și avansarea propunerii de a întreține relații sexuale pentru obținerea de bani

în folosul comun, se circumscrie cu prisosință în conținutul noțiunii de „recrutare"

în accepțiunea textului de lege. În acest context, activitatea desfășurată de către

inculpat se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane,

cu atât mai mult cu cât acțiunile care compun elementul material al laturii obiective

și care au ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, s-au și realizat

efectiv.

În consecință,

raportând aspectele de drept la actele și lucrările dosarului precum și la hotărârile

criticate, Înalta Curte constată că instanța de fond și cea de apel au aplicat în

mod corespunzător dispozițiile procedural penale, reținând motivat acele declarații

și probe care se coroborează unele cu altelele baza cărora au stabilit situația

de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului.

Cu aceste precizări,

Înalta Curte constată că solicitarea subsidiară a inculpatului C.S.A. de a fi reținute

în favoarea sa circumstanțe atenuante, este nejustificată, numărul mare al infracțiunilor

și împrejurările în care acestea au fost comise, precum și poziția procesuală a

inculpatului constituind criterii de individualizare ce nu permit aplicarea unor

pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, cu atât mai puțin coborârea

sub acest minim, nefiind îndeplinite condițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c)

C. pen. ce fac referire la conduită bună înainte de comiterea faptelor și atitudinea

cooperantă în cauza dedusă judecății.

recursul inculpatului D.A. ce a susținut că fapta reținută în sarcina sa nu există,

singura probă fiind declarația părții vătămate care nu se coroborează cu nicio altă

probă. Înalta Curte constată că și privitor la acest inculpat, atât instanța de

fond cât și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat

în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței, aplicând

corespunzător dispozițiile art. 63 C. pen., conform cărora aprecierea fiecărei probe

se face de către instanța de judecată potrivit convingerii sale, în urma și pe baza

examinării tuturor probelor administrate în întregul lor, iar probele nu au valoare

mai dinainte stabilită, neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine

de preferință între declarațiile părților vătămate sau ale martorilor date în diferite

faze ale procesului penal.

Procedând în acest

sens, instanța de fond a stabilit corespunzător situația de fapt, încadrarea juridică

a faptei și vinovăția inculpatului care rezultă fără dubiu din ansamblul probelor

administrate

Astfel, infracțiunea

de trafic de persoane comisă asupra părții vătămate l.C.V. (după ce aceasta fusese

exploatată de inculpatul C.) - constând în racolarea de către inculpatul D.A., care

a venit la domiciliul său împreună cu prietena lui, „Ș." a ademenit-o pentru

a pleca de acasă, ducând-o în Gara B. pentru a se prostitua și cazând-o la locuința

din strada M. - a fost dovedită prin coroborarea declarațiilor părții vătămate cu

cele ale martorei V.B., date în faza de urmărire penală, ce au fost menținute, cu

anumite nuanțări, inclusiv în fața primei instanțe.

Sub aspectul solicitării

subsidiare a recurentului, de a se reduce pedeapsa aplicată de instanța de fond

și menținută în apel, Înalta Curte constată că o reducere nu poate fi justificată

de datele ce caracte