ÎCCJ, decizie (scj.ro #84021)

Omor calificat. Omor săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea Indice alfabetic: Drept penal - omor calificat - omor săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra C. pen., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) Uciderea unui minor în vârstă de 7 ani, având o dezvoltare ponderală deficitară, constituie infracțiunea de omor calificat, prevăzută în dispozițiile art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., referitoare la omorul săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra. I.C.C.J.

Secția penală, decizia nr. 4215 din 16 decembrie 2009 A. Prin sentința penală nr. 299/D din 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută în art. 71 C. pen. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că numita B. N. este căsătorită cu B.A. și are împreună cu acesta trei copii, însă în luna iulie 2008 s-a despărțit în fapt de soțul ei, iar în luna august 2008 s-a mutat cu copiii la domiciliul inculpatului P.I., pe care-l cunoscuse între timp.

Într-o seară din cursul lunii septembrie 2008 (3 septembrie 2008, după cum declară inculpatul, respectiv 19/20 septembrie 2008, după cum indică mama victimei), în momentul în care s-a întors acasă, inculpatul a găsit distrusă orga muzicală și niște acte de stare civilă rupte, motiv pentru care a aplicat mai multe lovituri cu palmele peste ceafă, în zona cervicală, cu un lemn de la sobă și a strâns de gât pe minorul B.C., care aproape imediat a decedat. Văzând că nu mai respiră și nu mai prezintă niciun semn vital, inculpatul a învelit victima în cearșaful de pe pat și a dus-o într-o magazie anexă la casă, unde a lăsat-o într-un butoi metalic de cca. 100 l, butoi la care a sudat apoi un capac din tablă și l-a pus într-unul mai mare de cca.

200 l, iar ulterior, în seara de 26 decembrie 2008, l-a plătit pe martorul S.I. cu suma de 100 lei și un pachet de țigarete pentru a-l ajuta să scape de butoiul în care era cadavrul. În aceeași seară, după lăsarea întunericului, în jurul orei 19,00, fiind și sub influența alcoolului, martorul a scos din butoiul de 200 I pe cel de 100 l, învelit într-un nailon de culoare verde, în care se afla cadavrul minorului B.C. și a plecat cu butoiul în spate cu scopul de a-l ascunde pentru a nu fi descoperit. După ce a mers câteva sute de metri, martorul s-a răzgândit și a abandonat butoiul în dreptul locuințelor martorilor R.A. și P.T., unde a fost descoperit după câteva zile și au fost anunțate organele de poliție.

Din examinarea medico-legală au rezultat următoarele: „Cadavrul se prezintă într-o avansată stare de putrefacție, nepermițând relevarea elementelor de identificare personală fizionomică și nici de semne concludente certe pentru diagnosticul medico-legal de moarte. Macroscopic, la necropsie, s-au constatat: aspect de infiltrat hematic cervical, latero-vertebral stâng și plămâni cu aspect macroscopic micropeteșial, elemente care, corelate, ar sugera ipoteza unei posibile comprimări cervicale, cu asfixie mecanică consecutivă, în cadrul unei morți violente. Cadavrul mai prezintă un hematom sacro-fesier care atestă producerea printr-un mecanism de lovire cu sau de un corp dur și având în vedere întinderea și aspectul, sugerează o perioadă variabilă de supraviețuire, posttraumatic.

Starea cadavrului relevă că moartea copilului poate data de minimum 45 - 60 zile în urmă, față de momentul efectuării necropsie.” În drept, fapta inculpatului P.I., constând în aceea că, profitând de starea de neputință a minorului B.C., în vârstă de 7 ani, de a se apăra, i-a aplicat acestuia mai multe și intense lovituri și i-a comprimat zona cervicală, fapt care i-a produs decesul prin asfixie mecanică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen.

S-a avut în vedere că inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei minore în vârstă de numai 7 ani, cu palmele, cu o bucată de lemn, a strâns-o de gât și i-a comprimat zona cervicală, lovituri de o intensitate deosebită pentru minor, care nu s-a putut apăra singur, succedate la foarte scurt timp, acceptând posibilitatea că acestea i-ar putea produce decesul, lucru care s-a și întâmplat. B. Prin decizia nr. 107 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 299/D din 28 iulie 2009 a Tribunalului Bacău.

C. Î mpotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.l., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei - pe care o apreciază ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută în art. 174 C. pen., atâta vreme cât victima nu s-a aflat într-o stare de neputință de a se apăra -, precum și, pe cale de consecință, al greșitei individualizări a pedepsei, pe care o consideră prea severă. Examinând recursul prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta nu este întemeiat.

Apărarea inculpatului - în sensul că ar fi săvârșit fapta în alte împrejurări decât cele reținute în actul de inculpare și de instanțele de fond și apel - respectiv că a vrut doar să-l mustre pe minor și a lovit ușor minorul cu palmele, însă acesta a alunecat și s-a lovit -, nu poate fi primită, nefiind susținută de niciun mijloc de probă care să ateste o astfel de situație. Dimpotrivă, concluziile actului medico-legal - ce atestă leziunile traumatice cauzate și intensitatea acestora -, se coroborează cu declarațiile numitei B.N., din care reiese că inculpatul i-a relatat că a strâns de gât victima până a rămas fără aer, precum și că fiica sa i-a povestit cum inculpatul a lovit victima în cap cu un lemn pe care apoi I-a pus pe foc în sobă.

Rezultă, așadar, că apărarea inculpatului, potrivit căreia nu a acționat cu intenția specifică infracțiunii de omor, nu este susținută de mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, iar cererea de schimbare a încadrării juridice din omor calificat în omor este nefondată, având în vedere că nu poate fi înlăturată agravanta prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât în raport cu vârsta victimei - 7 ani - și dezvoltarea ponderală deficitară a acesteia, este evidentă starea de neputință de a se apăra a victimei în fața agresiunii exercitate de inculpat, care, chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei sale, a prevăzut acest rezultat și a acceptat posibilitatea producerii lui.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară a recurentului, de a se reduce pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută în apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, nefiind primită critica privind greșita încadrare juridică a faptei, nu se poate reduce nici pedeapsa, aceasta fiind deja în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în mod corect în sarcina sa, iar o reducere sub acest minim nu este posibilă decât ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui automat circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei; circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., constând în stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită este mai mult decât evident că nu poate fi reținută, în condițiile în care inculpatul a încercat să ascundă cadavrul și chiar a acționat într-o modalitate elaborată pentru realizarea acestui scop. Nici circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., referitoare la atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității sau comportarea sinceră în cursul procesului penal, nu este incidentă, întrucât inculpatul, care nu s-a prevalat de dreptul la tăcere, a încercat să minimalizeze activitatea sa infracțională și, implicit, răspunderea penală.

Așadar, sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa aplicată a fost corect dozată în raport cu gravitatea deosebită a faptei și cu atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, precum și față de circumstanțele personale ale acestuia, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 107 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, ca nefondat.