ÎCCJ, decizie (scj.ro #84021)

Omor calificat. Omor

săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra

Cuprins

pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei.

Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

omor

calificat

-

omor

săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra

C. pen.,

art. 174, art. 175

alin. (1) lit. d)

Uciderea

unui minor în vârstă de 7 ani, având o dezvoltare ponderală deficitară,

constituie infracțiunea de omor calificat, prevăzută în dispozițiile art. 174 -

art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., referitoare la omorul săvârșit profitând de

starea de neputință a victimei de a se apăra.

I.C.C.J. Secția

penală, decizia nr. 4215 din 16 decembrie 2009

A. Prin

sentința penală nr. 299/D din 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în

baza art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I.

la pedeapsa de 15 ani

închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

S-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută în art. 71 C. pen.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că

numita B.

N. este

căsătorită cu B.A. și are împreună cu acesta trei copii, însă în luna iulie

2008 s-a despărțit în fapt de soțul ei, iar în luna august 2008 s-a mutat cu

copiii la domiciliul inculpatului P.I., pe care-l cunoscuse între timp.

Într-o

seară din cursul lunii septembrie 2008 (3 septembrie 2008, după cum declară

inculpatul, respectiv 19/20 septembrie 2008, după cum indică mama victimei), în

momentul în care s-a întors acasă, inculpatul a găsit distrusă orga muzicală și

niște acte de stare civilă rupte, motiv pentru care a aplicat mai multe

lovituri cu palmele peste ceafă, în zona cervicală, cu un lemn de la sobă și a

strâns de gât pe minorul B.C., care aproape imediat a decedat.

Văzând

că nu mai respiră și nu mai prezintă niciun semn vital, inculpatul a învelit

victima în cearșaful de pe pat și a dus-o într-o magazie anexă la casă, unde a

lăsat-o într-un butoi metalic de cca. 100 l, butoi la care a sudat apoi un capac din tablă și l-a pus într-unul mai mare de cca. 200 l, iar ulterior, în seara de 26 decembrie 2008, l-a plătit pe martorul S.I. cu suma de 100 lei și

un pachet de țigarete pentru a-l ajuta să scape de butoiul în care era

cadavrul.

În

aceeași seară, după lăsarea întunericului, în jurul orei 19,00, fiind și sub

influența alcoolului, martorul a scos din butoiul de 200 I pe cel de 100 l, învelit într-un nailon de culoare verde, în care se afla cadavrul minorului B.C. și a plecat

cu butoiul în spate cu scopul de a-l ascunde pentru a nu fi descoperit. După ce

a mers câteva sute de metri, martorul s-a răzgândit și a abandonat butoiul în

dreptul locuințelor martorilor R.A. și P.T., unde a fost descoperit după câteva

zile și au fost anunțate organele de poliție.

Din examinarea medico-legală au rezultat următoarele: „Cadavrul

se

prezintă într-o

avansată stare de putrefacție, nepermițând relevarea elementelor de

identificare personală fizionomică și nici de semne concludente certe pentru

diagnosticul medico-legal de moarte.

Macroscopic,

la necropsie, s-au constatat: aspect de infiltrat hematic cervical,

latero-vertebral stâng și plămâni cu aspect macroscopic micropeteșial, elemente

care, corelate, ar sugera ipoteza unei posibile comprimări cervicale, cu

asfixie mecanică consecutivă, în cadrul unei morți violente.

Cadavrul

mai prezintă un hematom sacro-fesier care atestă producerea printr-un mecanism

de lovire cu sau de un corp dur și având în vedere întinderea și aspectul,

sugerează o perioadă variabilă de supraviețuire, posttraumatic.

Starea

cadavrului relevă că moartea copilului poate data de minimum 45 - 60 zile în

urmă, față de momentul efectuării necropsie.”

În

drept, fapta inculpatului P.I., constând în aceea că, profitând de starea de

neputință a minorului B.C., în vârstă de 7 ani, de a se apăra, i-a aplicat

acestuia mai multe și intense lovituri și i-a comprimat zona cervicală, fapt

care i-a produs decesul prin asfixie mecanică, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - art.

175 alin. (1) lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen. S-a avut în vedere că inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei minore în vârstă

de numai 7 ani, cu palmele, cu o bucată de lemn, a strâns-o de gât și i-a

comprimat zona cervicală, lovituri de o

intensitate deosebită pentru minor,

care nu s-a putut apăra singur,

succedate la foarte scurt timp, acceptând posibilitatea că acestea i-ar putea

produce decesul, lucru care s-a și întâmplat.

B.

Prin decizia nr. 107 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 299/D din 28 iulie 2009 a Tribunalului Bacău.

C.

Î

mpotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul P.l., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectul

greșitei încadrări juridice dată faptei - pe care o

apreciază ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor,

prevăzută în art. 174 C.

pen., atâta vreme

cât victima nu s-a aflat într-o stare de neputință de a se

apăra -,

precum și, pe cale de consecință, al greșitei individualizări a pedepsei, pe

care o consideră prea severă.

Examinând

recursul prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază că acesta nu este întemeiat.

Apărarea

inculpatului - în sensul că ar fi săvârșit fapta în alte împrejurări decât cele

reținute în actul de inculpare și de instanțele de fond și apel - respectiv că

a vrut doar să-l mustre pe minor și a lovit ușor minorul cu palmele, însă

acesta a alunecat și s-a lovit -, nu poate fi primită, nefiind susținută de

niciun mijloc de probă care să ateste o astfel de situație. Dimpotrivă,

concluziile actului medico-legal - ce atestă leziunile traumatice cauzate și

intensitatea acestora -, se coroborează cu declarațiile numitei B.N., din care

reiese că inculpatul i-a relatat că a strâns de gât victima până a rămas fără

aer, precum și că fiica sa i-a povestit cum inculpatul a lovit victima în cap

cu un lemn pe care apoi I-a pus pe foc în sobă.

Rezultă,

așadar, că apărarea inculpatului, potrivit căreia nu a acționat cu intenția

specifică infracțiunii de omor, nu este susținută de mijloacele de probă aflate

la dosarul cauzei, iar cererea de schimbare a încadrării juridice din omor

calificat în omor este nefondată, având în vedere că nu poate fi înlăturată

agravanta prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât în raport

cu vârsta victimei - 7 ani - și dezvoltarea ponderală deficitară a acesteia,

este evidentă starea de neputință de a se apăra a victimei în fața agresiunii

exercitate de inculpat, care, chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei sale, a

prevăzut acest rezultat și a acceptat posibilitatea producerii lui.

În ceea

ce privește solicitarea subsidiară a recurentului, de a se

reduce pedeapsa aplicată de instanța de fond și

menținută în apel, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că,

nefiind primită critica privind greșita încadrare juridică a faptei, nu se

poate reduce nici pedeapsa, aceasta fiind deja în cuantumul minim prevăzut de

lege pentru infracțiunea reținută în mod corect în sarcina sa, iar o reducere

sub acest minim nu este posibilă decât ca efect al reținerii circumstanțelor

atenuante, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, lipsa

antecedentelor penale nu poate constitui automat

circumstanța atenuantă

prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ce

se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei;

circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., constând

în stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau

a repara paguba pricinuită este mai mult decât evident că nu poate fi reținută,

în condițiile în care inculpatul a încercat să ascundă cadavrul și chiar a

acționat într-o modalitate elaborată pentru realizarea acestui scop. Nici

circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.,

referitoare la atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând

din prezentarea sa în fața autorității sau comportarea sinceră în cursul

procesului penal, nu este incidentă, întrucât inculpatul, care nu s-a prevalat

de dreptul la tăcere, a încercat să minimalizeze activitatea sa infracțională

și, implicit, răspunderea penală.

Așadar,

sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa

aplicată a fost corect dozată în raport cu gravitatea deosebită a faptei și cu

atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, precum și față de

circumstanțele personale ale acestuia, fiind aptă să asigure reeducarea

inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare

încălcării legii penale.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins recursul declarat

de inculpat împotriva deciziei nr. 107

din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, cauze minori și

familie, ca nefondat.