ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4215/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 299/D din 28 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1710/110/2009 al Tribunalului Bacău, în baza art. 174 – 175 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I.,cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, paznic Ia „Drumuri județene" Bacău, divorțat, fără copii minori, fără antecedente penale, la pedeapsa de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de la art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. in condițiile si pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii si arestării preventive de la 29 decembrie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că inculpatul este de acord cu plata pretențiilor civile.

În baza art. 14, 346 cod pr. penală, art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei către partea civilă B.F.

În baza art. 118 lit. d cod pr. penală s-a dispus confiscarea sumei de 45 lei consemnată la CEC BANK cu recipisa de cosemnare nr. 493996/1 din 14 ianuarie 2009.

S-a dispus păstrarea ca mijloc probă a coletelor nr. 1 și nr. 2 conținând trei folii material plastic verde și două bucăți tablă aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 2 500 RON cheltuieli judiciare în care s-a inclus și onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că numita B.N.M. este căsătorită cu B.A.M.  și are împreună cu acesta trei copii, însă în luna iulie 2008 s-a despărțit în fapt de soțul ei, iar în luna august 2008 s-a mutat cu copii la domiciliul inculpatului P.I. din com. F., pe care-l cunoscuse între timp.

La început, relațiile dintre concubin și minori au decurs normal însă, cu timpul, acesta a început să-i agreseze ușor pentru diversele obrăznicii copilărești.

Într-o seară din cursul lunii septembrie 2008 (03 septembrie 2008 după cum declară inculpatul, respectiv 19 din 20 septembrie 2008 după cum indică mama victimei), în momentul în care s-a întors acasă, inculpatul a găsit distrusă orga muzicală și niște acte de stare civilă rupte, motiv pentru care a aplicat mai multe lovituri cu palmele peste ceafă, în zona cervicală, cu un lemn de la sobă și a strâns de gât pe minorul B.C.A., care aproape imediat a decedat.

Văzând că nu mai respiră și nu mai prezintă nici un semn vital, inculpatul a învelit victima în cearșaful de pe pat și a dus-o într-o magazie anexă la casă, unde a lăsat-o într-un butoi metalic de cca. 100 de litri, butoi la care a sudat apoi un capac din tablă și l-a pus într-unul mai mare de cca. 200 litri, iar apoi, în seara de 26 decembrie 2008, l-a plătit pe martorul S.I. cu suma de 100 lei și un pachet de țigarete S.G. pentru a-l ajuta să scape de butoiul în care era cadavrul.

În aceeași seară, după lăsarea întunericului, în jurul orei 19,00, fiind și sub influența alcoolului, martorul a scos din butoiul de 200 l pe cel de 100 litri, învelit într-un nailon de culoare verde, în care se afla cadavrul minorului B.C.A. și a plecat cu butoiul în spate cu scopul de a-l ascunde undeva pentru a nu fi descoperit. După ce a mers câteva sute de metri, martorul s-a răzgândit și a abandonat butoiul în dreptul locuințelor martorilor R.A. și P.T., unde a fost descoperit după câteva zile și anunțate organele de poliție.

Din examinarea medico-legală au rezultat următoarele: „Cadavrul se prezintă într-o avansată stare de putrefacție nepermițând relevarea elementelor de identificare personală fizionomică și nici de semne concludente certe pentru diagnosticul medico-legal de moarte.

Macroscopic, la necropsie s-au constatat: aspect de infiltrat hematie cervical, latero-vertebral stâng și plămâni cu aspect macroscopic micropetesial, elemente care, corelate, ar sugera ipoteza unei posibile comprimări cervicale, cu asfixie mecanică consecutivă, în cadrul unei morți violente.

Cadavrul mai prezintă un hematom sacro-fesier care atestă producerea printr-un mecanism de lovire cu sau de corp dur și având în vedere întinderea și aspectul, sugerează o perioadă variabilă de supraviețuire, posttraumatic.

Starea cadavrului relevă că, moartea copilului poate data de minimum 45 - 60 zile în urmă, față de momentul efectuării necropsie."

În drept, fapta inculpatului P.I., constând în aceea că, profitând de starea de neputință a minorului B.C.A., în vârstă de 7 ani, de a se apăra, i-a aplicat acestuia mai multe și intense lovituri și i-a comprimat zona cervicală, fapt care i-a produs decesul prin asfixie mecanică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 – 175 lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen. S-a avut în vedere că inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei minore în vârstă de numai 7 ani, cu palmele, cu o bucată de lemn, a strâns-o de gât și i-a comprimat zona cervicală, lovituri de o intensitate deosebită pentru minor, care nu s-a putut apăra singur, succedate la foarte scurt timp, acceptând posibilitatea că acestea i-ar putea produce decesul, lucru care s-a și întâmplat.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, rezultatul constând în suprimarea vieții unui copil, persoana inculpatului care nu a mai fost condamnat, precum și poziția acestuia, care a recunoscut fapta și a fost de acord cu plata despăgubirilor civile.

B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P.I., solicitând prin apărătorul ales a se avea în vedere că victima nu era în imposibilitatea de a se apăra când a vrut să o admonesteze și că nu a lovit-o cu un lemn.

Prin Decizia penală nr. 107 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 299/D din 28 iulie 2009 a Tribunalului Bacău, menținându-se starea de arest a acestuia.

C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.I. , criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei - pe care o apreciază ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen., atâta vreme cât victima nu s-a aflat într-o stare de neputință de a se apăra -, precum și, pe cale de consecință, al greșitei individualizări al pedepsei, pe care o consideră prea severă.

Examinând recursul prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385/9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.

Apărarea inculpatului - în sensul că ar fi săvârșit fapta în alte împrejurări decât cele reținute în actul de inculpare și de instanțele de fond și apel – respectiv că a vrut doar să-l mustre pe minor și l-a lovit ușor minorul cu palmele însă acesta a alunecat și s-a lovit -, nu poate fi primită, nefiind susținută de nici un mijloc de probă care să ateste o astfel de situație. Dimpotrivă, concluziile actului medico-legal - ce atestă leziunile traumatice cauzate și intensitatea acestora -, se coroborează cu declarațiile numitei B.N.M. din care reiese că inculpatul i-a relatat că a strâns de gât victima până a rămas fără aer, precum și că fiica sa i-a povestit cum inculpatul a lovit victima în cap cu un lemn pe care apoi l-a pus pe foc în sobă.

Rezultă, așadar, că apărarea inculpatului potrivit căreia nu a acționat  cu intenția specifică infracțiunii de omor, nu este susținută de mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei iar cererea de schimbare a încadrării juridice din omor calificat în omor este nefondată, având în vedere că nu poate fi înlăturată agravanta prev. de art. 175 lit. d) C. pen., întrucât în raport de vârsta victimei - 7 ani - și dezvoltarea ponderală deficitară a acesteia este evidentă starea de neputință de a se apăra a victimei în fața agresiunii exercitate de inculpat care, chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei sale, a prevăzut acest rezultat și a acceptat posibilitatea producerii lui.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară a recurentului de a se reduce pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută în apel, Curtea constată că nefiind primită critica privind greșita încadrare juridică a faptei, nu se poate reduce nici pedeapsa, aceasta fiind deja în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în mod corect în sarcina sa, iar o reducere sub acest minim nu este posibilă decât ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui automat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei; circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. constând în stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită este mai mult decât evident că nu poate fi reținută în condițiile în care inculpatul a încercat să ascundă cadavrul și chiar a acționat într-o modalitate elaborată pentru realizarea acestui scop. Nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. referitoare la atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității sau comportarea sinceră în cursul procesului penal, nu este incidentă întrucât inculpatul, care nu s-a prevalat de dreptul la tăcere, a încercat să minimalizeze activitatea sa infracțională și, implicit, răspunderea penală.

Așadar, sub acest aspect, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată a fost corect dozată în raport de gravitatea deosebită a faptei și de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, precum și față de circumstanțele personale ale acestuia, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că acesta a comis cu vinovăție fapta reținută în sarcina sa și că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate.

Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 107 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 29 decembrie 2008 la 16 decembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.