ÎCCJ, decizie (scj.ro #83889)

Omor calificat. Omor săvârșit în public Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea Indice alfabetic: Drept penal - omor calificat - omor săvârșit în public C. pen., art. 152, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) În conformitate cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., omorul săvârșit în public, în accepțiunea art. 152 din același cod, constituie infracțiunea de omor calificat.

În raport cu dispozițiile art. 152 C. pen., fapta de omor săvârșită pe un teren aflat în proprietatea familiei inculpatului - actele de agresiune exercitate asupra victimei fiind văzute de o singură persoană - nu constituie infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. i), ci infracțiunea de omor prevăzută în art. 174 C. pen., iar împrejurarea că pe acest teren există o cărare formată în mod natural, folosită de anumite persoane cu acceptul inculpatului, nu transformă terenul într-un loc accesibil publicului, în sensul art. 152 din același cod. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 321 din 29 ianuarie 2010 Prin sentința penală nr. 311 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Iași a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

în infracțiunea prevăzută în art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul T.C. la pedeapsa închisorii de 10 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: În ziua de 27 iunie 2008, victima P.G. se deplasa spre locuința sa, trecând prin livada aparținând familiei T.D., loc în care s-a întâlnit cu fiul mai mic al familiei, T.C., care întorcea lucerna. Inculpatul T.C. i-a reproșat victimei că nu merge pe cărare și îi calcă lucerna și s-a îndreptat spre aceasta pentru a o lovi.

De teamă, victima s-a descălțat de cizmele pe care le purta în picioare pentru a putea fugi, dar fiind în vârstă și bolnavă a fost ajunsă din urmă de inculpat care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în urma cărora a căzut la pământ. În timp ce se afla jos, victima a fost lovită cu picioarele de mai multe ori peste cap și corp, actele de agresiune încetând doar la strigătele martorei G.M. Ulterior, victima s-a deplasat spre locuința sa aflată la o distanță de 600 m de locul agresiunii, unde a fost găsită în stare de inconștiență de martora C.C., care a anunțat pe cumnata și nepotul victimei de stare gravă în care se află aceasta, situație ce a determinat internarea sa medicală în Spitalul de Pneumoftiziologie.

Cu toate intervențiile și tratamentele de specialitate aplicate, victima a decedat la data de 26 iulie 2008. Din raportul de necropsie medico-legală din 12 septembrie 2008 rezultă că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unui traumatism toracic cu fracturi costale, ruptură de trahee, emfizem subcutanat, hemopneumotorax bilateral complicat în evoluție cu apariția unor diseminări septice de tipul bronhopneumoniei și endocarditei acute.

Cu ocazia efectuării necropsiei cadavrului s-au constatat numeroase semne de violență pe corpul victimei P.G., aceasta prezentând peste 13 echimoze la nivelul brațelor și gambei drepte, șapte coaste rupte, din care două au pătruns în plămâni, trahee distrusă pe o lungime de 4,5 cm și un infiltrat hemoragic la nivelul unei anse intestinale, fapt ce demonstrează că inculpatul i-a aplicat victimei multiple lovituri și de o intensitate sporită, în zone vitale ale corpului (gât și torace), acte de violență care produc, de regulă, rezultate din cele mai grave și chiar decesul victimei, ca în cazul de față.

Intensitatea loviturilor, zonele vitale unde au fost aplicate și gravitatea numeroaselor leziuni produse, în raport și cu vârsta și starea de sănătate precară a victimei, conduc la concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, săvârșind astfel fapta de omor cu intenție indirectă și nu pe cea de lovituri cauzatoare de moarte, astfel cum a susținut, în mod nefondat, acesta. Faptul că victima a supraviețuit agresiunii aproape 30 de zile și la decesul său au concurat și alte cauze patologice este irelevant în definirea formei de vinovăție cu care inculpatul a acționat. Locul în care a avut loc exercitarea violențelor asupra victimei nu îndeplinește niciuna din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 152 C. pen., acesta fiind situat pe terenul proprietatea familiei inculpatului, iar la conflict participând, în mod secvențial, doar martorul G.M.

Faptul că pe terenul inculpatului se află o cărare formată în mod natural, pe care acesta a permis anumitor persoane să se deplaseze pentru a nu mai înconjura terenul, nu este de natură a schimba natura acestuia și a-l transforma într-un loc public sau accesibil publicului, astfel cum impune în mod imperativ norma penală. Despre natura și situația juridică a terenului pe care a avut loc agresiunea victimei au oferit suficiente informații martorele G.M. și C.C., care au arătat că inculpatul a lovit victima în livada ce aparține familiei sale și pe care se află o cărare folosită de câțiva localnici ca urmare a acceptului tacit dat de aceasta. Faptul că familia inculpatului a permis anumitor săteni să folosească un drum de acces, neconvențional, ce trece prin livada proprietatea sa, nu conferă acestuia caracterul de loc care prin natura și destinația lui este totdeauna accesibil publicului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 152 lit. a) C. pen.

Prin decizia nr. 110 din 29 septembrie 2009, Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și de procuror. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs procurorul și inculpatul. Procurorul a criticat hotărârea, susținând, între altele, că în mod greșit s-a apreciat că locul săvârșirii faptei nu este loc public, acesta fiind folosit efectiv de localnici, aspect pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și aplicarea unei pedepse corespunzătoare. Inculpatul T.C. a solicitat, în principal, achitarea sa, întrucât nu există legătură de cauzalitate între loviturile aplicate și deces, victima decedând la un interval de 30 de zile de la data conflictului.

În subsidiar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută în art. 183 C. pen. În drept, s-au invocat, între altele, cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen. Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Referitor la recursul declarat de procuror, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în speță. Potrivit art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constituie infracțiunea de omor calificat omorul săvârșit în public.

În speță, în raport cu dispozițiile art. 152 C. pen., nu se poate reține că infracțiunea de omor a fost comisă în public. Inculpatul a săvârșit infracțiunea pe un teren ce aparține familiei sale, iar împrejurarea că pe acest teren se află o cărare folosită de unii localnici cu acceptul inculpatului nu îl transformă într-un teren public sau accesibil publicului, în accepțiunea art. 152 C. pen. De asemenea, inculpatul nu a avut intenția ca fapta sa să fie auzită sau văzută și acest rezultat să se fi produs față de două sau mai multe persoane. Recursul declarat de inculpat este, de asemenea, nefondat. Probele administrate în cauză demonstrează fără dubiu că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, reținându-se că acesta a comis fapta cu intenție indirectă, respectiv că a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Inculpatul a lovit victima - o persoană în vârstă și cu probleme de sănătate - în mod repetat cu pumnii și picioarele, inclusiv când aceasta era căzută la pământ, agresiunea încetând doar ca urmare a intervenției martorei G.M. Loviturile aplicate au fost de mare intensitate și au produs leziunile descrise în raportul medico-legal de necropsie, ce concluzionează în sensul că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unui traumatism toracic, cu fracturi costale, ruptură de trahee, emfizem subcutanat, hemopneumotorax bilateral. Topografia și morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor prin loviri active, repetate, cu mijloace contondente.

Contrar susținerilor inculpatului, loviturile aplicate de acesta au produs victimei leziuni majore care au condus la deces. Ambele instanțe au făcut și o corectă încadrare juridică a faptei, astfel că dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în speță. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată; lovirea sau vătămarea corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - este rezultatul culpei. În speță, așa cum s-a arătat, inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide victima, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Inculpatul a aplicat victimei lovituri de mare intensitate, în zone vitale, cauzându-i leziuni grave ce au condus la decesul acesteia. Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de procuror și de inculpat.