ÎCCJ, decizie (scj.ro #83889)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83889) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Omor calificat. Omor săvârșit în public
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității
corporale și sănătății. Omuciderea
Indice alfabetic:
Drept penal
-
omor calificat
-
omor săvârșit în
public
C.
pen.,
art. 152, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i)
În conformitate cu art. 175 alin. (1)
lit. i) C. pen., omorul săvârșit în public, în accepțiunea art. 152 din același
cod, constituie infracțiunea de omor calificat. În raport cu dispozițiile art. 152 C. pen., fapta de omor săvârșită pe un teren aflat în proprietatea familiei inculpatului - actele
de agresiune exercitate asupra victimei fiind văzute de o singură persoană - nu
constituie infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 175 alin. (1) lit.
i), ci infracțiunea de omor prevăzută în art. 174 C. pen., iar împrejurarea că pe acest teren există o cărare formată în mod natural, folosită de
anumite persoane cu acceptul inculpatului, nu transformă terenul într-un loc
accesibil publicului, în sensul art. 152 din același cod.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr.
321 din 29 ianuarie 2010
Prin sentința penală
nr. 311 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Iași a fost schimbată încadrarea
juridică a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 174 -
art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul T.C. la pedeapsa închisorii de
10 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea
art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
Pentru a se pronunța
astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ziua de 27 iunie
2008, victima P.G. se deplasa spre locuința sa, trecând prin livada aparținând
familiei T.D., loc în care s-a întâlnit cu fiul mai mic al familiei, T.C., care
întorcea lucerna.
Inculpatul T.C. i-a
reproșat victimei că nu merge pe cărare și îi calcă lucerna și s-a îndreptat
spre aceasta pentru a o lovi.
De teamă, victima s-a
descălțat de cizmele pe care le purta în picioare pentru a putea fugi, dar
fiind în vârstă și bolnavă a fost ajunsă din urmă de inculpat care i-a aplicat
mai multe lovituri cu pumnul în urma cărora a căzut la pământ. În timp ce se
afla jos, victima a fost lovită cu picioarele de mai multe ori peste cap și corp,
actele de agresiune încetând doar la strigătele martorei G.M.
Ulterior, victima s-a
deplasat spre locuința sa aflată la o distanță de 600 m de locul agresiunii, unde a fost găsită în stare de inconștiență de martora C.C., care a
anunțat pe cumnata și nepotul victimei de stare gravă în care se află aceasta,
situație ce a determinat internarea sa medicală în Spitalul de
Pneumoftiziologie. Cu toate intervențiile și tratamentele de specialitate
aplicate, victima a decedat la data de 26 iulie 2008.
Din raportul de
necropsie medico-legală din 12 septembrie 2008 rezultă că moartea victimei a
fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute,
consecința unui traumatism toracic cu fracturi costale, ruptură de trahee,
emfizem subcutanat, hemopneumotorax bilateral complicat în evoluție cu apariția
unor diseminări septice de tipul bronhopneumoniei și endocarditei acute.
Cu ocazia efectuării
necropsiei cadavrului s-au constatat numeroase semne de violență pe corpul
victimei P.G., aceasta prezentând peste 13 echimoze la nivelul brațelor și
gambei drepte, șapte coaste rupte, din care două au pătruns în plămâni, trahee
distrusă pe o lungime de 4,5 cm și un infiltrat hemoragic la nivelul unei anse
intestinale, fapt ce demonstrează că inculpatul i-a aplicat victimei multiple
lovituri și de o intensitate sporită, în zone vitale ale corpului (gât și
torace), acte de violență care produc, de regulă, rezultate din cele mai grave
și chiar decesul victimei, ca în cazul de față.
Intensitatea
loviturilor, zonele vitale unde au fost aplicate și gravitatea numeroaselor
leziuni produse, în raport și cu vârsta și starea de sănătate precară a
victimei, conduc la concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale
și, cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui,
săvârșind astfel fapta de omor cu intenție indirectă și nu pe cea de lovituri
cauzatoare de moarte, astfel cum a susținut, în mod nefondat, acesta.
Faptul că victima a
supraviețuit agresiunii aproape 30 de zile și la decesul său au concurat și
alte cauze patologice este irelevant în definirea formei de vinovăție cu care
inculpatul a acționat.
Locul în care a avut
loc exercitarea violențelor asupra victimei nu îndeplinește niciuna din
cerințele prevăzute de dispozițiile art. 152 C. pen., acesta fiind situat pe terenul proprietatea familiei inculpatului, iar la conflict participând, în mod
secvențial, doar martorul G.M.
Faptul că pe terenul
inculpatului se află o cărare formată în mod natural, pe care acesta a permis
anumitor persoane să se deplaseze pentru a nu mai înconjura terenul, nu este de
natură a schimba natura acestuia și a-l transforma într-un loc public sau
accesibil publicului, astfel cum impune în mod imperativ norma penală.
Despre natura și
situația juridică a terenului pe care a avut loc agresiunea victimei au oferit
suficiente informații martorele G.M. și C.C., care au arătat că inculpatul a
lovit victima în livada ce aparține familiei sale și pe care se află o cărare
folosită de câțiva localnici ca urmare a acceptului tacit dat de aceasta.
Faptul că familia
inculpatului a permis anumitor săteni să folosească un drum de acces,
neconvențional, ce trece prin livada proprietatea sa, nu conferă acestuia
caracterul de loc care prin natura și destinația lui este totdeauna accesibil
publicului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 152 lit. a) C. pen.
Prin decizia nr. 110
din 29 septembrie 2009, Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu
minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și de procuror.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, au declarat recurs procurorul și inculpatul.
Procurorul a criticat
hotărârea, susținând, între altele, că în mod greșit s-a apreciat că locul
săvârșirii faptei nu este loc public, acesta fiind folosit efectiv de localnici,
aspect pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în
infracțiunea prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și
aplicarea unei pedepse corespunzătoare.
Inculpatul T.C. a
solicitat, în principal, achitarea sa, întrucât nu există legătură de
cauzalitate între loviturile aplicate și deces, victima decedând la un interval
de 30 de zile de la data conflictului.
În subsidiar,
inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea
prevăzută în art. 183 C. pen.
În drept, s-au
invocat, între altele, cazurile de casare prevăzute în art. 385
9
alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile
declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și
Justiție reține că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul
declarat de procuror, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în speță.
Potrivit art. 175
alin. (1) lit. i) C. pen., constituie infracțiunea de omor calificat omorul
săvârșit în public.
În speță, în raport cu
dispozițiile art. 152 C. pen., nu se poate reține că infracțiunea de omor a
fost comisă în public.
Inculpatul a săvârșit
infracțiunea pe un teren ce aparține familiei sale, iar împrejurarea că pe
acest teren se află o cărare folosită de unii localnici cu acceptul
inculpatului nu îl transformă într-un teren public sau accesibil publicului, în
accepțiunea art. 152 C. pen.
De asemenea,
inculpatul nu a avut intenția ca fapta sa să fie auzită sau văzută și acest
rezultat să se fi produs față de două sau mai multe persoane.
Recursul declarat de
inculpat este, de asemenea, nefondat.
Probele administrate
în cauză demonstrează fără dubiu că inculpatul este vinovat de săvârșirea
infracțiunii pentru care a fost condamnat, reținându-se că acesta a comis fapta
cu intenție indirectă, respectiv că a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși
nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Inculpatul a lovit victima
- o persoană în vârstă și cu probleme de sănătate - în mod repetat cu pumnii și
picioarele, inclusiv când aceasta era căzută la pământ, agresiunea încetând
doar ca urmare a intervenției martorei G.M.
Loviturile aplicate au
fost de mare intensitate și au produs leziunile descrise în raportul
medico-legal de necropsie, ce concluzionează în sensul că moartea victimei a
fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute,
consecința unui traumatism toracic, cu fracturi costale, ruptură de trahee,
emfizem subcutanat, hemopneumotorax bilateral.
Topografia și
morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor prin loviri
active, repetate, cu mijloace contondente.
Contrar susținerilor
inculpatului, loviturile aplicate de acesta au produs victimei leziuni majore
care au condus la deces.
Ambele instanțe au
făcut și o corectă încadrare juridică a faptei, astfel că dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în speță.
Infracțiunea de loviri
sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată;
lovirea sau vătămarea corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai
gravă produsă - moartea victimei - este rezultatul culpei.
În speță, așa cum s-a
arătat, inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide victima,
respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat
posibilitatea producerii lui.
Inculpatul a aplicat
victimei lovituri de mare intensitate, în zone vitale, cauzându-i leziuni grave
ce au condus la decesul acesteia.
Față de considerentele
expuse, în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate,
recursurile declarate
de procuror și de inculpat.