ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83889)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83889) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Omor calificat. Omor săvârșit în public

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității

corporale și sănătății. Omuciderea

Indice alfabetic:

Drept penal

-

omor calificat

-

omor săvârșit în

public

C.

pen.,

art. 152, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i)

În conformitate cu art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., omorul săvârșit în public, în accepțiunea art. 152 din același

cod, constituie infracțiunea de omor calificat. În raport cu dispozițiile art. 152 C. pen., fapta de omor săvârșită pe un teren aflat în proprietatea familiei inculpatului - actele

de agresiune exercitate asupra victimei fiind văzute de o singură persoană - nu

constituie infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 175 alin. (1) lit.

i), ci infracțiunea de omor prevăzută în art. 174 C. pen., iar împrejurarea că pe acest teren există o cărare formată în mod natural, folosită de

anumite persoane cu acceptul inculpatului, nu transformă terenul într-un loc

accesibil publicului, în sensul art. 152 din același cod.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr.

321 din 29 ianuarie 2010

Prin sentința penală

nr. 311 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Iași a fost schimbată încadrarea

juridică a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 174 -

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul T.C. la pedeapsa închisorii de

10 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În ziua de 27 iunie

2008, victima P.G. se deplasa spre locuința sa, trecând prin livada aparținând

familiei T.D., loc în care s-a întâlnit cu fiul mai mic al familiei, T.C., care

întorcea lucerna.

Inculpatul T.C. i-a

reproșat victimei că nu merge pe cărare și îi calcă lucerna și s-a îndreptat

spre aceasta pentru a o lovi.

De teamă, victima s-a

descălțat de cizmele pe care le purta în picioare pentru a putea fugi, dar

fiind în vârstă și bolnavă a fost ajunsă din urmă de inculpat care i-a aplicat

mai multe lovituri cu pumnul în urma cărora a căzut la pământ. În timp ce se

afla jos, victima a fost lovită cu picioarele de mai multe ori peste cap și corp,

actele de agresiune încetând doar la strigătele martorei G.M.

Ulterior, victima s-a

deplasat spre locuința sa aflată la o distanță de 600 m de locul agresiunii, unde a fost găsită în stare de inconștiență de martora C.C., care a

anunțat pe cumnata și nepotul victimei de stare gravă în care se află aceasta,

situație ce a determinat internarea sa medicală în Spitalul de

Pneumoftiziologie. Cu toate intervențiile și tratamentele de specialitate

aplicate, victima a decedat la data de 26 iulie 2008.

Din raportul de

necropsie medico-legală din 12 septembrie 2008 rezultă că moartea victimei a

fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute,

consecința unui traumatism toracic cu fracturi costale, ruptură de trahee,

emfizem subcutanat, hemopneumotorax bilateral complicat în evoluție cu apariția

unor diseminări septice de tipul bronhopneumoniei și endocarditei acute.

Cu ocazia efectuării

necropsiei cadavrului s-au constatat numeroase semne de violență pe corpul

victimei P.G., aceasta prezentând peste 13 echimoze la nivelul brațelor și

gambei drepte, șapte coaste rupte, din care două au pătruns în plămâni, trahee

distrusă pe o lungime de 4,5 cm și un infiltrat hemoragic la nivelul unei anse

intestinale, fapt ce demonstrează că inculpatul i-a aplicat victimei multiple

lovituri și de o intensitate sporită, în zone vitale ale corpului (gât și

torace), acte de violență care produc, de regulă, rezultate din cele mai grave

și chiar decesul victimei, ca în cazul de față.

Intensitatea

loviturilor, zonele vitale unde au fost aplicate și gravitatea numeroaselor

leziuni produse, în raport și cu vârsta și starea de sănătate precară a

victimei, conduc la concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale

și, cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui,

săvârșind astfel fapta de omor cu intenție indirectă și nu pe cea de lovituri

cauzatoare de moarte, astfel cum a susținut, în mod nefondat, acesta.

Faptul că victima a

supraviețuit agresiunii aproape 30 de zile și la decesul său au concurat și

alte cauze patologice este irelevant în definirea formei de vinovăție cu care

inculpatul a acționat.

Locul în care a avut

loc exercitarea violențelor asupra victimei nu îndeplinește niciuna din

cerințele prevăzute de dispozițiile art. 152 C. pen., acesta fiind situat pe terenul proprietatea familiei inculpatului, iar la conflict participând, în mod

secvențial, doar martorul G.M.

Faptul că pe terenul

inculpatului se află o cărare formată în mod natural, pe care acesta a permis

anumitor persoane să se deplaseze pentru a nu mai înconjura terenul, nu este de

natură a schimba natura acestuia și a-l transforma într-un loc public sau

accesibil publicului, astfel cum impune în mod imperativ norma penală.

Despre natura și

situația juridică a terenului pe care a avut loc agresiunea victimei au oferit

suficiente informații martorele G.M. și C.C., care au arătat că inculpatul a

lovit victima în livada ce aparține familiei sale și pe care se află o cărare

folosită de câțiva localnici ca urmare a acceptului tacit dat de aceasta.

Faptul că familia

inculpatului a permis anumitor săteni să folosească un drum de acces,

neconvențional, ce trece prin livada proprietatea sa, nu conferă acestuia

caracterul de loc care prin natura și destinația lui este totdeauna accesibil

publicului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 152 lit. a) C. pen.

Prin decizia nr. 110

din 29 septembrie 2009, Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu

minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și de procuror.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs procurorul și inculpatul.

Procurorul a criticat

hotărârea, susținând, între altele, că în mod greșit s-a apreciat că locul

săvârșirii faptei nu este loc public, acesta fiind folosit efectiv de localnici,

aspect pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și

aplicarea unei pedepse corespunzătoare.

Inculpatul T.C. a

solicitat, în principal, achitarea sa, întrucât nu există legătură de

cauzalitate între loviturile aplicate și deces, victima decedând la un interval

de 30 de zile de la data conflictului.

În subsidiar,

inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prevăzută în art. 183 C. pen.

În drept, s-au

invocat, între altele, cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile

declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Referitor la recursul

declarat de procuror, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în speță.

Potrivit art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen., constituie infracțiunea de omor calificat omorul

săvârșit în public.

În speță, în raport cu

dispozițiile art. 152 C. pen., nu se poate reține că infracțiunea de omor a

fost comisă în public.

Inculpatul a săvârșit

infracțiunea pe un teren ce aparține familiei sale, iar împrejurarea că pe

acest teren se află o cărare folosită de unii localnici cu acceptul

inculpatului nu îl transformă într-un teren public sau accesibil publicului, în

accepțiunea art. 152 C. pen.

De asemenea,

inculpatul nu a avut intenția ca fapta sa să fie auzită sau văzută și acest

rezultat să se fi produs față de două sau mai multe persoane.

Recursul declarat de

inculpat este, de asemenea, nefondat.

Probele administrate

în cauză demonstrează fără dubiu că inculpatul este vinovat de săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost condamnat, reținându-se că acesta a comis fapta

cu intenție indirectă, respectiv că a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși

nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Inculpatul a lovit victima

- o persoană în vârstă și cu probleme de sănătate - în mod repetat cu pumnii și

picioarele, inclusiv când aceasta era căzută la pământ, agresiunea încetând

doar ca urmare a intervenției martorei G.M.

Loviturile aplicate au

fost de mare intensitate și au produs leziunile descrise în raportul

medico-legal de necropsie, ce concluzionează în sensul că moartea victimei a

fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute,

consecința unui traumatism toracic, cu fracturi costale, ruptură de trahee,

emfizem subcutanat, hemopneumotorax bilateral.

Topografia și

morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor prin loviri

active, repetate, cu mijloace contondente.

Contrar susținerilor

inculpatului, loviturile aplicate de acesta au produs victimei leziuni majore

care au condus la deces.

Ambele instanțe au

făcut și o corectă încadrare juridică a faptei, astfel că dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în speță.

Infracțiunea de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată;

lovirea sau vătămarea corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai

gravă produsă - moartea victimei - este rezultatul culpei.

În speță, așa cum s-a

arătat, inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide victima,

respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat

posibilitatea producerii lui.

Inculpatul a aplicat

victimei lovituri de mare intensitate, în zone vitale, cauzându-i leziuni grave

ce au condus la decesul acesteia.

Față de considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate,

recursurile declarate

de procuror și de inculpat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84122)
Omor calificat. Omor săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra. Omor săvârșit în public. Omor deosebit de grav. Omor săvârșit prin cruzimi Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoan
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84513)
Omor calificat. Săvârșirea faptei în public Cuprins pe materii : Drept penal. Partea generală. Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală. Fapta săvârșită în public. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83758)
de omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a considerat că se impune a se reține comiterea infracțiunii și în condițiile prevăzute de lit. i) a art. 175 alin. (1) C. pen., respectiv „î
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83819)
Omor calificat. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Încadrare juridică Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea Indice a
ÎCCJ 2012-05-23
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1699/2012
pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Văzând și planșele fotografice întocmite cu ocazia cercetării la fața locului, cât și procesul-verbal de cercetare a locului faptei s-a reținut că agresiunea fatală s-a produs în fața porții locuinț
Sursă